Campionatul Mondial de jazz în aer liber

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Campionatul Mondial de jazz în aer liber jpeg

L-aş fi putut numi campionat european, că tot am avut corespondentul fotbalistic, dar americanii ne-au stricat, încă o dată, planurile. Asta pentru că au trimis un pluton de chitarişti, dintre cei mai apreciaţi în lume la această oră, să se riff-uiască cu plaiurile de poveste ale Semenicului. Vom avea un festival care nu va mai fi dominat autoritar de nordici (nu e un cusur, doar o observaţie statistică!), ci va întinde o hartă largă de naţiuni peste Poiana Lupului. Mai multe despre Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărîna (12-15 iulie) la www.garana-jazz.ro.

Joi, 12 iulie. Festivalul e deschis de Iordache, unul dintre cele mai interesante proiecte româneşti din ultima vreme, iniţiat de saxofonistul Mihai Iordache, binecunoscut celor care merg la concertele trupei Kumm. Însoţit de Uţu Pascu (contrabas), Tavi Scurtu (tobe), Lucian Nagy (saxofon) şi Petre Ionuţescu (trompetă), Iordache va propune, probabil, spre ascultare noul său produs discografic, One Life Left, o spumă proaspătă de jazz, funk, free şi nu-jazz, bătute împreună întru deliciul urechilor. Odată cu înserarea, scena va fi gazda unuia dintre cele mai aşteptate momente (la nivel pur personal) ale festivalului – recitalul pianistului polonez Slawek Jaskulke. Asta pentru că nu-mi iese din minte o noapte friguroasă din 2006, cînd trioul său a rupt sinapsele, de fericire, fireşte, celor 200 de oameni care au refuzat să se lase doborîţi de oboseală, ploaie şi frig, şi au stat pînă tîrziu în noapte ca să închidă un concert magnific. Unul dintre cele mai bune momente din istoria festivalului, în opinia mea. Jaskulke va fi însă, pentru cei mai mulţi, doar o încălzire pentru supergrupul care-l va urma pe scenă – John Scofield’s Hollowbody Band, primul pluton al invaziei de chitarişti americani de la Gărîna. Dacă maestrul John Scofield nu poate lăsa indiferent nici un degustător contemporan de jazz, simptomatic pentru recitalul trupei va fi faptul că toţi cei patru membri ai trupei vor atrage privirile şi aplauzele, în mod echilibrat. Şcolit la Berklee, Kurt Rosenwinkel este unul dintre liderii noii generaţii de chitarişti de jazz, care are la activ colaborări cu nume dintre cele mai grele din domeniu – Gary Burton, Joe Henderson, Paul Motian, Mark Turner sau Brad Mehldau. Tobarul Bill Stewart este unul dintre vechii colaboratori ai lui Scofield, dar are în cartea de vizită şi asocieri profesionale cu Pat Metheny, Maceo Parker, Michael Brecker sau Joe Lovano. În sfîrşit, contrabasistul Ben Street merită toată atenţia noastră la Gărîna, chiar dacă e să ţinem cont doar de profesorii pe care i-a avut – Miroslav Vitous, Buster Williams şi Dave Holland. Joia tare se va încheia cu recitalul trioului austriac condus de pianistul român Adrian Gaşpar, unul dintre reprezentanţii de frunte ai scenei jazzistice vieneze. Trei tineri foarte energici, cu o abordare foarte proaspătă a jazzului clasic. În plus, pregătiţi-vă să aplaudaţi un tobar, Moritz Labschütz, cu adevărat spectaculos.

