"Lumi noi" la SoNoRo - interviu cu Răzvan POPOVICI

Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
"Lumi noi" la SoNoRo   interviu cu Răzvan POPOVICI jpeg

Ajuns la cea de-a şasea ediţie, Festivalul de muzică de cameră SoNoRo e în plină desfăşurare. Directorul său, violistul Răzvan Popovici, ne dezvăluie cîteva dintre noutăţile acestui an, de la repertoriul ales şi interpreţii prezenţi, la sălile alese şi surprizele pregătite. Şi ne arată cum muzica simfonică poate fi o delectare, şi nu o corvoadă, chiar pentru un public larg. (I. P.)


Ce înseamnă muzică de cameră?

Muzica de cameră este sufletul muzicii clasice. O orchestră simfonică, de peste 100 de persoane, cîntă cu adevărat bine dacă, de fapt, cîntă cameral, ascultînd celelalte instrumente şi reacţionînd atent la reacţiile cele mai fine ale celorlalţi. Muzica de cameră este nucleul oricărei activităţi muzicale.

Care este profilul SoNoRo şi cu ce se deosebeşte el de alte festivaluri de profil, „Enescu“, de pildă?

SoNoRo este un festival tînăr şi plin de elan, agil şi inovativ. Fiind independent, are libertate artistică nelimitată. În momentul de faţă dă tonul în România. Chiar am observat că mai toate iniţiativele similare s-au lăsat inspirate într-un fel sau altul de Festivalul SoNoRo. Neavînd un suport guvernamental uriaş în spate, SoNoRo a reuşit în cei şase ani de existenţă să creeze un nou public şi să transforme muzica de cameră într-un subiect de conversaţie.

Ce aduce nou festivalul de anul acesta faţă de ediţiile anterioare?

Pentru prima dată jazz, multe compoziţii în primă audiţie, peste 40 de artişti, săli noi (The Ark, Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“, Sala de Marmură a BNR), Braşovul – ca nouă destinaţie în cadrul turneului naţional – şi un păsăroi SoNoRo care zboară spre... lumi noi.

Ce uneşte muzica simfonică şi jazzul şi cum faceţi, practic, acest lucru în festivalul de anul acesta?

Le uneşte în primul rînd titlul NEW WORLDS. Fără jazz, „lumea nouă“ ar fi inimaginabilă. În plus, toţi artiştii implicaţi în seratele de jazz sînt muzicieni desăvîrşiţi pe tărîmurile „clasice“: Benjamin Schmid este cel mai renumit violonist clasic austriac, contrabasistul Georg Breinschmid a fost membru al Filarmonicii din Viena, cîntăreaţa Luiza Zan a studiat opera, pianistul lituanian Petras Geniu˘sas a cîştigat nenumărate concursuri importante de pian şi este profesor la Vilnius şi Tokyo, iar saxofonistul newyorkez Daniel Schnyder a studiat clarinetul şi violoncelul şi, pe lîngă compoziţiile de jazz, scrie muzică clasică pentru cele mai renumite orchestre şi ansambluri, printre care şi Filarmonica din Berlin.

Anul trecut aţi lansat vinuri, acum, din cîte am înţeles, lansaţi un ceai... Cum se potrivesc acestea în tabloul general?

Subliniează spiritul aventuros şi inventiv al Festivalului SoNoRo. De data aceasta acompaniază publicul în voiajul înspre lumi muzicale noi. Ambele nume ale ceaiurilor special create în acest an – Alborada şi Nocturne – îi lasă pe ascultători să viseze, să-şi lase gîndurile să zboare departe, acompaniaţi de arome îndepărtate. Evident, în compania păsării SoNoRo...

Se spune, despre cutare muzician, că e „foarte bun, extraordinar“. La ce se referă de fapt aceste aprecieri, în mod concret? Ce înseamnă cu adevărat un virtuoz?

Un adevărat muzician este un artist care povesteşte ceva, sincer şi profund, de fiecare dată cînd interpretează pe scenă. Fără o cultură generală solidă sînt de părere că nu poţi ajunge la un nivel ridicat al interpretării. Există virtuozi care epatează prin rapiditate şi somptuozitate, adesea însă astfel de interpretări sînt destul de goale şi nu impresionează emoţional aproape deloc. În ultimii ani, caracterizaţi prin dorinţa de a asculta muzicieni care cîntă cît mai aproape de perfecţiune, am putut constata că o întreagă generaţie a fost la început propulsată de agenţiile de impresariat sau de casele de discuri majore şi că, între timp, a fost înlocuită de alta nouă. Cred că generaţia „photoshop“, aşa cum o numesc eu, va fi înlocuită de una nouă, unde muzica este mai importantă decît marketingul. De aceea motto-ul proiectului educativ al festivalului, SoNoRo-INTERFERENŢE, este „Avem nevoie nu numai de buni instrumentişti, ci de adevăraţi muzicieni“, incluzînd în cadrul workshop-ului mese rotunde despre literatură, fotografie, poezie, film.

