„O medalie pe Everest“ – dialog cu Alexandru ANDRIEŞ

Publicat în Dilema Veche nr. 663 din 3-9 noiembrie 2016
„O medalie pe Everest“ – dialog cu Alexandru ANDRIEŞ jpeg

De ceva timp dă concerte la Espace Minoux, pentru 35 de spectatori. A scos anul acesta un album nou, Disc domestic. O să aibă și un concert la Sala Mică a Palatului. Dar, înainte de toate, l-am invitat pe Alexandru Andrieș la un dialog pentru a comenta Nobelul pentru literatură acordat lui Bob Dylan. Dintr-o altă perspectivă decît cea a literaților.

Premiul Nobel pentru literatură a creat parcă mai multe controverse decît în alți ani. Cum ați primit vestea că Bob Dylan este laureatul?

M-am bucurat foarte mult. În primul rînd pentru că mie îmi place Bob Dylan și în al doilea rînd pentru că i s-a decernat de ziua mea, așa că a fost un fel de cadou. Cel mai important lucru este că acest premiu se duce către un om dintr-o zonă care pînă acum n-a prea fost luată în seamă de elitele culturale, dar care a influențat foarte multe generații, mult timp. Și unde există oameni care într-adevăr scriu foarte bine; Bob Dylan nu e singurul, mai sînt Joni Mitchell, Leonard Cohen, Paul Simon, n-are rost să fac eu lista. Cei de la Nobel au decis că Bob Dylan trebuie să ia acest premiu pentru literatură. Bănuiesc că de aici au plecat toate discuțiile, pentru că literatura sună important și pompos, iar „nenorocitul ăla care zdrăngăne la chitară ia premiul în timp ce atîția scriitori importanți stau la coadă“ – citez din memorie, nu mai știu din cine, dar am citit undeva chestia asta. Nu știu de ce discutăm, că Premiul Nobel nu se dă prin vot popular; îl dau cei care au aceste atribuții, așa cum a dorit Nobel prin testament. În clipa în care o entitate particulară vrea să dea niște premii, le dă cum vrea. Însă era normal să fie discuții. Și e greu să faci comparații.

S-a discutat mult dacă e cu adevărat scriitor/poet sau nu; unii au spus că da, alții că e un textier de mîna a doua…

Formal, e scriitor, pentru că a publicat cărți, inclusiv un roman, un prim volum de autobiografie și foarte multe volume de versuri. Cît e de bun – asta e o discuție care durează la infinit. În literatură și în orice zonă creativă, care presupune foarte mult subiectivism, n-o să fie niciodată toată lumea de acord că X e cel mai bun și merită premiul. Mai ales un premiu cum e Nobelul, care tot timpul creează discuții și vîlvă. Mi se pare foarte bine că, ducîndu-se în această zonă de scriitori-poeți-cîntăreți, ca să inventez un termen, cei care au deliberat și au hotărît sînt mai deschiși la minte decît foarte mulți dintre cei care comentează: nu s-au ținut de definiția clasică a literaturii. Sigur, lumea e tentată să voteze în legătură cu orice și să-și spună părerea, iar de cînd există Internetul e o clacă generală, în care părerile curg din toate părțile. De exemplu, Andrei Partoș a făcut un sondaj la radio, să voteze ascultătorii care e cel mai bun poet dintre cei care compun; pe locul I a ieșit Leonard Cohen, pe locul II Dylan. Cînd a fost să dea exemple, cei mai mulți au ales cîntece care au fost hituri, pentru că au fost mediatizate, nu cele care erau foarte bune ca texte poetice. E clar că lucrurile astea se fac după ureche și fără ca oamenii să fi citit cu adevărat ce a scris Dylan, în acest caz. Sînt convins că foarte mulți dintre cei care sînt pentru sau împotrivă, de fapt n-au citit textele lui Dylan.

În anii ’60, prin Bob Dylan și prin alții, a apărut acest fenomen interesant: o muzică în care și textul e important. Înainte, textele erau convenționale. Cum ați privit acest fenomen atunci?

