Maeştrii dezordinii

Publicat în Dilema Veche nr. 442 din 2-8 august 2012
Maeştrii dezordinii jpeg

De luni de zile îmi propuneam, îmi doream să văd expoziţia cu un titlu deosebit de atractiv: „Maeştrii dezordinii“ la Muzeul „Artelor prime“, muzeu ce reuneşte obiecte şi podoabe, măşti, arme altădată calificate de „primitive“, dar azi valorificate ca expresii ale „începutului“, ale răscrucii între sacru şi artistic. „Maeştrii dezordinii“ – iată o expresie oximoronică reunind contrastele ireconciabile, căci „maestru“, îmi ziceam, nu poţi fi decît al „ordinii“. Dar, în sfîrşit, titlul reţinut avansa convingerea că se poate atinge un grad de perfecţiune şi în exerciţiul destabilizării ordinii, în arta haosului, în practica deregularizării lumii, că, deci, poţi deveni „maestru al dezordinii“. Constant, cu o premoniţie ce ulterior a făcut sens, amînam vizita de mult plănuită, pînă cînd zilele trecute ce se petrece în România mi-a apărut ca exemplul perfect al „dezordinii“, declanşate nu de „maeştri“ experimentaţi, ci de „ucenici“ debutanţi. Sub impactul acestei asimilări, m-am îndreptat spre expoziţia atît de îndelung dorită. Ştiam că, în acest context, o voi vedea nu ca o „expoziţie“ neutră, ci ca o metaforă a ţării, ca un indiciu „naţional“ al luptei între ordine şi dezordine! Arta tulbură ideea atunci cînd o incidenţă flagrantă se produce între biografia consumatorului şi operele ce-i sînt propuse. Ştiam că voi privi totul din această perspectivă! Acum încă mă felicit de a nu fi ratat o asemenea experienţă! De a o fi trăit din poziţia celui care, ca la teatru, resimte „contemporaneitatea“ unui perosnaj, a unui act, şi aceasta nu doar pentru că actorii poartă frac sau jeans. O „contemporaneitate“ adînc împărtăşită.

Debutul parcursului şochează. Vedem de la intrare mai multe şiruri de globuri terestre plasate pe trei rînduri. Fiecare glob poartă un bandaj care protejează o excrescenţă ce pare a fi un ciot, ca un ciot de mînă, de picior: globuri rănite, globuri ciuntite! Sub fiecare e plasată o imagine ce expune o catastrofă aeriană, feroviară, un tsunami, un cutremur. Îmi spun că există şi catastrofe politice, absente aici, că pe micul teritoriu român ar fi putut apărea o rană a globului evocînd avatarurile situaţiei actuale. În „instalaţia“ lui Thomas Hirschorn integrez facil destinul ţării, aşa cum alţii o fac, fără îndoială, gîndindu-se la teritoriul lor. Îmi amintesc celebra istorie a lui David, evreul care vrea să emigreze şi căruia ofiţerul de la paşapoarte îi indică globul de pe birou pentru a-şi alege un loc de refugiu. David îl învîrte şi, după un examen atent, conclude: „Altul nu aveţi?“. E ceea ce văd înmărmurit la debutul acestei expoziţii: un glob fără încetare rănit, care ne invită să integrăm şi propriile noastre răni! Instalaţie ce nu mă lasă indiferent: aceasta-i poate definiţia artei negratuite, o artă ce „te priveşte“ atunci cînd „o priveşti“.

Lumea, de la origini, s-a organizat pe baza conflictului între ordine şi dezordine, căci ordinea nu poate fi definitivă, nici imobilă, şi dezordinea intervine pentru a o tulbura, agita, contesta. Dar, cum să nu interpretezi distribuirea de roluri pe care expoziţia o subliniază? – zeii apără ordinea şi demonii, în adversari, contrariul ei! Admisă ca necesară, dezordinea e calificată, implicit, ca malefică, ca stare tranzitorie ce trebuie depăşită, căci zeii înving mereu! Cînd însă lupta se prelungeşte abuziv, mitologiile inventă o putere superioară ce arbitrează şi impune pacificarea. Care ar fi ea în România de azi? Odată, Ion Caramitru îmi spunea că, pentru el, acesta ar fi rostul monarhiei. O asemenea neutralitate e uman posibilă? Pentru a-şi impune dreptul de intervenţie, nu trebuie ea oare să fie învestită cu o putere politică decizională? Care sînt regii nedecorativi? Azi, în lume, arbitrul suprem a dispărut! Sîntem singuri, noi cu noi. Prinşi într-un joc fără arbitru de centru!

