Catacombe identitare

Cristina MOGÎLDEA
Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Catacombe identitare jpeg

- cine locuiește azi în satele basarabene din Ucraina? - 

Un sat ca oricare altul din zonă, zic ucrainenii. Unul dintre ultimele sate de români şi singurul care are o biserică românească, răspund românii. Este vorba de Kamîşovka, un sat de pe malul lacului Chitai, la 70 de kilometri depărtare de Ismail.

Auzisem mai de mult despre legenda unor galerii subterane în Kamîşovka, dar părea greu de crezut că într-un sat de pe malul bălţii ar putea exista „catacombe“. Aşa că am pornit, cu această legendă drept pretext, ca să confrunt miturile cu realitatea şi să aflu cine sînt locuitorii satului: români, „moldoveni“ sau ucraineni.

Pentru a confirma o dată în plus că sîntem în stepa Bugeacului, totul aici pare larg. Gardurile joase dezvelesc case cu prispă lată, iar uliţele îşi înmoaie capetele fie în lac, fie în Orizont. Pînă şi timpul capătă aici o altă dimensiune şi curge mai încet.

Pe vremuri, satul se numea Hagi-Curda, însă toţi s-au deprins cu denumirea dată de puterea sovietică: Kamîşovka (kamîş – în rusă, „stuf“). Satele din împrejurimi au fost rebotezate în acelaşi spirit: Babele a devenit Oziornoe, Ceamaşir – Prioziornoe (adică satele de lîngă lac), iar Edec-Burnu – Utkonosovka. Totuşi, oamenii din satele vecine încă îi numesc pe localnici hagicurdeni.

Dacă ar fi să treci peste cuvintele ruseşti venite odată cu noile tehnologii, cum ar fi „mobilcă“ (pentru telefon mobil) sau cele mai clasice, gen „poroşok“ şi „aftobus“ (respectiv, pentru detergent şi autobuz), limba vorbită aici nu diferă prea mult de ceea ce auzi în fiecare zi în sudul Republicii Moldova. Acelaşi „iorgan“ pentru plapumă, „duşeg“ pentru saltea, „şuşe“ pentru şosea sau „harman“ pentru grădină. Lista turcismelor o completează „ghiolul“ – un reper existenţial pentru întreaga regiune.

Un alt specific este pronunţia: mulţi localnici te poftesc să închini „un pahar de hin“ sau, dacă nu, măcar nişte „compot de hişine“. 

De la Puicescu, la Puicesco

Prima casă la care mă duce ghidul meu – o femeie din partea locului – e aproape de malul ghiolului. Cînd o întreb de galerii, lelea Paşa, stăpîna casei, ridică din umeri a neîncredere: „Apoi, cine ştie dacă-i drept sau nu! Ţin minte că mama povestea, pe cînd încă era bătrînuţu, că erau nişte catacombe, dar asta era pe vremea românului...“

Apoi, amintirile curg gîrlă: „Eu n-am prins anii aceia, că-s din ’41. Da’ Vasile Prohorovici ştie mai multe – de fapt, el scrie şi ce este, şi ce nu-i... O mai scris o dată istoria satului: movila lui Brînză, fîntîna lui Maxîm, fîntîna de la brazdă, aceea de la chetriş. Ei, dar aiestea ş-au fost, o fost aşa fel pe timpul românului, da’ amu nu mai socot nimeni aşa. Acuma sîntem în Ucraina...“

De atunci, au rămas mărturie doar cîteva fîntîni şi nişte fotografii de familie, unele păstrate mai bine, altele mai puţin.

O fotografie de-a lui bătrînuţu îmi înfăţişează un bărbat şi o femeie, bine îmbrăcaţi, cu chipuri grave şi batiste tivite cu dantelă în mînă. Femeia din poză poartă o brăţară de aur masiv – mătuşa Paşa spune că familia era înstărită. Pe verso, cineva a caligrafiat numele bărbatului: „Puicescu Pavel, Hagi-Curda“.

De atunci, descendenţii românului gospodar au alt nume – Puicesco, iar pe copii îi cheamă, în loc de Ion, Vaniuşa.

 „...mai este o fîntînă la moş Nichifor, după casă, moş Nichifor Chiriac. Alta, pe care a făcut-o bătrînul ’neavoastre, Terinte, la poartă la Mihai, tot este, n-o strică nimeni...“ Bătrînele deapănă vorba între ele, de parcă au uitat de ceilalţi din jurul lor.

