Campania politică prinde gripa viralului

Publicat în Dilema Veche nr. 301 din 19 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Campania politică online din România virează înspre senzaţional şi încearcă, cu orice preţ, să mobilizeze electoratul partidelor înspre rezultate la urne prin mediul internaut. Eforturi în scopul unor mai bune rezultate în ziua votului s-au realizat şi în alte state democratice, cel mai sonor fiind al lui Barack Obama în Statele Unite. Comparaţiile, în acest sens, sînt însă inutile şi lipsite de valoarea exemplului, în situaţia în care pătrunderea Internetului în SUA este de trei ori mai mare decît în România, la o populaţie de 15 ori mai numeroasă. În plus, nici unul dintre partidele prezente pe scena politică autohtonă nu deţine resursele şi organizarea necesare chiar şi pentru un efort raportat la scara sus-amintită. Cu toate acestea, elemente comune există şi vor fi redate de-a lungul acestui articol, în prezentarea, pe scurt, a evoluţiei Internetului politic românesc prin copierea unor reţete de succes. În esenţă, campaniile internaute din domeniul politic au avut trei evoluţii majore în ultimii patru ani, perioadă egală cu creşterea accesului la mediu în teritoriul urban. Diferenţa tehnică între ceea ce reprezenta site-ul lui Obama în timpul alegerilor din SUA şi ceea ce reprezintă prezenţa online a principalilor candidaţi, cu excepţia notabilă şi semnificativă a strîngerii de fonduri prin intermediul Internetului, nu mai există. Domnule Năstase, dărîmaţi acest zid! Prima fază a evoluţiei Internetului politic românesc au constituit-o blogurile. Într-un fel, politicienii s-au regăsit pe Internet. Şi-au creat prezenţe online, bloguri şi site-uri. În principal dezvoltate în campanie şi de rare ori aduse la zi în afara perioadelor electorale, cenzurate împotriva comentatorilor prea liberi în păreri şi structurate în jurul unor imagini publice nu tocmai bine gîndite, blogurile au reprezentat primul pas al politicienilor în mediul internaut. Cei mai mulţi n-au dispus de altceva decît de un serviciu pur tehnic în dezvoltarea lor, fără agenţii specializate sau consilieri de imagine dedicaţi efortului. Rezultatul, evident, a fost de multe ori comic, atît în aspectul unora dintre bloguri, cît şi în comunicările aferente mediului, cu multe dintre site-uri prezentînd doar cópii fidele ale declaraţiilor politice din realitate. Ca informaţie inedită, nu domnul Adrian Năstase a fost primul politician cu blog, ci Ioan Mircea Paşcu. Cel de-al doilea capitol al dezvoltării Internetului politic a fost reprezentat de transformarea site-urilor de candidaţi în centre de comunicare "web 2.0", sintagmă care defineşte orice tehnologie de unire a utilizatorilor în jurul unor interese comune. În căutare de susţinători, site-uri precum YouTube, Facebook sau Hi5 au devenit centre de recrutare. Este important de menţionat, însă, faptul că aceste creşteri în numărul susţinătorilor internauţi nu au fost, per total, un efort bilateral, cu candidatul şi, mai ales, votanţii căutîndu-se reciproc prin site-urile sociale. De cele mai multe ori, echipele responsabile cu dezvoltarea prezenţei online a candidaţilor au căutat şi adăugat posibili votanţi en-gros, cu rezultate cuantificate prin simplul volum de date. În ceea ce reprezintă totuşi o mică revoluţie a online-ului politic românesc, după ce politicienii şi-au stabilit prezenţele online, s-au trezit că există, practic, şi vizitatori. Interacţiunea cu ei a fost extrem de slabă, trădînd şi dezinteresul electoratului faţă de mediul politic românesc, dar cel mai clar incapacitatea politicienilor de a-şi adapta discursul unei audienţe în general tinere şi cu atenţie limitată. Un exemplu bun în acest sens îl reprezintă Radu Mazăre, care în campania de la locale s-a concentrat exclusiv pe formele web 2.0 de interacţiune cu electoratul. Un exemplu mai puţin bun din cadrul aceluiaşi tur de scrutin este Andrei Chiliman, primarul sectorului 1 din Bucureşti, care avea pagină de Hi5, la 62 de ani. A treia fază a politicului internaut se vede acum, atît în instituţionalizarea activismului politic online, cît şi în efortul de transformare a mesajelor transmise de candidaţi în elemente virale. Este, dacă doriţi, faza "dacă voi nu ne vreţi, voi vă vrem!" şi, practic, vorbim de adaptarea discursului politic la rigorile Internetului. Au apărut echipe de activişti politici sau "postaci", obicei care pînă acum nu devenise un factor important în campaniile online. Mesajele politice sînt scurtate, în mod automat, comunicarea se face prin terţi, nu prin aceleaşi canale oficiale atît de des folosite. Încercări în acest sens