Portalul către jazz-ul de dincolo

Apusenii au avut întotdeauna un soi de aură magică pentru cei care li s-au aventurat în pîntece. Verdele, apele și liniștea, combinate cu dialectul molcom al băștinașilor, s-au combinat într-un creuzet mistic și au produs o zonă în care pînă și vrăjitoarele ar cere azil politic. Ei bine, în acest areal de poveste a prins viață, în urmă cu doi ani, o întîmplare nemaipomenită – Festivalul de jazz de la Smida (17-19 august). Mai multe la www.smidajazz.ro. 

Pornit la drum gospodărește, cu o ediție-pilot în care au fost testate toate variabilele, evenimentul crește organic, astfel că aceasta va plasa, indiscutabil, festivalul pe un meridian superior precedentelor. Meritul cel mai important al organizatorilor nu este neapărat alegerea locului și nici programul (fără a diminua cumva importanța acestor aspecte), ci hotărîrea cu care au decis să transforme un sat izolat din Apuseni, destul de greu accesibil, într-un epicentru al muzicii de calitate. Sau, mai degrabă, o sumă a tuturor acestor factori. Plus faptul că nu s-au îndoit nici o secundă de reușită. Cu propria rețetă în dinți, s-au aventurat în bucătăria deja ocupată de adulții industriei și s-au așezat la fereastra cu vedere la munte, loc de unde nu par să vrea să se mute prea curînd.

Afișul acestei ediții păstrează traiectoria de prospețime inițiată odată cu ediția pi-lot, explorarea diverselor sonorități reunite sub denumirea generică și generoasă a jazz-ului fiind declarația evidentă de intenție a tinerilor care fac acest festival. Timp de trei zile, poiana de la coada lacului Beliș va deveni locul de pelerinaj al noii secte a Smidienilor, grup pentru care ritualul absolut de trecere este combinația de natură, oameni și muzică bună.

Vineri, 17 august

Grupul care deschide festivalul este Muntet (România), cvartet de tineri muzicieni inițiat de saxofonistul Alex Munte, care-i are alături de Albert Tajti – pian, Michael Acker – contrabas și Victor Stoica – tobe. Incursiunile inspirate în lumea free jazz-ului lui Ornette Coleman sau John Coltrane și momentele de improvizație colectivă, de jazz de avangardă, vor fi combinate cu compozițiile proprii.

Immortal Onion (Polonia). Una dintre revelațiile noului val de muzică de avangardă, un trio de pian care ia cu asalt lumea jazzistică europeană. Stilul unic al celor trei foarte tineri muzicieni e rezultatul unei varietăți mari de influențe, de la minimalism și fusion pînă la chamber jazz sau metal-rog. Într-un articol de pe NextBop apare comparația cu deja faimoșii GoGo Penguin, prezenți la Smida la ediția din 2017, dar urechea îmi spune că nici muzica lui Tigran Hamasyan nu le este foarte străină. Albumul lor de debut, Ocelot of Salvation (Requiem Records, 2017), este unul extrem de îndrăzneț și bine definit, concretizîndu-se într-o excelentă declarație de intenție.

Portico Quartet (UK). Comparați de The Guardian cu Radiohead, The Cinematic Orchestra și Efterklang, membrii Portico Quartet vor umple spațiul smidian cu o combinație de sunete ce va transforma poiana într-un cinematograf în aer liber, din simplul motiv că muzica lor este coloana sonoră ideală a oricărei întîmplări imaginabile. Încă de la debut, în 2005, au fost un grup eclectic, greu de definit, astfel că abia după nominalizarea la Mercury Prize, în 2008, au început să fie identificați și ca parte a scenei de jazz. Renumiți pentru folosirea instrumentului de percuție numit hang, Portico Quartet au ajuns să semneze (după Knee-Deep in the North Sea, 2007, albumul nominalizat la Mercury Prize și desemnat de Time Out London albumul de jazz al anului) cu Real World, casa de discuri a celebrului Peter Gabriel, unde au scos două albume (2009 și 2012). În 2015, sub titulatura Portico, scot albumul Living Fields la casa Ninja Tune, pentru ca în 2017 să lanseze pe piață Art in the Age of Automation la Gondwana Records, casă la care sînt semnate celelalte două trupe de referință ale noului val jazzistic – GoGo Penguin și Mammal Hands. De la folk la trip-hop, electronic și minimal, vă invităm să experimentați fuziunea de stiluri creată de Duncan Bellamy (tobe), Milo Fitzpatrick (bas), Keir Vine (clape) și Jack Wyllie (saxofon). Primul dintre vîrfurile festivalului!

