Generaţia MTV-ului şi topurile muzicale

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Generaţia MTV ului şi topurile muzicale jpeg

În România anilor ’90, nu este exclus ca fiecare să fi avut MTV-ul său. Fie în alb-negru, fie în culori, urmăream fără încetare emisiunile, hiturile, videoclipurile, fenomenul muzical derutant şi acaparator pentru cei care fuseseră pînă mai ieri pionieri, şoimi ai patriei ş.a.m.d. Aş vrea, totuşi, să iniţiez această rememorare, recurgînd la o inevitabilă, dar necesară vulgarizare a celebrei strategii narative proustiene: recursul la una sau la cîteva imagini emblematice pentru lumea de mai ieri. Păstrez şi astăzi în minte un amestec îndrăcit de tonuri care se substituie la fiecare pas unele pe celelalte. Cît de dureros, cît de încărcat şi de surprinzător se deschideau, de pildă, unele dintre acele topuri muzicale – European Top 20 – fie cu „Believe“, piesa lui Elton John, fie cu „Right beside you“ a Sophiei B. Hawkins. De cîte ori nu mă plictiseam mai apoi, copil fiind, în timp ce le reascultam, adesea inconştient; adormeam, gîndind la noile şi la vechile planuri amoroase pe care le încropeam şi le profeţeam şi la temerile plăcute, ca şi la bucuriile firave care îmi frămîntau mintea de pe atunci. Dar melodia din casetofon ori din televizor, întotdeauna acolo cu mine, îşi ducea notele, grave şi încărcate, mai departe şi mai departe.

Lucrurile s-au schimbat între timp, şi noi odată cu ele. Este o modă acum să spui că nu îţi place să te uiţi la TV, dar să faci călătorii iniţiatice în natură, să elimini definitiv televizorul şi alte forme nocive din viaţa ta, să fii sănătos, să mănînci vegetarian, să mergi des la fitness şi să citeşti cărţi inspiraţionale. Pe de altă parte, nici MTV-ul nu mai este ceea ce a fost. Atunci, însă, în era combinelor muzicale, a walkman-urilor de buzunar şi a casetelor audio – astăzi devenite obiect de comerţ în cadrul tîrgurilor de vechituri –, adolescenţele întîrziate se hrăneau şi vibrau la alte intensităţi. Mi se şi întîmpla foarte des să dau muzica la maximum în cameră atunci cînd începea o piesă pe care o adoram, spre – bănuiesc – neplăcerea unor vecini. Ceva îmi spune, însă, că era măcar o muzică bună.

Privite din nou şi retrăite astăzi, unele videoclipuri ori imagini se pot bucura cu uşurinţă de virtuţile madlenei proustiene. Urmăresc, de pildă, „Jesus to a child“ şi caut să îl fixez într-o formulă: cel mai frumos bărbat cînta despre cel mai frumos bărbat. Îmi vine apoi greu a crede că George Michael şi mulţi alţi ca el s-au stins între timp. Mă dreg cu anamneticul „Children“ al lui Robert Miles. Vizualizez năsucul fetiţei din videoclip, lipită de geamul aburit al maşinii, luînd aminte la miracolele naturii, sălbatice ori citadine, din jurul ei, şi suprapun de unul singur armonia ritmului piesei cu imaginile desprinse dintr-un road-movie nostalgic. Vremea acolo e mohorîtă, plouă şi pe parbriz se preling picuri. Dar, în spatele lor, năsucul turtit de geam şterge orice umbră.