S-a schimbat statutul muzicianului în ultimul timp, al solistului? Dar al celui din orchestră?

Cu siguranţă. Cei mai mulţi solişti renumiţi au început în ultimii ani să dedice perioade considerabile din agendele concertistice muzicii de cameră, iniţiind festivaluri sau proiecte speciale, astfel încît viaţa muzicală a fost îmbogăţită cu adevărat. Unii dintre aceştia, prin notorietatea pe care o au, au făcut cunoscute unui public larg bijuterii ale muzicii de cameră, pînă atunci rămase ascunse, sau au consacrat compozitori contemporani, care altfel nu ar fi avut ocazia să fie apreciaţi la adevăratul lor nivel. În acelaşi timp, cred că muzicianul din orchestră este cel care pierde „bătălia“ muzicală pe termen lung. Sînt timpuri tulburi, în care multe orchestre din întreaga lume sînt închise şi vor fi mai departe închise. Iar mulţi membrii ai orchestrelor sînt salariaţi, şi nu muzicieni. Au devenit comozi, inflexibili, li se pare că totul li se cuvine, în contextul în care, de fapt, nu mai sînt artişti, ci executanţi. Singura soluţie, după părerea mea, este aceea de a crea ansambluri orchestrale agile, flexibile, inovative, unde nu salariul şi, implicit, siguranţa de zi cu zi sînt primordiale, ci calitatea şi dragostea pentru muzică. Atunci nici găsirea finanţărilor nu mai este o problemă adevărată. Cele mai bune exemple sînt Deutsche Kammerphilharmonie din Bremen sau Mahler Chamber Orchestra. Este normal ca publicul să fie plictisit de un concert simfonic, cîntat de o orchestră blazată, şi entuziasmat de interpretarea captivantă a Cvintetului lui Brahms de cinci muzicieni extraordinari.

Ce aţi făcut nou de la ultima ediţie dvs. personal? Cum e să fii violist, şi nu violonist?

Bănuiesc că vă referiţi la ce activităţi am avut între ediţiile SoNoRo... am concertat extrem de mult (cel mai special concert a fost debutul pe care l-am avut cu ansamblul meu, Ensemble Raro, la Lucerne Festival în Elveţia, poate cel mai important festival european după Salzburger Festspiele), am absolvit prima ediţie a Festivalului SoNoRo Arezzo, în Toscana, am citit multe cărţi (şi multe ediţii Dilema veche!) şi am reuşit să am şi o mică vacanţă de vară... fără laptop şi telefon! Este extraordinar să fii violist pentru că aşa poţi avea timp să pui la cale ceva atît de amplu ca Festivalul SoNoRo. Ca violonist ar fi trebuit să studiez game şi arpegii mai tot timpul!

Cum se desfăşoară festivalurile asemănătoare în străinătate, în Germania, în Elveţia?

Festivalurile asemănătoare din străinătate se desfăşoară exact la fel. Dacă aşteptaţi să vă mărturisesc că aş organiza SoNoRo în străinătate altfel, trebuie să vă dezamăgesc. Dacă ai o echipă bună, poţi organiza oriunde un festival la cel mai înalt nivel. Ceea ce este totuşi o problemă uriaşă (şi inacceptabilă) în România este imposibilitatea de a închiria un pian de concert excelent.

Ce ne puteţi spune despre publicul de acolo/publicul de aici?

Am avut plăcerea să „simt“ publicul cel mai atent la Viena, Tokio şi Riga. Era un public care emana o energie deosebită, dat fiind faptul că era alcătuit sau din persoane care se pricep (în Sala Mozart din Konzerthaus din Viena, din sala arhiplină de peste 700 de persoane, peste 600 erau abonaţi) sau din muzicieni (la Riga, majoritatea publicului o constituie muzicienii – este exact contrariul situaţiei din Bucureşti, unde aproape nici un muzician nu merge la concerte şi unde se vede dezinteresul clar în muzică, în contextul în care se mai şi plînge lumea că nu sînt destule concerte de calitate!). Publicul de la concertele SoNoRo este tînăr, curios, entuziast şi elegant. De pe scenă îl simt de la an la an mai rafinat şi deschis.