Sîmbătă, 18 august 

Proiectul KRiSPER (România) a fost inițiat de Adi Stoenescu (pian electric), alături de ceilalți doi membri din Arcus Trio: Alex Arcuș (saxofon) și Marcel Moldovan (tobe), cărora li s-au alăturat Michael Acker (bas) și Harvis Cuni Padron (trompetă). Băieții ăștia care știu cu muzica vin la Smida direct de pe scena fu-sion din București și se remarcă printr-un sound modern și foarte eclectic, obținut dintr-o combinație de jazz, rock și pop, cu o afinitate aparte pentru improvizație și experiment. Trupă de live prin definiție!

Barabás Lörinc Quartet (Ungaria). Trompetistul Barabás Lörinc, considerat un catalizator al muzicii de improvizație din Budapesta, s-a făcut remarcat pe scenele internaționale precum Montreux Jazz Festival sau iTunes Festival (Londra), iar în 2015 a pus bazele Barabás Lörinc Quartet. La Smida, cvartetul muzicianului maghiar vă așteaptă să vă bucurați de sunetul lor unic, ce îmbină ritmurile groovy, liniile de bas, clape și trompetă cu influențele de jazz și rock ale anilor ’70.

Kimmo Pohjonen (Finlanda). Este considerat artistul care a revoluționat acordeonul, instrument la care cîntă de la vîrsta de 10 ani și pe care l-a modificat radical. Amprenta sa este schimbarea permanentă a paradigmelor concertelor, în care include elemente de dans, intervenții vocale și efecte vizuale. Numit de All About Jazz „un artist care nu face nici un compromis cînd se aventurează în genurile muzicale ce-i trezesc interesul“, Kimmo concertează atît în formulă solo, cît și în colaborări precum cele cu Kronos Quartet, cu o parte dintre membrii King Crimson sau în formula de trio, alături de fiicele sale. După ce l-am văzut la Gărîna, pot afirma fără teama de a greși că recitalul său va fi unul dintre cele mai fierbinți ale acestei ediții.

Duminică, 19 august

Paperjam (România). Proiectul fondat în anul 2012 de către Mihai Moldoveanu (JazzyBIT) propune o adevărată explorare muzicală, oferind muzicienilor invitați libertate completă de exprimare. Formula în care vor concerta la Smida Jazz 2018 îi mai are în componență pe Lucian Naste (Helen), Alexei Țurcan (Travka) și Radu Pieloiu (Sebastian Spanache Trio), care vor oferi un mix stilistic de jazz, muzică electronică, rock și hip-hop.

Sons of Kemet (UK). Unul dintre cele mai apreciate grupuri britanice ale momentului, al cărui lider este saxofonistul Shabaka Hutchings, un star al noii generații de muzicieni din jazz. Premiați cu Best Jazz Act la MOBO Awards 2013 (important premiu britanic acordat „muzicii cu origini negre“), Sons of Kemet se remarcă printr-o combinație instrumentală atipică – două tobe, saxofon și tubă – și printr-o diversitate de influențe caraibiene, etiopiene, afro-beat și europene. Chiar dacă Seb Rochford, unul dintre tobarii mei preferați, nu mai face parte din grup, sînt convins că recitalul lor va fi unul năucitor, cel mai probabil axat pe noul album (Your Queen Is a Reptile, scos în martie 2018 la Impulse Records).

Spirit Cave (Danemarca/Norvegia). Supergrupul care a luat naștere la inițiativa percuționistei daneze Marilyn Mazur, o muziciană de avangardă renumită pentru colaborările cu artiști precum Eberhard Weber, Miles Davis sau Jan Garbarek, întregește afișul acestei ediții. Avînd alături alți trei muzicieni de top – Nils Petter Molvaer (trompetă, considerat drept pionier al future-jazz ului), Eivind Aarset (unul dintre cei mai avangardiști și inovatori chitariști de jazz) și Jan Bang (live sampling), Spirit Cave creează o muzică ce ține de simțuri, senzuală și surprinzătoare. Libertatea cu care improvizează împreună, trecînd de la ritmuri meditative la explozii de energie și ritm, transformă fiecare recital al acestora într-un spectacol complet. Ultimul, dar și cel mai important moment al festivalului, din punctul meu de vedere. 

Cătălin Toader este jurnalist freelancer.