Mi-ar plăcea să cred că aceia care ne induc falsul sentiment că amintirile, nostalgiile, muzica pe care o ascultăm, colecţiile de jucării, de suveniruri, de CD-uri, de casete audio, de timbre, de cărţi poştale, de vederi de la mare, de cărţi şi de reviste vechi ar aparţine altui secol se înşală amarnic. Că e o capcană la mijloc, că ele trăiesc de fapt cîtă vreme trăim şi noi. Poate că nu ar trebui să ne lăsăm induşi în eroare, să nu abandonăm patefoanele, gramofoanele, pick-up-urile, să nu credem în tot ce vedem, să nu fim mîhniţi cînd surprindem imaginea roasă de purici a videoclipurilor de piese din anii ’70-’80-’90 pe YouTube. În aceste condiţii, CD-urile sau DVD-urile originale pot fi cel mai bun aliat. Pentru a putea surprinde neschimbată calitatea sunetului, ar merita reparate vechile combine muzicale, curăţate de praf, puse din nou în funcţiune, cît să ne putem iluziona fie şi preţ de o secundă că vom putea da timpul înapoi nestingheriţi.

Am regăsit recent, printre caiete vechi, şi însemnările mele cu topuri din anii ’90. Redau mai jos, spre deliciul, sper, al acelora mai nostalgici dintre cititori, un asemenea „pomelnic“ cu care mă hrăneam şi cu care trăiam fericit de la săptămînă în săptămînă, urmărindu-i atent veşnicele schimbări de contur, de relief, de conţinut: 1) „Can’t Help Falling In Love With You“, UB40; 2) „Two Princes“, Spin Doctors; 3) „Will You Be There“, Michael Jackson; 4) „Mr. Vain“, Culture Beat; 5) „Almost Unreal“, Roxette; 6) „Can You Forgive Her“, Pet Shop Boys; 7) „Dreams“, Gabrielle; 8) „I Don’t Wanna Fight“, Tina Turner; 9) „Tribal Dance“, 2 Unlimited; 10 ) „What’s Up“, 4 Non Blondes; 11) „What Is Love“, Haddaway; 12) „Tease Me“, Chaka Demus & Pliers; 13) „Wheel Of Fortune“, Ace Of Base; 14) „Cose della vita“, Eros Ramazzotti; 15) „Cats In The Cradle“, Ugly Kid Joe; 16) „If“, Janet Jackson; 17) „Three Little Pigs“, Green Jelly; 18) „Pray“, Take That; 19) „Dream Of Me“, OMD; 20) „In All The Right Places“, Lisa Stansfield.

Cam aşa arăta lista, cu ştersături şi cu semne de exclamaţie la data de 31.07.1993, consemnată ca o filă de jurnal de către mîna mea nesigură şi entuziastă. Aveam 11 ani şi eram nelipsit din faţa televizorului atunci cînd rula această babilonie muzicală reunită sub genericul MTV’s Top 20 European Countdown. Ştiam întotdeauna ce fusese cu o săptămînă înainte, aveam totul notat cu acribie. Ceea ce nu mă împiedica să mor de curiozitate şi să trăiesc cu sufletul la gură anunţarea fiecărei noi poziţii din top, indiferent de săptămînă. Mă chinuiau, bunăoară, întrebări existenţiale şi metafizice, precum: aveau oare să coboare Bon Jovi de pe locul 1, urcau U2 mai sus de 3, staţionau Simple Minds, ieşeau din top Pet Shop Boys?

Mă fascina şi dezmăţul de sunete şi de culori, de la techno pînă la reggae, de la hip-hop pînă la funk, de la Enigma pînă la Scatman John. Emisiunea se transmitea în fiecare duminică de pe la douăsprezece şi un sfert. Mă văd şi acum alergînd înspre casă, cu cravata fluturînd, cu sacoul larg, mai mare cu vreo două numere, coborînd în mare grabă panta dinspre biserica Sf. Ilie, cocoţată în vîrful unei coline din cartierul clujean Mărăşti. Nu îmi permiteam să ratez începutul emisiunii. Întors în fugă de la liturghia duminicală, din care nu înţelegeam pe atunci mai nimic şi la care asistam mai degrabă de gura mamei, mi se întîmpla des, trebuie să recunosc, să deschid televizorul şi să ruleze deja locul 17. Nu disperam, totuşi, nu era timp pentru aşa ceva: pierdusem trei poziţii, dar nu pierdusem războiul. (Peste timp, am moştenit tehnica aceasta a suspansului, specifică oricărui top, adaptînd-o în te miri ce contexte: astăzi, de pildă, nu aş prezenta, sub nici o formă, extemporalele în faţa clasei altfel decît în ordine crescătoare, de la cea mai slabă lucrare pînă la cea mai bună, iar autorului acesteia din urmă i-aş strînge întotdeauna mîna. Fireşte că la mijloc se află şi o presupusă strategie cu vădite intenţii axiologice şi cît se poate de polemică la adresa valorilor răsturnate şi manelizate, dar e mult mai mult decît atît).