Trebuie să recunosc că primul disc cu Dylan pe care l-am ascultat m-a oripilat: mi s-a părut strigător la cer ca unul care n-are voce să scoată discuri. După ce am învățat engleza, mi-am dat seama de ce e atît de important Dylan și de ce a influențat atîta lume, inclusiv pe Beatles. La început, Beatles au făcut o muzică foarte interesantă, dar fără prea mare aplecare către text. Primul care a fost influențat radical de Dylan a fost John Lennon, care și-a dat seama că e important să spui ceva prin text. Reversul medaliei este că, după ce i-a cunoscut pe Beatles, Dylan a devenit electric. El a fost influențat muzical de Beatles, ei au fost influențați de Dylan în ceea ce privește valoarea și importanța textelor. Din clipa aceea s-a schimbat totul. Mi s-a părut foarte frumos că Leonard Cohen, cînd a fost întrebat ce părere are că Dylan a căpătat Premiul Nobel, a spus că e ca și cum ai pune o medalie pe Everest, că e cel mai înalt munte. Nu văd de ce a ieșit a­tîta vîlvă, nu văd de ce lumea se aștepta ca Dylan să răspundă imediat politicos și frumos.

Spuneați că v-a influențat Dylan din momentul în care i-ați înțeles textele. De ce?

În România, în vremea aceea, muzica era foarte convențională, poate chiar mai convențională decît cea din Vest. Eu eram destul de frustrat că nu mă regăseam în muzica difuzată pe atunci. Și-am început să fac cîntece așa cum îmi plăcea mie să aud, nu m-am gîndit niciodată că voi scoate discuri și voi da concerte. A fost o joacă, pornită cu un prieten din Brașov, Octavian Tăbăcaru. Primul cîntec al lui Dylan care mi-a deschis ochii n-a fost unul dintre cele celebre – „Blowin’ in the Wind“ sau „A Hard Rain’s A-Gonna Fall“ sau „Mr. Tambourine Man“. A fost un cîntec care a apărut pe al doilea lui disc, e un fel de discuție în care apare la un moment dat și Kennedy, care îl întreabă pe Dylan: „De ce avem noi nevoie ca să crească țara?“, iar Dylan răspunde: „Brigitte Bardot, Sophia Loren“… Joaca asta mi s-a părut că trata niște subiecte serioase fără să se ia în serios. Unul din cîntecele mele preferate este „Subterranean Homesick Blues“, care deschide primul lui disc electric. Din punct de vedere literar, e o capodoperă, n-ai ce spune. N a­vea cum să nu mă influențeze ceva atît de interesant. Apoi am început să citesc și alte lucruri. Sînt atîția alți cîntăreți care scriu bine – Joni Mitchell, Paul Simon, Neil Young, James Taylor și alții. Surpriza mea în legătură cu ce fac eu este că acum, în 2016, „La telejurnal“ sau „Dracula Blues“ au în continuare succes.

În aceste cîntece apar lucruri mai greu de înțeles pentru un tînăr de azi, care n-a trăit vremea cînd cașcavalul nu se găsea la magazin. Care e povestea acestor texte?

