Vocile românilor din străinătate
De multe ori am impresia că rîndurile pe care le însăilez în acest colţ de pagină nu au absolut nici un efect şi că şi televiziunile se ghidează după principiul tutelar în România: cîinii latră, ursul merge. Sentimentul acesta al zădărniciei îmi este atenuat cînd citesc comentariile postate în coada articolelor mele, pe Internet, şi unde văd că şi alţi oameni gîndesc ca mine. Cum unele dintre aceste comentarii au punctat foarte bine şi mă completează, îmi permit să reiau cîteva. Printre altele, şi spre folosul celor care citesc
în varianta tipărită şi care, altfel, nu au acces la comentariile online.
Din cîte am observat, cei mai mulţi comentatori de pe site-ul
sînt oameni care locuiesc în străinătate – şi citesc revista pe Internet. Dacă pentru noi, cei din ţară, TVR Internaţional este un subiect cvasiinexistent, pentru românii stabiliţi în afara graniţelor este ceva de interes, iar nivelul scăzut al programelor şi lipsa de strategie de la acest post îi afectează. Iată ce scria, de curînd, un cititor care semna Bender: „În sfîrşit scrie cineva despre site-ul TVR şi despre TVR Internaţional. Ar merita să scrieţi separat despre TVR Internaţional. Să-i întrebaţi pe cei de acolo cît costă acest post şi cum îşi pot ei închipui că presupuşii spectatori sînt atît de puţini la minte. Ce decoruri primitive, ce abordări de acum 30 de ani, ce lumini! Ce emisiuni! Cîtă inadecvare şi cîtă înapoiere! Un monstru preistoric. Aruncaţi o privire peste TV Moldova 1. E cam acelaşi lucru. Românii «internaţionali» nu vor să vadă ştiri internaţionale, pe care le găsesc oricum la posturile locale, ci ştiri normale din ţară. De aceea ar fi bun un streaming direct pe TVR 1. Vezi peste tot chestiuni legate de drepturile de difuzare, interdicţii, ca şi cum cu cît este mai prost cu atît este mai protejat. Ce sursă este totuşi TVR şi cît de puţin face din ce ar putea să fie. Cu banii daţi pe TVR Info, ar putea să facă un site cu arhive de emisiuni de la înfiinţare şi pînă acum. Dar să nu poţi să faci nici măcar un streaming pentru fiecare canal!...“ N-ar fi rău ca acest mesaj să ajungă şi pe masa „strategilor“ din fruntea TVR, să vadă şi ei cam ce gîndesc beneficiarii despre minunatele lor produse!...
Un alt cititor, care semnează Marcel, a făcut cunoştinţă cu vulgaritatea de pe canalele comerciale de la noi, prin intermediul Antenei Internaţional: „De curînd, în Italia a fost introdus sistemul de televiziune digitală terestră, care permite recepţionarea unui număr mare de canale, folosind vechea reţea analogică. Pe unul dintre acestea intră şi Antena Internaţional. Doar vizionînd spoturile publicitare te cuprinde greaţa. O revărsare de vulgaritate, cum cred că în puţine locuri din lume există, te izbeşte din primele secunde. «Monica e-n Panama, Ramona e-n pana mea (sau invers)», «Un show păcătos, ne-o trage bine la os», «Că e tînără şi vrea / jos la duşumea» etc. etc. Îmi cer scuze faţă de cei care vor citi aceste rînduri, pentru reluarea acestor abjecţii. Nici în Italia emisiunile nu sînt făcute de sfinţi sau de călugări franciscani.
Alunecări de limbaj am întîlnit şi aici. Dar parcă nu ai impresia că scopul emisiunii este acela de a inunda eterul cu fraze rău mirositoare“. Se pare că noi am scos mahalaua la mezat mult mai mult decît o fac alţii. Credeaţi că publicul din străinătate îşi doreşte să-şi amintească neapărat de miasmele locurilor de unde a plecat? Iată că nu.
O altă cititoare, Nedeea Burca, ne dă exemplu extraordinara publicitate pentru carte care se face în Elveţia. „În ciuda celor care prezic dispariţia ocupaţiei numită lectură, precum şi dispariţia cărţii aşa cum o cunoaştem, cozile din librăriile din Lausanne, de exemplu, m-au lăsat cu gura căscată“ – comentează cititoarea. Deşi pare greu de crezut pentru cei care gîndesc programele posturilor care se pot vedea peste hotare, publicul de acolo este interesat de cultură. Sau, măcar, şi de cultură.
