„Vreau să trăiesc mai multe existenţe“ – dialog cu Maia MORGENSTERN

Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
„Vreau să trăiesc mai multe existenţe“ – dialog cu Maia MORGENSTERN jpeg

E o mare actriță, cu o carieră îndelungată și frumoasă. De cîtva timp, este și directoarea Teatrului Evreiesc de Stat, ceea ce e o cu totul altă meserie. De curînd a avut loc la TES, în clădirea proaspăt renovată, un Festival Internațional de Teatru Idiș. Am invitat-o, așadar, pe Maia Morgenstern la o discuție despre festival și despre specificul teatrului evreiesc.

De unde a apărut ideea de a organiza un festival internațional de teatru idiș?

E o dorință mai veche a teatrului nostru. A fost o ambiție aproape nebunească, mai ales că teatrul nostru, de doi ani încoace, s-a aflat pe drumuri, abia ce am pășit. Acum reintrăm în teatru, dar nu totul funcționează la parametrii pe care i-am dori; și e normal să fie așa, și e normal să ne reobișnuim cu toate. Festivalul Internațional de Teatru Idiș e un proiect curajos și o încununare a unei existențe de 140 de ani, pentru că teatrul evreiesc s-a născut în România, la Iași, la Pomul Verde, întemeiat de Avram Goldfaden. Astăzi se pune întrebarea: cui îi mai trebuie, ce mai este acum și ce va mai fi mîine teatrul de expresie idiș?

Și care e răspunsul?

Răspunsul se află în sălile arhipline de la festival. Am avut două-trei evenimente pe zi: spectacole, concerte, workshop-uri. A existat un moment important pentru noi: Teatrul Evreiesc din București și Teatrul Național Idiș din New York Folksbiene au creat o coproducție, Nuntă în Fernwald, un spectacol-lectură. Prejudecata din noi dă alarma și credem că or fi existat niște domni actori și niște doamne actrițe care citeau niște texte. Nu. A fost un spectacol în toată puterea cuvîntului, cu situații de lumini, cu decoruri și costume, cu proiecții, cu traducere simultană. Am ținut textele în mînă pentru că acest miracol s-a întîmplat în cinci zile: actorii de la Folksbiene au sosit pe data de 16, pe 17 am început repetițiile și pe 22 am avut premiera. Și a fost posibil. După părerea mea, foarte interesante au fost workshop-urile susținute de personalități ale culturii idiș de astăzi. Teatrul Evreiesc de Stat din București și teatrul de expresie idiș în general nu se vor un muzeu (deși n-am nimic împotriva muzeelor, dimpotrivă). Misiunea teatrului este de a duce mai departe tradiția culturii idiș. Doamna Mia Leontescu îl cita foarte frumos pe unul dintre directorii importanți ai TES, Franz Auerbach: „Tradiția teatrului evreiesc este inovația“. Poate suna paradoxal, dar teatrul caută mereu mijloace noi de a se reinventa, de a fi precum o punte între tradiție și expresia nouă a teatrului de azi. Cui se adresează teatrul de limbă idiș? Publicul care a fost prezent ne îndreptățește să credem că are cui să se adreseze. Au fost și concerte de muzică klezmer, spectacole de comedie, drame, teatru-document. Iar coproducția cu Folksbiene a fost un exemplu de teatru-document: autorul, H. Leyvik, a venit din SUA în Europa imediat după Război și a stat de vorbă cu supraviețuitorii lagărelor. Idișul este același, este o limbă universală, dar se pronunță diferit în diferite locuri. Ne făceam probleme pentru asta, dar regizorul Motl Didner ne-a spus că nu este nici o problemă, asta oferă autenticitate spectacolului, pentru că supraviețuitorii veneau din locuri și culturi diferite.

Cum vedeți evoluția festivalului, după această primă ediție?

A fost o ediție reușită și se cuvine să aduc mulțumiri întregii echipe care a lucrat. Uităm un lucru important: pentru publicul care vine în clădirea Teatrului Evreiesc, poate pentru prima dată, e nevoie de traducere. Traducerea simultană nu e un lucru ușor, cere o concentrare cu totul specială. În cazul spectacolelor noi, invitate, efortul a fost și mai mare. Așa că am cuvinte de laudă și de mulțumire și pentru traducători, și pentru echipa de la marketing, și pentru toți. Am avut și din partea invitaților noștri numai cuvinte de laudă și de mulțumire; și de uimire față de profesionalismul întregului colectiv. E prima ediție și ne-am bucurat și de sprijinul factorilor de decizie: Primăria Municipiului București, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Culturii, UNITER, ICR. Îmi place să cred că acest festival este și o dovadă că teatrul de expresie idiș are de ce să continue. Și atrage atenția că aici, în România, este un centru care poate atrage interesul internațional pentru ceea ce înseamnă cultura idiș.

TES prezintă spectacole în limba idiș (cu traducere simultană, așadar nu numai pentru cunoscătorii acestei limbi). Dar e prezent în peisajul teatral din România și cu alte spectacole. Prin ce se particularizează TES, există un specific al său?

Actorii noștri sînt expresia cea mai pură a actorului total. Pentru că avem spectacole în limba idiș, unde există tradiția de a juca o formă de teatru, dans, vodevil, operetă, musical, îmbinată cu evoluția teatrului de azi. Se cere adevărul, se cere o conectare la realitățile teatrului de azi, un sincretism al artelor. Și foarte multă autoironie – poate asta caracterizează teatrul nostru. Noi am jucat spectacole și cu doi oameni în sală – o fi de bine, o fi de rău? E o formă de a supraviețui, de a evolua, de a arăta un mod de a transmite, o formă de energie. Este efortul nostru, al actorilor, de a aduce adevărul, energia într-o limbă pe care nu o lăsăm să moară, într-o cultură vie și pitorească, cu o tradiție a unui fel de joc care duce spre commedia dell’arte, dar nu numai. Toate acestea caracterizează expresia artistică a teatrului nostru.

Clădirea teatrului a avut de suferit și a fost renovată. A fost greu?

Clădirea suferă de multă vreme și lucrurile sînt în continuare complicate la nivel juridic. Teatrul Evreiesc de Stat este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului General al Capitalei. Clădirea teatrului este monument istoric; felul în care a fost dată în comodat ne-a creat dificultăți în ceea ce privește consolidarea și renovarea. Un accident – o furtună a smuls acoperișul – a declanșat decizia de a o renova. Ceea ce a determinat decizia a fost hotărîrea actorilor de a juca în stradă. În luna februarie am jucat în stradă, în zăpadă. Asta a atras atenția tuturor. Am fost certată puțin – „Ce-i ăsta, un protest?“. Sînt recunoscătoare colegilor mei pentru acest act de curaj. Și așa a început reparația. Între timp am jucat pe unde am putut, pentru că ne-am bucurat de solidaritatea altor teatre din București. Am jucat și în biblioteci, și în spații independente. N-a fost ușor, condițiile în care am supraviețuit au fost uneori umilitoare. E splendid să vorbești despre spiritul de sacrificiu, dar la un moment dat te apucă disperarea. Teatrul a fost și jefuit, pentru că ne țineam echipamentul tehnic și recuzita în clădire. Acum, ce-a fost greu a trecut. Am revenit, pas cu pas, la noi acasă.

Cum e pentru o actriță să devină manager?

Nu e ușor și nu totdeauna e plăcut. Am încă foarte multe de învățat și iarăși trebuie să mulțumesc echipei Teatrului Evreiesc de Stat, oamenilor de nădejde și de încredere care nu mă lasă să greșesc. Căci uneori pot să greșesc, să nu înțeleg toate detaliile. La început, mă uitam pe un buget și voiam să înțeleg tot. Ultimul articol era „alte cheltuieli“. În primele zile ca director mă apucase o panică și o disperare, mi se părea că e o sumă mult prea mare la „alte cheltuieli“ și că cineva își bate joc de mine. Oamenii m-au lăsat să-mi consum adrenalina și apoi mi-au spus ce era acolo: „Spectacole, doamnă, spectacole“. Am înțeles așadar că la „și alte cheltuieli“ intră spectacolele, motivul pentru care trăiește de fapt un teatru. Mi se pare în continuare o aberație, o glumă de Urzica.