Vineri, 13 iulie. Chiar dacă e vineri, 13, lăsăm superstiţiile la poalele muntelui şi asaltăm tribunele din lemn de fag din Poiana Lupului, pentru a doua zi de festival, una dintre cele mai pline din acest an, dacă nu cea mai consistentă. La matineu avem Mario & The Teachers, proiectul arădenilor Mario Florescu şi Radu Rotaru, etno fusion cu diverse arome şi diverşi invitaţi. Vine apoi rîndul britanicilor de la Portico Quartet, unul dintre cele mai speciale grupuri moderne, o gaşcă de tineri care reuşesc să îmbine excelent diverse tonalităţi şi curente, împletind un soi de jazz londonez plin de smog şi de străluciri colorate prin bălţile de pe trotuare. Un sound foarte aparte, în care funk-ul, swing-ul şi bop-ul se încrucişează fericit cu elementele clasice, electro sau orientale, acestea din urmă date de hang, instrumentul cu care nu foarte multă lume e familiarizată. După mine, unul dintre primele trei momente ale festivalului din acest an. Aşadar, un loc asigurat pe podiumul neoficial al acestor Mondiale de jazz în aer liber. Nu plecaţi imediat spre corturi sau pensiune, fiindcă seara continuă la fel de spectaculos, cu un recital made in Germany. Edgar Knecht Quartet, adică pian, contrabas şi doi percuţionişti, un trunchi cu aparenţă de jazz clasic, dar cu ramuri pline de muguri diferiţi, care vor satisface orice ureche din Poiană, oricît de fiţoasă. Ultimul moment al serii vine din Elveţia, dar pariez că nu va lăsa pe nimeni neutru/indiferent. Brink Man Ship, sau definiţia post jazz-ului electro, un grup de tineri (chitară, bas, tobe) care sfidează încadrările şi sar de la o nuanţă aurală la alta, fără inhibiţii, plus un invitat care va da destulă greutate recitalului, încît să vă oblige să vă culcaţi spre dimineaţă – trompetistul norvegian Nils Peter Molvaer.

Sîmbătă, 14 iulie. Aroma norvegiană de vineri noapte se propagă pînă în după-amiaza zilei de sîmbătă, care este deschisă de grupul pianistului Tord Gustavsen, secondat de saxofonistul Tore Brunborg, basistul Mats Eilertsen şi toboşarul Jarle Vespestad. Sound clasic de ECM, fluid şi melancolic în cea mai mare parte a sa, mai ales dacă recitalul se va înfăşura pe scheletul celui mai nou produs al lor, discul The Well, album pe care tandreţea pianului şi tînguirile populare norvegiene capătă uneori textură de blues. Ne pregătim sinapsele apoi pentru încă un meci de zile mari, în care americanii vin să ne arate de ce sînt în stare în materie de jazz modern – Dave Holland Prism. Un grup format în jurul unuia dintre cei mai mari contrabasişti ai lumii, dar cu nişte colegi de trupă care, asemeni zmeilor din poveste, fac măcel pe unde trec. În sens artistic şi cît se poate de pozitiv, fireşte. Craig Taborn – clape, Kevin Eubanks – chitară şi Eric Harland – tobe, sînt celelalte trei vîrfuri ale prismei inventate de Holland, una care reuşeşte minunea de a descompune lumina în sunete. Un grup de muzicieni cărora, dacă ar fi să le inventariem listele de colaborări, am umple vreo două pagini cu nume mari ale muzicii contemporane. Şi care trage la titlul de cel mai important recital al Gărînei din 2012. Se înnoptează şi mergem puţin mai aproape de Polul Nord, pentru a da urechile şi ochii cu grupul finlandez Kuára (şi ei cu semnatură la ECM), care înseamnă Markku Ounaskari – tobe, Samuli Mikkonen – pian şi mai vechea cunoştinţă a gărînenilor, saxofonistul Trygve Seim. Recital introspectiv şi adînc, cu rădăcini atît în folcorul fino-ugric, cît şi în psalmii ruseşti din vechime. Încheiem ziua naţională a Franţei cu un artist român scolit şi stabilit acolo – Emy Drăgoi. Acordeonist de mare clasă, abordează un repertoriu variat, de la compoziţii proprii pînă la piese standard semnate de Django Reinhardt sau Stephane Grappelli. Grupul său, Hot Jazz Club de Roumanie, îi include pe Laurenţiu Zmău – tobe, Alex Man – chitară şi Adi Flautistu – bas.