s-au mai văzut în alte campanii, probabil cel mai cunoscut exemplu fiind cel al gherilei portocalii din 2007, dar niciodată nu au avut organizarea şi volumul eforturilor curente. Odată cu radicalizarea discursului şi cu evoluţia percepţiei că alegerile prezidenţiale sînt endgame-ul politicului românesc, crearea unor celule de activişti politici concentraţi strict pe online, tocmai mediul cel mai lipsit de cenzură, a devenit evidentă. Zeci de membri de partid sînt astăzi angajaţi în această luptă de orgolii, fără ca rezultatele ei să se vadă în altceva decît hărţuirea şi obosirea electoratului cu acces la mediul online. Afară plouă şi pe Internet Un alt element al acestui ultim capitol îl reprezintă viralul sau mai exact clipul video care, prin natura mesajului său, tinde să se transforme, pe calea Internetului, într-un tsunami digital imposibil de oprit. Ingredientele sale sînt simple: o preconcepţie a societăţii şi o exagerare voită, adeseori în negativ, a mesajului transmis. Exemplul cel mai recent (şi poate cel mai bun pînă acum, în această campanie) este cel în care preşedintele Băsescu se autovictimizează în faţa unor ziarişti, sub umbrela binecunoscutului său discurs anti-moguli. Clipul conţine şi o doză de autoironie, deoarece umanizează candidatul, dezvoltînd astfel o puternică conexiune cu cel care vizualizează mesajul. Este ultimul într-o serie de zeci de astfel de materiale, toate încercînd să atingă miile de vizualizări necesare pentru a fi declarate "virale" şi, automat, de succes. După cum spuneam însă, succesul rămîne un joc al volumului şi al numerelor, al comunicării de sus în jos, dinspre clasa politică. Eforturile virale se adaugă site-urilor, blogurilor, conturilor de Yahoo Messenger, Twitter sau Facebook, pentru majoritatea candidaţilor. Partidele sînt ajutate şi de diferiţi susţinători cu acces uşor la tehnică şi cu entuziasmul puţin cam exagerat. Unii dintre aceştia chiar riscă să aducă deservicii diferiţilor candidaţi. Un exemplu în acest sens este clipul pro-referendum cu "mărimea contează" care, dacă n-a alienat electoratul feminin, în mod sigur a făcut ca restul celor care l-au apreciat să-şi infirme coeficientul de inteligenţă. În turul doi vine furtuna Mesajele nu pot decît să crească în intensitatea lor tabloidă şi virală, odată cu turul doi. Din acest punct de vedere, online-ul românesc se va transforma într-un adevărat front de război, cu informaţii cît mai intime şi dezvăluiri cît mai şocante, găsindu-şi locul, în format digital, pe blogurile susţinătorilor de partid. În acest moment există peste 1000 de bloguri politice, în majoritatea lor aparţinînd membrilor şi susţinătorilor diferitelor partide. Dintre partidele parlamentare, PSD are 142, PD-L " 129, PNL " 99 şi UMDR " 5 în limba română. Li se alătură 313 bloguri de comentatori sau persoane care nu şi-au declarat apartenenţa la vreun partid, dar scriu pe teme politice, şi 150 de ziarişti cu bloguri pe teme de resort. Oricare dintre acestea sînt gata să preia şi să transmită informaţii mai departe, în cadrul unei audienţe relativ limitate cantitativ, dar extrem de active. Nu există metode clare de cuantificare a modului în care Internetul trimite alegătorii la vot. Campaniile online, în România lui 2009, sînt, mai degrabă, folosite pentru mobilizarea electoratului dedicat diferitelor partide sau candidaţi, în ciuda încercărilor de a sparge zidul dintre votanţi şi organizaţii politice. Viralizarea campaniei trădează însă şi dorinţa partidelor de a atinge alţi alegători, aflaţi în afara sferei partidului, necesitatea de a adapta mesajul la mediu şi la doleanţele votanţilor nehotărîţi. Din păcate, în situaţia în care prezenta campanie politică este atît de polarizată, găsirea de modalităţi de comunicare cu aceştia sau cu electoratul celorlalte partide nu vine chiar atît de uşor. Internetul l-a ajutat pe candidatul Obama să reprezinte un element coagulant al societăţii, o revenire la normalitate, lucru care nu poate fi văzut întîmplîndu-se în ziua de astăzi în România. Mai mult, şi, poate, cel mai important, acei oameni doreau să devină fani cu conturi de Facebook, să discute cu el pe Yahoo Messenger sau să-şi creeze bloguri pe site-ul său de campanie: pentru că aşa atingeau celebritatea şi succesul acelui candidat. Or, o astfel explozie de solidaritate nu există în România faţă de nici unul dintre candidaţi. Cu toate acestea, însă, Internetul politic a evoluat destul de mult în cei patru-cinci ani de cînd a început să fie luat în serios şi, cel mai probabil, va rămîne o oglindă destul de clară a societăţii româneşti.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic