„Sîntem puţin pierduţi în modernitate“ – interviu cu Nicolaus SCHAFHAUSEN

Publicat în Dilema Veche nr. 542 din 3-9 iulie 2014
„Sîntem puţin pierduţi în modernitate“ – interviu cu Nicolaus SCHAFHAUSEN jpeg

Relaţia noastră cu Brâncuşi, atît în timpul vieţii sale, cît şi după moartea sa, a fost şi este una a exceselor. Refuzat, tolerat, sufocat, suprasolicitat de-a lungul timpului ori de-a dreptul abuzat astăzi de societatea românească, Brâncuşi este, la nivel internaţional, unul dintre cei mai influenţi artişti ai secolului XX. O etichetă care trebuie constant adnotată. Expoziţia „Efectul Brâncuşi“ s-a deschis pe 11 iunie la Kunsthalle Wien. E un proiect care discută modul în care artistul român a transformat întreg secolul XX şi percepţia asupra obiectului artistic, influenţa lui propagîndu-se şi astăzi asupra unei întregi generaţii de artişti. Un proiect expoziţional cu peste 20 de artişti internaţionali, deschis pînă pe 21 septembrie. Nicolaus Schafhausen, directorul Kunsthalle Wien, este cocuratorul expoziţiei „Efectul Brâncuşi“.  

De ce v-aţi oprit asupra acestui titlu? De ce Brâncuşi văzut ca un efect?

Nu m-am gîndit niciodată să fac o expoziţie despre Brâncuşi şi cu Brâncuşi. Dar acum cîţiva ani am realizat că există foarte mulţi artişti contemporani – şi nu contează de unde provin – care se referă, în lucrările lor, la Brâncuşi.  

Putem vorbi despre o obsesie numită Brâncuşi?  

În expoziţie sînt lucrările – în principal sculptură, dar şi pictură şi o lucrare video – a peste 20 de artişti. Teoretic, puteau fi mult mai mulţi. Cînd am tratat cu fiecare în parte, am înţeles că nu este vorba de un copy & paste al esteticii lui Brâncuşi, dar că Brâncuşi este pentru ei o figură extrem de fascinantă a modernităţii. Acelaşi lucru se întîmplă cu Duchamp. E un fenomen artistic foarte interesant. Artiştii pe care i-am ales se referă indirect la Brâncuşi. E una dintre cele mai frumoase expoziţii pe care le-am creat şi este începutul unui interes general pe care îl am faţă de figuri importante ale modernităţii.  

De ce este discursul despre modernitate atît de actual astăzi?

Cred că sîntem puţin pierduţi în modernitate. Nu este ceva negativ, dar dacă priveşti ce se întîmplă şi în arhitectură, şi în design, realizezi că trăim într-o eră care încă îşi caută noi forme de expresie artistică – forme politice şi estetice. Poate de aceea mulţi artişti se întorc asupra unor figuri atît de importante ca aceea a lui Brâncuşi.

Putem vorbi despre o modă sau despre o nostalgie?

Cred că are legătură cu nostalgia. Dar e şi un soi de neo-romantism.

Am fost aproape surprinsă să văd că Brâncuşi însuşi este în expoziţie! Ha! De ce să fii surprinsă?

Expoziţia se numeşte „Efectul Brâncuşi“!

Da, dar astăzi se operează mult în numele lui Brâncuşi, e mitizat, se construieşte un întreg discurs în jurul lui, aproape totul e posibil, e ca o parolă magică, dar el, operele lui lipsesc cu desăvîrşire. Este o soartă pe care, probabil, ajung să o împărtăşească clasicii. Istoricul de artă Ioana Vlasiu vorbeşte deopotrivă despre libertăţi şi deschideri spre arta Europei de Vest, care au putut avea loc în România în numele lui Brâncuşi, înainte de 1989, dar şi despre dezvoltarea unei hagiografii nocive care are loc astăzi.  

Mi se pare o observaţie foarte bună. Împreună cu Vanessa Joan Müller, cocuratoarea acestei expoziţii, am discutat despre asta de multe ori. E important să includem lucrări ale lui, sau nu? Am considerat că am fi de-a dreptul aroganţi dacă nu am arăta nici o lucrare de Brâncuşi. Sînt în expoziţie 20 de fotografii originale de Brâncuşi, din colecţia Kunsthaus Zürich. După cum ştii, fotografiile lui erau la fel de importante ca sculpturile lui. Iar el refuza să lucreze cu alţi fotografi. E foarte interesant ceea ce spunea, acum mai bine de 70 de ani: de ce avem nevoie de originale cînd putem face o documentaţie fotografică a acestora? Acum pare o întrebare naivă, dar dacă ne uităm din nou în urmă la anii ’50 – acesta era un statement extrem de radical! Brâncuşi nu era interesat doar de forma în sine, ci şi de ceea ce forma înseamnă, ce semnifică ea.

Spuneţi, la un moment dat, despre această expoziţie că importanţa lui Brâncuşi se simte deopotrivă în arta minimalistă, cît şi în estetica instalaţiilor de artă. Vedeţi întreaga expoziţie ca pe o mare instalaţie?

Am decis să nu punem numele artiştilor pe pereţi. Nu e o expoziţie didactică, de muzeu, cu etichete. Vizitatorii primesc o broşură cu detalii despre fiecare lucrare, dar trebuie încet-încet să se familiarizeze cu spaţiul. Întreaga expoziţie e o instalaţie, da!

Sînteţi, deci, un curator foarte prezent în expoziţie. De ce aţi decis să faceţi expoziţia într-o estetică mai degrabă a invizibilului, a auctorialităţii absente? Apăsa prea mult greutatea lui Brâncuşi însuşi?

Dacă vrei cu adevărat, afli tot din materiale prezente în expoziţie, dar informaţia nu îşi doreşte să îngreuneze expoziţia în sine.

L-aţi ales pe Andrei Cădere pentru această expoziţie, alături de alte poziţii clasice.

E aproape un fenomen similar cu Brâncuşi, mulţi artişti contemporani se referă la Cădere astăzi. Iar fără Brâncuşi, Cădere sigur nu ar fi existat.

Cum aţi făcut selecţia lucrărilor contemporane?

Nu am selectat doar artişti, ci şi arhitecţi (de exemplu Jürgen Mayer H., care a construit mult în Georgia şi pe care îl interesează formele brâncuşiene) şi designeri. Realizînd o cercetare tot mai amplă, am găsit mai multe şi mai multe, tot mai multe lucrări care făceau referire la Brâncuşi...  

Pare o poveste fără sfîrşit. Şi probabil elemente din ea au rămas în afara poveştii pe care o construiţi în expoziţie.

Nu e tocmai asta frumos? Mereu am în minte Coloana Infinitului... Da, e o poveste infinită. Nicio expoziţie nu poate fi completă. Şi expoziţiile tematice sînt nişte metafore. Pentru mine a fost important să spun ceva despre timpul nostru acum. Locuim într-un timp al nostalgiei astăzi? Sîntem oare pierduţi în modernitate? Către ce ne îndreptăm? Ce înseamnă modernitate pentru noi astăzi? În poziţia de curator eşti deopotrivă observator, spectator şi traducător. De ce a părăsit Brâncuşi România? Avea nevoie de găsirea unui context? O întrebare ca aceasta e importantă astăzi, în timpul globalizării, dar era importantă şi atunci, cînd internaţionalizarea modernităţii se producea, iar Brâncuşi probabil că nu îşi putea găsi locul în ţara sa.

Cum aţi ales artiştii români pentru această expoziţie, pe Anca Benera&Arnold Estefan şi pe Anca Munteanu Rimnic? În România o întreagă generaţie de sculptori (lansată imediat după sucombarea realismului socialist) şi mulţi artişti contemporani se regăsesc în estetica brâncuşiană. Este un punct de reper foarte viu.

În expoziţie sînt artişti din 17 ţări. Mi-au plăcut aceste două poziţii din România. Dar paşaportul nu a fost relevant pentru mine.

Cum aţi defini scena de artă din România, pe care aţi vizitat-o de mai multe ori?

Sînt foarte impresionat – şi asta este valabil atît pentru artişti din România, cît şi din alte ţări foste comuniste – că educaţia, şi nu doar cea artistică, este foarte bună. Cei mai mulţi artişti cu care am vorbit din România sînt deopotrivă fiinţe cultivate şi emoţionale. Gîndesc foarte profund despre situaţia actuală şi despre istoria lor, extrem de nuanţată. Pe de altă parte, mulţi artişti români trăiesc în afara ţării sau au studiat în afara ţării. Este un efect pozitiv în relaţie cu toate problemele – economice, identitare pe care România ca naţiune le are. Într-un fel, scena de artă locală, artiştii, organizaţiile cu care am vorbit, operează mai internaţional şi deschis decît alte naţiuni care nu suferă de criză economică, identitară, postcomunistă. Şi totuşi, e o situaţie dură în producţia artistică, curatorială, culturală, în România.

a consemnat Daria GHIU

p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.
979 17 Biro coperta1 jpg
Filiera basarabeană
Nu cred că am dus vreodată lipsă de dive în cultura noastră pop – înainte de ’90, Angela Similea ori Corina Chiriac dominau preferințele și colecțiile de discuri Electrecord, dominație de gen ce s-a păstrat și în anii ’90
979 22 coperta1 jpeg
Rushdie neînțelesul
El însă a ajuns în această situație pentru că nu a avut cum să fie altfel decît el însuși.
p 23 Fiinta retractata si refractata, spionata de constiinta sa, 1951 jpg
Victor Brauner – Retractarea sau „retragerea în sine“
Prin reinstaurarea imaginilor mitice, căderea este „răul eliberator“ care conduce la obţinerea elixirului vieţii (Gershom Scholem, La Kabbale et sa symbolique, Payot, Paris, 2003).
Afis Lettre jpg
De Ziua Culturii Naționale, dezbatere despre viitorul presei culturale tipărite, organizată de ICR prin Centrul Național al Cărții
Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, duminică, 15 ianuarie 2023, de la ora 16.00, la Seneca Anticafe (str. Arhitect Ion Mincu 1), va avea loc o întîlnire cu tema Presa culturală: schițe pentru un viitor posibil
Afis 13 ian 2023 Sala Radio jpg
Concert de Ziua Culturii Naționale la Sala Radio
Vineri, 13 ianuarie 2023 (de la 19.00), primul concert al noului an pe scena Sălii Radio va fi prezentat cu ocazia Zilei Culturii Naționale și se va desfășura sub bagheta lui ADRIAN MORAR, dirijor al Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
MRM ian15 2023 portrait jpg
„Moștenitorii României muzicale”: turneu susținut de pianista Kira Frolu
Câștigătoarea bursei “Moștenitorii României muzicale” – ediția 2022, va susține o serie de recitaluri-eveniment ce vor avea loc la Brașov, București și Timișoara
p 16 Dan Barbilian adevarul ro jpg
Viața sau opera
„Personal, mă consider un reprezentant al Programului de la Erlangen, al acelei mișcări de idei care, în ceea ce privește întinderea consecințelor și răsturnarea punctelor de vedere, poate fi asemuită Discursului Metodei sau Reformei înseși.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.