Care au fost cele mai... interesante momente, de pînă acum, ale festivalului de anul acesta?

Incredibila atenţie cu care publicul a ascultat Verklärte Nacht (Noaptea transfigurată) de Arnold Schönberg în concertul de deschidere din Sala Unirii a Palatului Cotroceni, atmosfera newyorkeză din The Ark de la concertul trioului de Jazz Benjamin Schmid – Stian Carstensen – Georg Breinschmid, interpretarea extraordinară a cvintetului de Ernst von Dohnányi din Palatul Cercului Militar Naţional şi acordurile celor patru instrumente Jacobus Stainer în Catedrala Sf. Iosif. 

a consemnat Iaromira Popovici 

Răzvan Popovici este violist, iniţiatorul şi directorul Festivalului Chiemgauer Musikfrühling din Traunstein, Germania, al seriei de concerte de muzică de cameră „Pèlerinages“ din München şi al Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo din Bucureşti. Ca membru al Ansamblului Raro a debutat în sezonul 2009/2010 la Musashino Hall din Tokio, la Konzerthaus şi Musikverein din Viena şi la Carnegie Hall din New York. 

Afis 9 febr 2023 Sala Radio jpg
TROMPETISTUL DE TALIE INTERNAȚIONALĂ ALEX SIPIAGIN VA CÎNTA CU BIG BAND-UL RADIO ROMÂNIA!
Pentru acest concert de jazz contemporan, Big Band-ul Radio îi are ca invitați și pe pianistul și aranjorul MISHA TSIGANOV, contrabasistul MAKAR NOVIKOV și pe bateristul SASHA MACHIN.
Publishing & TPS1 jpg
1 milion de lei pentru traducerea cărților românești în străinătate
Sesiunea 2023 a programelor Translation and Publication Support (TPS) și PUBLISHING ROMANIA, la start
982 16 sus coperta jpg
O bere cu Dave Grohl
Pe mulți dintre noi izolarea din timpul pandemiei ne-a făcut să ne aplecăm spre tot soiul de hobby-uri mai mult sau mai puțin bizare (și de multe ori nu neapărat utile).
p 17 jpg
Teatru de război
Narvik e despre acest cuplu – ea, „soție și mamă”; el, soldat chiar pe frontul din fața casei – care trebuie să le facă față nemților, „separat, dar împreună”.
982 17 coperta1 jpg
Familia Wakeman
Nu doar Steven Wilson a avut un an intens, ci și celălalt Wilson esențial al prog-rock-ului britanic, Damian Wilson.
George Banu jpg
George Banu – un portret pur subiectiv
Biţă folosea des expresia entre‐deux, inclusiv în Povestirile lui Horatio, una dintre ultimele lui cărți.
landscape 1 febr jpg
UN TRIO DE COMPOZITORI, UN TRIO DE MUZICIENI și UN FLAUT DE AUR
Primul concert al lunii februarie (miercuri, 1 februarie 2023) la Sala Radio propune publicului un trio de mari compozitori – MOZART, BACH și MENDELSSOHN – alături de un trio de apreciați muzicieni români.
p 8 2 foto C  Hord jpg
George Banu
De aceea, textele lui George Banu nu doar informează, ci formează. Cititorul îi va rămîne mereu dator, iar Dilema veche îi va rămîne mereu recunoscătoare.
981 16 coperta1 jpg
Retrospectiva anului poetic 2022
În concluzie, aș adăuga că e îmbucurătoare această diversitate de tonuri și de voci din poezia românească de azi.
p 17 2 jpg
Lup singuratic
The Card Counter, cel mai recent film al lui Paul Schrader, demonstrează cît de ușor am ajuns să folosim termenul de „bressonian” pentru a descrie în viteză orice film care promite interpretări minimaliste și o anume reticență pentru spectacol.
981 17 Breazu jpeg
No fun
Aici e Iggy dorindu-și și nereușind să-l imite pe un alt Iggy, cel dintr-o altă eră.
981 21 Iamandi jpg
Revoluția română, între previzibil și spontan
Pe această pantă a căzut comunismul, și cu toate că pare a se sfîrși brusc în 1989, parcurgerea ei a durat aproximativ douăzeci de ani.
MRM 7ian12feb vertical jpg
„Moștenitorii României muzicale”: Violin in love cu Valentin Șerban și Daria Tudor
Pentru îndrăgostiții de muzică, un recital-eveniment la Sala Radio susținut de violonistul Valentin Șerban, cîștigătorul Concursului Enescu – ediția 2020/2021, și pianista Daria Tudor: „Violin in love”.
AFIS 27 ian 2023 Sala Radio jpg
Soprana Valentina Naforniță - invitată specială la Sala Radio