O întreb pe gazdă dacă îi e dor de timpurile de altădată. Mătuşa îşi potriveşte basmaua pe cap: „Of, ce să zic? Pe vremea lui bătrînuţu, poate că era bine la români, că ei erau harnici, lucrau şi aveau de toate. Dar acum, am auzit iarna asta că au vrut să desfacă Ucraina şi să ne treacă la Republica Moldova, că cică sîntem moldoveni şi să fim cu ei. D-apoi ce pensie să primesc eu acolo?!“

Cu toate acestea, îi place să privească emisiunile de pe canalele româneşti, iar unele seriale o fac să se scoale în toiul nopţii. Cu o antenă simplă, prinde şi Moldova1, şi TVR1, şi TVR2: „Cel mai tare îmi plac concertele la care vine Botgros cu orchestra lui, au nişte cîntece aşa frumoase...“

Din agronomie, în istorie şi religie

La două străzi depărtare, locuieşte Vasile Iordăchescu, sau Vasile Prohorovici, cum îi zice lumea în sat. Ca un răspuns gastronomic la întrebarea spinoasă despre naţionalitate, pe masă ne întîmpină cîteva farfurii cu răcituri, sarailie cu brînză şi cu carne. Gazdele aşteaptă sosirea unor oaspeţi de la Chişinău. Vasile Iordăchescu, epitrop al bisericii ce ţine de Mitropolia Basarabiei, spune că satul datează din perioada năvălirilor tătare: „Atunci, satul se numea Frumuşica, mai tîrziu i-au spus Hagi-Curda. Cred că tot atunci or fi fost săpate galeriile, că începeau toate din biserică şi ieşeau în capăt, spre ghiol. Am lucrat şi eu acolo mulţi ani ca agronom la sistema de orez, pînă am ieşit la pensie. Acum, aproape tot satul vechi e sub apă, a rămas numai cimitirul...“

La care, ghidul meu, mătuşa Nastasia, o bătrînă de 80 de ani, îşi aminteşte ceva important: „Vasile, eu cînd oi muri, să-l chemi pe părintele Anatol de la Cahul, să mă înmormînteze. Poate să nu mă ducă în biserică, să treacă pe lîngă biserică, dar să-mi facă vecernia şi slujba aşa ca la fratele Timofei...“

Părintele Anatol Cristea, primul preot al bisericii de sub oblăduirea Patriarhiei Române, a plecat acum cîţiva ani la Cahul, din cauza neînţelegerilor cu preotul şi enoriaşii celeilalte biserici. Pe atunci, ambele biserici împărţeau acelaşi sediu, doar că se aflau la etaje diferite. Totuşi, localnicii îl laudă pînă acum şi, la nevoie, îl mai cheamă pentru un parastas sau o cununie.

Mai departe, Vasile Iordăchescu ne sfătuieşte să mergem la fratele său, care poate să ne spună mai multe şi despre sat, şi despre oameni: „O să-l găsiţi acasă, el trăieşte peste două străzi, harmanul lui e la colţ.“

„O carte cu lucruri adevărate“

Celălalt frate, Tudor Iordăchescu, nu se grăbeşte să-şi spună părerea despre legenda catacombelor: „O să citiţi în carte, cînd va apărea“. Cartea e o monografie a satului: „Am adunat materiale mulţi ani la rînd, dar nu puteam scrie – pînă a ieşi la pensie, am lucrat 12 ani la Inspecţia Fiscală la Ismail. Da’ de unde eşti mata? La noi în sat lucrurile astea se cunosc, noi n-avem nevoie de reclamă...“

Totuşi, dacă aud că vine cineva de la Chişinău, privirile oamenilor se luminează şi ei devin mai vorbăreţi. Din vorbă în vorbă, Tudor Iordăchescu ajunge să spună cum scria articole pe la ziare: „Am mai publicat şi în Concordia (ziar de limbă română editat la Cernăuţi). Documentele le-am găsit prin cărţi şi reviste, eram abonat la revista Basarabia.“

De profesie contabil, Tudor Iordăchescu a absolvit Universitatea Agrară de la Chişinău. Acum, zice că este un simplu ţăran. „Am ieşit la pensie şi iaca, am început să scriu. Eu mă revoltam tot timpul, iar acum, cînd am văzut că este momentul şi se poate scrie, am zis: de ce să nu scriu adevărul? Doar că fotografii îs cam puţine şi de calitate proastă...“

Despre planurile de editare vorbeşte cu sfială: „Am comandat o mie de exemplare, la o editură din Chişinău. O să le distribui pe tot globul pămîntesc, peste tot unde sînt români – las’ să afle despre hagicurdeni. Acolo nu-i ce-a spus moş Ion Roată, sînt lucruri adevărate!“

S-a gîndit să aducă nişte exemplare şi în sat, să le dea la bibliotecă. „Poate chiar să o pun şi pe Internet!“, adaugă el cu un zîmbet.