Și „Ce oraș frumos“, și „Dracula Blues“ au fost făcute intenționat. „La telejurnal“ este unul dintre primele mele cîntece. Inițial era în engleză și se chema „Listening to the Wireless“. I l-am cîntat tatălui meu, foarte mîndru de ce am făcut. Iar tatăl meu m-a întrebat de ce l-am făcut în engleză. „Pentru că în română sună prost“, i-am spus. Și-atunci mi-a spus un lucru pe care l-am ținut minte: „Tu ești român; sună prost pentru că nu știi tu să-l faci să sune bine“. Bineînțeles că m-a lovit zdravăn și i-am dat dreptate. La vremea cînd l-am compus nu se punea problema de lipsă de cașcaval sau de alimente. L-am făcut ca un simplu joc de cuvinte, pur și simplu din joacă. Din asta a ajuns să fie unul dintre cele mai „protestatare“ cîntece ale mele pentru că între timp s-au schimbat lucrurile. Nimeni nu mă crede că-i așa. Ce oraș frumos a fost un cîntec făcut pentru un concert, eram încă student. Tocmai ascultasem un cîntec cu Sonny Terry și Brownie McGhee, doi cîntăreți de blues celebri în America (iar Sonny Terry cînta fabulos la muzicuță), un cîntec tradițional, negro spirituals, care se numea „Twelve Gates to the City“, fiind vorba, evident, despre cele douăsprezece porți ale Ierusalimului. De la acest cîntec mi-a venit să fac unul cu muzicuță, care bineînțeles că a luat-o razna, n-avea nici o legătură cu negro spirituals. Iar „Dracula Blues“ l-am compus la cutremurul din 1977, cînd am făcut un concert ca să strîngem bani pentru a repara căminul de la Arhitectură. Eu făceam cel puțin un cîntec nou la fiecare concert. Și l-am făcut pe ăsta fără să mă gîndesc că o să ajungă atît de important pentru public și pentru mine. La vremea respectivă le cîntam în concerte, cu riscul de rigoare, și evident că cel mai mult risca cel care organiza concertele, dl Aurel Mitran, care prezenta alte texte la cenzură. Iar la Electrecord, în clipa cînd trebuia să înregistrezi un disc, erai obligat să predai textele înainte și ele să treacă pe la cenzură. La Festivalul de ­jazz de la Sibiu, în 1981, am cîntat prima dată în public „Ce oraș frumos“. Am dat lista și eram convins că acest cîntec o să zboare de pe listă. Dar a trecut, pentru că citit pe hîrtie nu punea probleme. Lucru la care nu mă gîndisem.

„Ce oraș frumos, fabrici și uzine“ – ce-și putea dori partidul mai mult? Dar, de la Bob Dylan încoace, e interesantă tocmai interferența între muzică și text.

Mi se pare normal, pentru că în clipa în care muzica nu e doar un vehicul care să transporte textul, ea alterează mesajul. Dacă îl „alterează“ în sens bun e bine, dacă îl „alterează“ în sens prost e rău. Cred că acesta e cel mai important lucru pe care l-au făcut acești poeți-cîntăreți: au reușit nu „să cînte niște versuri“, cum se întîmpla și la noi (90% din cei care cîntau luau texte de la diverși poeți și puneau muzică pe ele, căci cenzura n-avea cum să nu aprobe Alecsandri sau Eminescu), ci să comunice ceva. Mi s-a părut interesant la această generație nouă care începe cu Beatles și cu Dylan tocmai faptul că aveau de comunicat ceva într-un fel propriu și nu se sfiau să spună care sînt temele care îi frămîntau, unele chiar șocante pentru un anumit public.

Ați dat în ultima vreme concerte la Espace Minoux, unde încap 35 de persoane. Ați cîntat și în săli mari, și în piețe. Unde vă simțiți mai bine?

Mi-a plăcut și la Teatrul Național, unde sînt 1000 de locuri, m-am simțit bine și la Sala Radio, și la Teatrul Excelsior, unde sînt 200 de locuri, și la Espace Minoux. Dar nu sînt foarte atras de concertele megalomane, cu mii de oameni, în piețe. Bariera invizibilă care există între public și tine e extrem de permeabilă cînd sînt 35 de oameni și tu stai în fața lor, fără amplificare, și cînți, dar este aproape total opacă într-o piață în care se află o mare de oameni. Ceea ce nu înseamnă că nu se face muzică foarte bună și așa.

Ce faceți nou?

O să avem un concert pe 28 noiembrie la Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României, cunoscută drept Sala Mică a Palatului. Vom cînta în aceeași formulă ca la înregistrarea celui mai recent album, Disc domestic. De data aceasta, concertul pe care îl facem în mod normal pentru public de sărbători va fi ceva mai devreme.

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î