Soprana VALENTINA NAFORNIȚĂ, aplaudată pe scena marilor teatre lirice ale lumii – de la Staatsoper (Viena), Opéra national de Paris, Opéra de Lausanne, Théatre des Champs-Elysées (Paris) sau Teatro alla Scala (Milano) - este invitată specială pe scena Sălii Radio.
George Banu jpeg
George Banu (1943 – 2023)
Pentru mai mult de un deceniu, George Banu a fost unul dintre cei mai valoroși colaboratori permanenți ai revistei noastre.
lanscape Sala Radio Tetrismatic png
Muzica creată ca niște piese de tetris: „TETRISMATIC”, un concert ca o aventură sonoră și vizuală
Joi, 26 ianuarie 2023, de la 19:00, Sala Radio va fi scena evenimentului „TETRISMATIC - Enjoying the Game of an Unexpected Journey”, în care saxofonistul CĂTĂLIN MILEA și invitații săi vor susține o „călătorie muzicală ca un joc”
Idei pentru weekendul prelungit  Sursa imagine Opera Comica pentru Copii jpeg
Reprezentații suplimentare programate pentru musicalul ,,Sunetul Muzicii”
La cererea publicului, pe 21 și 22 ianuarie 2023 au fost programate două reprezentații suplimentare ale musicalului „Sunetul Muzicii”, în regia lui Răzvan Mazilu.
p  16 Benjamin Labatut WC jpg
Spre abis
Pe scurt, Labatut ne oferă o ficționalizare a formulării Principiului Incertitudinii și a Interpretării Copenhaga.
980 17 DN83 foto Denisa Neatu jpg
Două povești (nu doar) de dragoste
Ceea ce funcționează aici însă este dinamica coregrafică și ideea individului ca rezultantă a mediului și a istoriei.
Joaquín Sorolla, Odalisca, ulei pe pânză, 1884 (afis) jpg
Art Safari va fi deschis tot anul: 3 ediții în 2023 - Primul sezon începe în 10 februarie și aduce mult-așteptata expoziție retrospectivă a unui mare modernist român – Ion Thedorescu-Sion, Impresionism spaniol, Prix Marcel Duchamp și Young Blood-ul d
Primul sezon celebrează 140 de ani de la nașterea lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), maeștrii picturii spaniole, de la Academism la Impresionism, printre care celebrul „Maestru al luminii” - Joaquin Sorolla.
p 15, Munch, Tipatul jpg
Coșmar, Țipăt și Mozart
Füssli nu pictează o scenă erotică, ci o experiență mnemonică sau onirică. Fără cenzură, dăruire completă. Aceasta-i sursa coșmarului.
979 COPERTA 16 sus BAS png
Modificare și aliniere
Romanul este atît un traseu spre adevăr, cît și o continuă negare a acestuia.
979 COPERTA 16 jos Marius jpg
Obsesie, pasiune, durere
Sacrificiul şi durerea, dragostea şi moartea sînt, astfel, modelele simbolice pe care ţesătura scrisului Zeruyei Shalev le întinde peste această poveste despre iluzie, împlinire şi eliberare.
p 17 jpg
Două debuturi importante disponibile online
Două dintre cele mai importante filme lansate în 2022, EO și Crimes of the Future, aparțin unor octogenari. Lucru care m-a inspirat să profit de un foarte util program curatoriat de platforma MUBI.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Capitală: femeie închisă în portbagajul unei mașini incendiate. Cum a fost salvată de polițiști și de operatorii 112 VIDEO
Un caz șocant de sechestrare a fost înregistrat luni dimineață în Capitală. O femeie a fost salvată de polițiști din portbagajul unei mașini incendiate.
image
Experiența nefericită trăită de o turistă într-un hotel de 4 stele din Sinaia. „Și un WC public arăta mai bine decât camera”
O româncă s-a plâns de condițiile oferite de un hotel de 4 stele din Sinaia. Femeia susține că a stat într-o cameră care merita cel mult două stele și a postat pe internet fotografii care vin în sprijinul afirmațiilor sale
image
Există legătură între cutremurul din Turcia și cele cinci seisme din România? Ce spun experții
După cutremurul devastator din Turcia, în această dimineață, au avut loc mai multe cutremure și în România. Seismologul Gheorghe Mărmureanu e explicat dacă acestea au legătură.

HIstoria.ro

image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.
image
Apropierea Ungariei revizioniste de Germania nazistă
Propaganda revizionistă maghiară, extrem de activă și de agresivă, a prins în străinătate și pe fondul lipsei de reacție a României.