Duminică, 15 iulie. Ziua finală începe cu un tribut adus jazzului interpretat pe româneşte, adică recitalul grupului olandez (care nu conţine nici un nume olandez) Eugen Gondi Trio. Gondi este unul dintre toboşarii legendari ai românilor, membru al celor mai importante formaţii ale anilor ’70 şi premiat pe la festivalurile internaţionale. Alături de el în acest proiect sînt saxofonistul Cătălin Milea şi contrabasistul Bambam Rodriguez. Cei care au de condus sute de kilometri ar fi bine să nu plece încă, fiindcă vine la rînd unul dintre superproiectele contemporane, care aduce împreună muzicieni fabuloşi în orice context artistic – Bugge Wesseltoft & Friends. O multinaţională în care nimeni nu dă ordine, dar în care fiecare-şi face treaba profesionist. O simplă enumerare a celor implicaţi este cea mai bună carte de vizită: pianistul norvegian Bugge Wesseltoft, trompetistul francez Erik Truffaz, saxofonistul turc Ilhan Ersahin (primul muzician din Turcia pe scena de la Gărîna) şi percuţionistul Joaquin Claussell. Va fi un dezmăţ electro cu ritm şi sevă, fie că e vorba de funk, nu-jazz sau motive orientale. Un alt moment care va candida serios la titlul de vîrf al festivalului, aşa că nu-l rataţi, dacă aveţi de gînd s-o faceţi. Vor închide festivalul două momente, hai să le numim aşa, latino, dar nu vă lăsaţi păcăliţi de o eventuală încadrare nepotrivită. Primii, Carlos Bica Azul, sînt autorii celui mai bun disc de jazz scos vreodată în Portugalia (Azul, 1996) şi au o abordare mai puţin directă a folclorului portughez. Ultimul recital, unul cît o noapte de festival – Marc Ribot & Los Cubanos Postizos. Adică un chitarist american, un fel de Tom Waits al chitarei, însoţit de clăparul Anthony Coleman, basistul Brad Jones (un muzician extraordinar, care face parte şi din proiectul Elevation, al pianistului Lucian Ban), plus doi spectaculoşi percuţionişti cubanezi. Un recital care va curge peste spectatori ca un soundtrack delicios al unui film încă nefăcut, semnat, fireşte, de Jim Jarmusch.

Campionatul Mondial de Jazz în aer liber se va încheia cu oboseală, păstrăvi la grătar şi mult vin, bifate de fiecare. Poate şi cu noroaie şi inundaţii, dar şi cu o certitudine – la o asemenea competiţie ne calificăm oricum, oricînd. Fiindcă avem teren – Poiana Lupului, avem selecţioner – Marius Giura şi, ce e mai important, avem unul dintre cele mai frumoase, mai exigente şi mai cunoscătoare grupuri de suporteri de jazz din lume – publicul de la Gărîna.

Cătălin Toader este jurnalist freelancer.

Foto: Luiza Vasiliu

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Eduard Hellvig bilant SRI FOTO Mediafax
Șeful SRI lansează un avertisment la adresa unor foști angajați: Vom face tot ce ține de noi pentru a rezolva aceste probleme
Șeful SRI a lansat un avertisment la adresa unor foști angajați ai instituției, despre care susține ca gravitează în jurul unor companii de stat sau în spatele a „tot felul de oameni”.
teambuilding JPG
Comedia „Teambuilding“: record de bilete vândute în weekendul de lansare
Filmul cu Matei Dima, Micutzu, Anca Dinicu și Șerban Pavlu, a debutat pe primul loc la box office-ul românesc, în weekendul trecut.
Matteo - Chefi la cutite Foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“: Matteo Afloarei, un adolescent cu nanism, i-a cucerit pe chefi
Concurentul are 14 ani, a crescut în Italia și i-a emoționat profund pe cei trei membri ai juriului. Acesta le-a scris o scrisoare înduioșătoare.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.