Noapte albă cu Stalin

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Noapte albă cu Stalin jpeg

Printr-un hazard negru am petrecut o noapte albă cu Stalin şi martirii lui. Mai mult decît o carte sau un film, documentarele prezentate pe canalul Histoire m-au ţinut nemişcat căci vieţi şi oameni apăreau concret într-o lume sovietică afişînd un surîs sistematic, a cărei iluzie de mult a fost denunţată. Europa, cînd s-a lăsat înşelată, cînd a revelat, cu un curaj neaşteptat, noaptea… staliniană!

Mai întîi istoria Doctorului Jivago şi a lui Boris Pasternak. Poetul&traducătorul respectat în acest imperiu al literaturii, care era Rusia, decide să scrie un autoportret disimulat ce-i permite să restituie un destin individual în infernul sovietic. Pasternak îl precedă pe Soljeniţîn; destinele le sînt similare, sfîrşitul doar le deosebeşte. Ei au suscitat în Rusia şi în lume o egală devoţiune pentru opera şi artiştii ce erau. Devenind colaboratoare a lui Pasternak, Olga, a doua sa soţie – redactor-şef a oficialei Reviste literare sovietice – va fi trimisă în lagăr patru ani, iar apoi, după editarea cărţii şi dispariţia lui Pasternak, va reveni tot acolo pentru încă patru ani. Dactilografa care i-a bătut la maşina lui Soljeniţîn Gulag-ul, nu va rezista torturii şi va dezvălui locul unde  fusese ascuns manuscrisul. Păcatul trădării o va conduce la sinucidere! Devoţiune fără de margini. Dar Soljeniţîn ştia că exista riscul de a nu rezista, în ciuda celei mai profunde fidelităţi, şi prevăzînd un asemenea risc îngropase un al doilea exemplar undeva într-o grădină, la rădăcina unui copac. Femei dăruite, femei sacrificate! „Manuscrisele nu ard“ – spunea Bulgakov! Pentru a le salva, cîtă durere e necesară! dar şi cîtă iubire!

Un editor comunist, Feltrinelli, primeşte manuscrisul Doctorului Jivago, îl citeşte şi decide să-l publice. Moscova intervine, Partidul îi ordonă interzicerea, Pasternak e continuu terorizat, dar Feltrinelli nu capitulează. Şi lui trebuie să-i mulţumim. Împlinirea unui asemenea act de curaj nu e fructul doar al unei persoane, e consecinţa unor riscuri comun împărtăşite. Pasternak va obţine premiul Nobel – statut ce-l face celebru şi îl protejează –, însă ameninţat de KGB va trimite celebra telegramă de refuz. Sartre, cîţiva ani mai tîrziu, din motive de orgoliu, îl va refuza şi el, dar refuzul lui Pasternak are un gust mult mai amar. Pasternak e asemeni lui Galilei care se dezice în faţa Inchiziţiei, pentru a murmura la capătul procesului „Şi totuşi se mişcă“.

Un mare moment de bucurie pentru exilatul din interior care era Pasternak: venirea la Moscova a Faust-ului de la Hamburg avîndu-l pe Grundgens ca interpret celebru a lui Mefisto. Chel, cu sprîncenele atent desenate, actorul primeşte salutul entuziast al scriitorului care recita în germană versuri de Goethe. Autorul martir îl îmbrăţişă pe actorul colaborator al nazismului, icoană a nazismului, favorit al lui Goebbels. Imagine de o ambiguitate fără de seamăn!

În noaptea mea albă, episodul următor a fost consacrat cazului Kravcenko, transfug rus, care, încă din 1949, denunţa ororile staliniste. Atacat de revista partidului comunist Les lettres françaises, el îi intentează un proces de calomniere ce va cunoaşte o rezonanţă mondială. Kravcenko face din ecoul dezbaterilor, al agitaţiei mediatice, un scut de apărare. Avocaţii apărării consideră că a denunţa regimul stalinist e sinonim de atac contra partidului comunist, deci, conclud ei, contra Franţei. Personalităţi de renume vin şi depun contra lui Kravcenko, care nu capitulează; pentru a rezista în faţa maşinii staliniste, o doză imensă de eroism e indispensabilă. El o avea!

Kravcenko va denunţa, în plin proces, maşinaţia KGB-ului care îi obligă soţia de a-şi falsifica biografia camuflînd asasinarea tatălui în perioada terorii impuse de violenţa politică staliniană a colectivizării. Oameni sinceri, modeşti, răniţi vin să vorbească, dar adevărul le e contestat în sălile palatului de justiţie parizian. O ultimă intervenţie: Margareta Buber-Neumann. Militanţă comunistă, ea va pleca în Rusia pentru a-şi căuta, din închisoare în închisoare, soţul dispărut. Apoi, Stalin o va încarcera şi o va zvîrli în braţele poliţiei naziste. Depoziţie fără apel. Dar, recunosc sfîşiaţi intelectualii comunişti de atunci, Partidul le propunea alternativa teribilă: „puneţi într-o balanţă un accident justiţiar, cel al Margaretei, şi în cealaltă balanţă speranţa de schimbare a lumii. Ce alegeţi?“. Sartre va alege aşa-zisa „speranţă“, în timp ce Camus va înţelege şi scrie, după proces, celebrul Om revoltat. Alegerea lui a fost liberatoare, dar, şi pe el, Stalin, prin intermediul comuniştilor incondiţionali, îl va sancţiona fără milă. Stalin, „omul pe care-l iubim cel mai mult pe lume“ – cum se scria pe camioanele de propagandă ale Partidului comunist francez.