La şcoală se deprinde... toleranţa

Pe de altă parte, nu sînt mulţi cei care se declară români. Celorlalţi le este mult mai aproape etnonimul de „moldoveni“ sau chiar „ucraineni“. Pentru unii, integrarea în societate înseamnă a fi poliglot: îşi trimit copiii la şcoala din satul vecin, Muravliovka, ca să înveţe în limba rusă. Copiii care rămîn în sat învaţă şi ei cel puţin trei limbi: moldovenească, ucraineană şi rusă. Fără a pune la socoteală limba străină – franceză sau engleză.

Totuşi, nu prea auzi pe nimeni să se plîngă. „Trebuie să ştim limba de stat, cum altfel? Dacă mergi într-un sat bulgăresc, e plăcut să auzi cum vorbesc bulgarii moldoveneşte, uneori chiar mai frumos ca noi. Altă dată, l-am auzit pe un bulgar: doljno bîti cisto, kak v casa mare („trebuie să fie curat, ca în casa mare“). Aşa că trebuie şi noi să ne respectăm reciproc“, îmi explică una din învăţătoarele şcolii.

Locul unde se odihnesc morţii...

Cît despre cimitirul vechi menţionat de Vasile Iordăchescu, acesta încă se mai află alături de cel nou – apele ghiolului n-au ajuns la el.

Crucile – nici multe, nici puţine. Unele sînt scufundate pe jumătate în pămîntul lutos, iar altele se lasă pe o parte. Dacă mormintele de după 1940 mai sînt văruite, celelalte, mai vechi, au rămas ca nişte monumente ale naturii. Cruci lipoveneşti, româneşti, greceşti. Pe unele dintre ele se pot desluşi inscripţii cu caractere latine: „Aici odihneşte roaba lui D-zeu Irina Cialenco“, „Robu lui Dumnezeu Simion B. O. R. 1906. 6 iun.“. Pe altele, cu litere slavone: „Aici odihneşte robul Bojih Ioan. Efrosina. Alicsandra…“

 Surprinzător sau nu, dar şi în partea nouă se găsesc morminte cu inscripţii în română, în locul celor vechi sau alături de ele. „Rudele care-s plecate pe la Moldova au grijă“, îmi explică mătuşa Nastasia, cu un aer atotştiutor.

...şi viii

După cimitir, al doilea loc de pelerinaj din sat este cîrciuma. Se cheamă – cum altfel! – bar. La intrare stau rezemate cîteva biciclete. Intru în vorbă cu un bărbat care îşi fuma domol ţigara şi îl întreb dacă e adevărat că oamenii de aici s-au ucrainizat.

 „Nu cred, pur şi simplu ei se tem să spună mai departe ce ştiu, ce au auzit de la bătrîni,“ zice bărbatul, dar mă roagă să nu-i dau numele. Şi, parcă justificîndu-se, adaugă: „Cîţi directori de şcoală au fost scoşi? Chiar şi după 1990, încoace. Directorul de la Dumitreşti, adică Dimitrovca, a fost scos, pe directoarea noastră Nina Bujor tot au schimbat-o, pentru că ei aveau întrebările aiestea naţionale. Zinaida Pinteac, din Sărata – Frumuşica Veche, tot aşa...“

Auzindu-ne, mătuşa Nastasia se arată curajoasă: „Eu nu mă tem chiar deloc. La anii mei, ce-o să-mi facă? Bărbatului meu, Dumnezeu să-l ierte, îi plăcea un cîntec pe care îl învăţasem la şcoală, la român:

„Eu sînt viţă de român
 Şi n-am teamă de păgîn
 Nici de unguri, nici bulgari,
 Nici de bolşevici barbari...“

Melodia care răzbate din interiorul barului subliniază caracterul anacronic al momentului: din boxe răsună „Morena“, o noua piesă românească. Totuşi, realitatea nu lasă loc pentru iluzii – cei care o ascultă nu ştiu cine cîntă şi, probabil, nici nu contează.

La plecare, îi întreb ce aşteaptă de la noul preşedinte. „Ce putem să aşteptăm? Nimic. La ei e cuţitul şi pîinea, cui vor, îi taie mai mult, cui vor – mai puţin... Noi, cum am trăit pînă acum, tot aşa om trăi şi mai departe.“

Cît despre galerii, nu le mai poţi da de urmă. După dărîmarea bisericii vechi în 1979, nimeni nu le-a mai văzut. Iar odată cu ele, s-a ocultat şi conştiinţa oamenilor că aparţin unui neam – identitate rătăcită în catacombele istoriei.

Cristina Mogîldea este traducătoare şi a absolvit recent Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism de la Chişinău.

featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.