De ce ați acceptat rolul de director?

Nu mi-am dorit să fiu manager. Știți care e femininul de la manager? Menajeră. Nu mi-am dorit acest post pentru că îmi ia din timpul pe care trebuie să-l acord creativității, studiului, gîndului pentru un proiect sau altul. Dar încerc să-mi fac treaba bine și cred că teatrul nostru are ceva de spus. Încurajez în fiecare actor dorința de a face și altceva, de a se dezvolta și astfel. Cred că o anumită încredere pe care trebuie s-o cultivăm în noi ne face să știm a coagula, a aduna, a realiza. E bine că actorii sînt implicați și în alte proiecte; cu o înțeleaptă programare și de perspectivă a activității artistice, lucrurile pot să funcționeze. Nu trebuie să uităm că fără multe lucruri se poate face teatru, dar fără actori nu se poate.

Chiar dacă aveți și un rol de manager, jucați în continuare. V-ați dus chiar pînă la Turda pentru a juca un rol…

A fost una dintre dovezile clare că în trei săptămîni, alături de un grup de tineri excepționali, de domnul Mihai Măniuțiu și de doamna Narcisa Pintea (directoarea Teatrului din Turda), s-a putut face un spectacol pe care eu îl iubesc foarte tare, La ordin, Führer! de Brigitte Schwaig. Domnul Mihai Măniuțiu a lucrat cu noi, doamna Andreea Gavriliu a coordonat mișcarea scenică; am lucrat 12 ore pe zi. Am acceptat cu toată inima și cu toată dragostea acest proiect. A fi aleasă de domnul Mihai Măniuțiu pentru a interpreta un rol e un dar pe care ți-l face soarta, îmi doream de mult acest lucru. Cînd am citit textul, nu am înțeles nimic. Mă speria foarte tare. Am luat temperatura prejudecăților mele – erau acolo, viguroase. Apoi, alături de domnul Mihai Măniuțiu, am descifrat textul și am găsit și sensul, motivul: bunele intenții cu care este pavat iadul, frumoasele, nobilele principii (solidaritatea, dragostea, loialitatea, nevoia de a fi util, spiritul de sacrificiu). Și felul cum umanitatea întreagă, în nevoia de sens al existenței, poate fi manipulată, păcălită, condusă.

Ați devenit actriță în vremuri complicate, cînd teatrul era supus cenzurii. De atunci am parcurs cu toții un timp al libertății și al schimbărilor. Cum vi se pare acum peisajul teatral, cu vechile instituții, dar și cu proiecte independente, și cu o „scenă alternativă“?

Cred că teatrul este expresia societății (n-am pretenția că sînt prea originală). Sînt forme de teatru care se nasc, care mor, care se luptă sau se completează una pe alta, sînt mode care se succed, modalități de expresie diferite. E nevoia societății de a se răsfrînge în oglinzi, de a se vedea pe ea însăși, de a-și striga nevoile și durerile, de a atrage atenția asupra problemelor, de a se lupta cu ceea ce are de luptat, de a se ține cu dinții de ceea ce vrea să păstreze și să ducă mai departe. E absolut normal. Din ce în ce mai mult, oamenii tineri, copiii și adolescenții au nevoie de teatru, au nevoie să se exprime. E o formă de a-și ascuți antenele, de a trăi și altfel. E o formă de curaj. E o formă de a afirma „vreau să trăiesc mai multe existențe“. N-o pot face în viața reală – atunci trec în vis, în arta teatrului sau în arta filmului. Pot să fac un film cu telefonul, pot să joc pe o scîndură sau pe două butoaie, am curajul să strig lumii, părinților, societății, atotputernicilor zilei altfel decît în manifestații de stradă sau pe Internet. Teatrul e comunicare.

Foto: David Muntean

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.