Kravcenko cîştigă procesul. Presa lumii îi salută succesul. Mai mulţi ani după aceea va fi găsit cu un glonte în cap, într-o cameră de hotel sud-american. Sinucidere – se conchide! Oare? Întrebare legitimă dacă ne amintim cîte accidente puse în scenă au eliminat pe adversarii dictaturii staliniste. Glonţul venea de la Moscova!

În sfîrşit, pe la miezul nopţii urmăream destinele muzicienilor cărora li se impunea ca program estetic veselie şi sunete zburdalnice pînă într-atît încît, cu ocazia unei vizite neprevăzute a cenzurii la conservatorul din Moscova, studenţii ştergeau în grabă notele grave ale partiturilor, pentru a le înlocui cu armonii „corect politice“. Ascult înmărmurit o cantată – muzical sublimă! – a lui Prokofiev, pentru Stalin. Descopăr că marelui pianist Richter i se interzic turneele, din cauza singurătăţii în care trăia. Singurătatea e supsecta! Îl văd pe Şostakovici tînăr, înrudit la început cu marii transformatori ai timpului, pentru a deveni apoi servil acuzator al lui Stravinsky. Şostakovici, alternînd compromisul politic şi rezistenţa artistică, a exersat şiretenia supravieţuirii. Dar cu ce preţ? „La 69 de ani, cînd moare, părea să aibă 115“, spune celebrul dirijor Rojdestvenski. Ultimul său cvartet, ce reuneşte 14 adagio-uri, e pus sub semnul unei definitive, profunde melancolii. În acelaşi timp, îl văd pe un oarecare Tihon, şeful Uniunii compozitorilor sovietici, care urla la tribună sloganuri oficiale şi fredona la pian cîntece siropoase, pentru ca apoi, bătrîn, să se erijeze în umil apărător al cauzei muzicienilor. Învăluit în grăsimi lîncede, Tihon nu se scuză, nu îşi caută explicaţii, ci, fără sfruntare, îşi redactează o mincinoasă „biografie“. Mizeria umană e, uneori, fără de margini!

Tîrziu înspre zori asist la acel episod secret ce s-a jucat la Capri între Lenin şi anarhistul Bogdanov care joacă împreună cea mai celebră partidă de şah. Gorki asistă la conflictul lor neştiind că victoria postumă va fi pînă la urmă a nici unuia dintre ei, ci aceea a lui Stalin. Într-o secvenţă demnă de Sorescu, dictatorul, ovaţionat de o sală înfierbîntată, e intrigat de o mică fetiţă rezervată şi o învaţă cum să aplaude, să-L aplaude, pe El. Stăpînul Rusiei îşi educă zelatorii. Stalin, căruia ideologul realismului socialist, Jdanov, îi spune bancuri la ureche – într-o lojă, amîndoi rîd în hohote! de ce oare? cine, într-o zi, le va citi pe buze motivul? –, Stalin, căruia Gorki îi va aduce obolul servil pentru a sfîrşi otrăvit de către cel ce-i poartă pe umeri coşciugul, Stalin e punctul fix, tiran imuabil. El n-are rendez-vous decît cu moartea!

„Cînd privesc în urmă nu văd decît cenuşă şi cadavre“ – scrie Şostakovici. Testamentul lui îmi răsună în urechi şi inimă la capătul acestei nopţi albe petrecute cu Stalin. 

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

avion Wizz Air FOTO Wizz Air
Wizz Air se joacă cu nervii clienților. Cum să eviți experiența unui medic clujean rămas fără loc
Pornind de la „surpriza” unui medic clujean care a rămas fără loc la cursa Wizz Air pe care o plătise, „Adevărul” a încercat să afle politica acestei companii de overbooking și situația zborurilor anulate.
Nord Stream FOTO Shutterstock
S-a scurs peste jumătate din gazul din conductele Nord Stream
Peste jumătate din gazul aflat în gazoductele Nord Stream 1 şi 2, avariate de un presupus sabotaj în Marea Baltică, s-a scurs deja în atmosferă, au anunţat miercuri autorităţile daneze, relatează AFP.
Ruxi si Cristi Mitrea Sunt celebru, scoate ma de aici foto Pro TV jpg
Ruxi și Cristi Mitrea s-au sărutat, iar Alex Bogdan s-a autoeliminat la „Sunt celebru, scoate-mă de aici!“
Ediția de marți a reality-show-ului de la Pro TV a avut din nou moment tensionate, dar și unele tandre, la care nimeni nu s-ar fi așteptat.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.