Uneori, chiar după sfîrşitul slujbei, mama ne ducea în vizită pe la mai ştiu eu ce prietene de-ale ei, de prin apropiere sau din Groapă, situaţie disperată în care, odată ajuns acolo, plonjam asupra televizorului familiei respective, cerînd insistent schimbarea pe canalul britanic. Iar dacă sărmanii oameni nu aveau cablu TV – eram, totuşi, la începutul anilor ’90 – cădeam pradă disperării. Începusem să împart oamenii în două categorii: cei care aveau TV color şi cei care nu jucaseră la Caritas. Totuşi, în general, aveam mare noroc că slujba de la biserică se încheia pe la douăsprezece la amiază, altfel eram în stare să plec din timpul predicii.

Dacă femeile frumoase, inteligente şi sexy, pe care orice adolescent le visează călcîndu-i pragul camerei, ca în poveştile spuse de videoclipurile trupelor gen Aerosmith, se încăpăţînau ori întîrziau, totuşi, să apară la orizont, ele se mai iveau, însă, din cînd în cînd, în spaţiile locuite de cruda şi sfînta Banalitate: în staţii, pe stradă, în autobuze sau în gări, uneori prin parcuri sau în supermarket-uri, aşteptînd sau nu să fie descoperite. Mai degrabă, nu. Iar acest fapt, paradoxal, sporea magia videoclipurilor, le extindea macrantropic pînă la autoidentificare: personajul care cutreiera străzile cartierului de parcă ar fi secondat mereu de o cameră video, la fel ca Springsteen în „Streets of Philadelphia“, eram eu însumi. Vorba amicului James Blunt: „My life is brilliant / My love is pure / I saw an angel / Of that I’m sure / She smiled at me on the subway / She was with another man…“ 

Adrian Mureşan este doctorand al Universităţii din Bucureşti.

Foto: wikimedia commons

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

Cristina Neagu  CSM Bucuresti si SG BBM Bietigheim Mediafax Foto Eduard Vinatoru
CSM București, egal în Liga Campionilor. Vicecampioana României a evitat înfrângerea în fața Bietigheim
CSM Bucureşti a evitat in extremis înfrângerea şi a terminat la egalitate cu echipa germană SG BBM Bietigheim, 28-28 (13-16), duminică, în Sala Polivalentă din Capitală, într-un meci din Grupa A a Ligii Campionilor la handbal feminin.
Protest in Iran FOTO EPA EFE jpg
Zeci de morți și sute de arestări în Iran, unde protestele continuă în pofida represiunii
Noi demonstraţii au avut loc sâmbătă seara în Iran în semn de protest împotriva morţii tinerei Mahsa Amini, în pofida unei represiuni care s-a soldat cu moartea a 41 de persoane şi sute de arestări în opt zile.
Protest in Iran FOTO EPA EFE jpg
Iranul critică decizia Statelor Unite de a facilita accesul la internet cetățenilor iranieni
Iranul consideră decizia SUA de a facilita accesul la internet cetățenilor iranieni, în timpul protestelor care au loc la nivel național, ca fiind parte a poziției sale ostile.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?