Figurile dezordinii apar cînd intervine o eroare ancestrală, cînd o ruptură le permite să se insinueze în lume, să o destabilizeze. Ele se prezintă sub forme în general groteşti, monstruoase, încarnări ale răului necesar. Masca unui asemenea „erou rău“ se distinge prin deformările sale şi printr-o ambiguitate extremă, căci protagonistul produce, pe de o parte, dezordine, dar, pe de alta, are supravegherea ca activitate complementară. Privindu-l, cum să nu mă gîndesc la „organele“ noastre a căror mască mi se pare că o identific printre „figurile dezordinii“?! Ele intervin în locuri instabile, la încrucişări de drumuri, la cădere de noapte: dezordinea nu e programată, ea trebuie să se insinueze, să intervină prin surpriză, să deruteze şi să perturbe reperele. Celălalt nume al ei e „mişcarea“.

Înfruntarea între două poziţii contrarii, radical opuse, reclamă existenţa unor intermediari, „fiinţe-limită“ care facilitează pacificarea şi reinstaurarea ordinii, în măsura în care ele au acces şi la securitatea ordinii, şi la excesele dezordinii. Aceştia sînt vrăjitorii, şamanii, cei care voiajează de la o lume la alta, care ştiu că există un „aici“ şi un „dincolo“. Ei practică „voiaje cosmice“ şi operează „metamorfoze“, ei sînt deţinătorii puterii magice. Privind aceste personificări dismulate în spatele unor măşti duble, acoperite de pene lugubre, aceste figuri ale transgresiunii umane îmi amintesc cărţile care mi-au marcat ce-mi mai rămăsese din tinereţe cînd am sosit la Paris, cărţile atît de contestatului antropolog Castan˜eda, care descrie performanţele maestrului său mexican, Don Juan! Dar îmi spun totodată că e normal ca Grotowski, care a avansat cel mai profund în explorarea magică a corpului, să nu mai revină la teatru după ce i-a întîlnit personal pe maeştrii intermediari, depozitari ai unor forţe ce vor rămîne definitiv inaccesibile oricărui actor. Fără încetare, expoziţia activează în mine referinţe occidentale, referinţe indispensabile. Eu nu vreau să basculez „de l’autre côté“.

Magicienii nu operează singuri. Ei sînt acompaniaţi de „spirite auxiliare“, servitori secunzi, ajutoare indispensabile pentru intervenţii urgente. Spirite ce circulă fără dificultate de la o lume la alta… Shakespeare le-a dezvăluit puterea. Căci ce e Ariel din Furtuna, dacă nu „spiritul auxiliar“ al lui Prospero? Îi e chiar prizonier ce-şi cere eliberarea în schimbul serviciilor aduse. În căutare de echivalenţe inspirate de acest scenariu mitic, îmi spun că „spiritele auxiliare“ nu sînt decît expresia generică pentru toţi „oamenii din umbră“ care însoţesc puterea, care intervin în mod mai mult sau mai puţin anonim. Stăpînii nu sînt niciodată singuri. Ei se înconjoară de consilieri, amanţi şi amante, de „servitori voluntari“, cum îi definea La Mettrie pe curtezani… puterea se bazează pe prezenţa activă a „spiritelor auxiliare“.

Lumea „dezordinii“ e o lume shakespeariană, îmi spun mie însumi atunci cînd descopăr importanţa „clovnilor sacri“, cei care destabilizează puterea printr-un permanent exerciţiu de deriziune al ei! Ei admit existenţa sacrului, dar pentru a-l transgresa şi deborda. Funcţie recunoscută a bufonului, încă din Evul Mediu, dar cum să nu te surprindă prezenţa ei în marile scenarii mitice ale Orientului şi ale Africii?! Rîsul are o funcţie terapeutică: el relativizează puterea. El e un preludiu al „dezordinii“ care, superficial, agită „ordinea“. El e o păcăleală contestatoare, dar nu e revolta însăşi. Un interstiţiu respiratoriu. Mereu binevenit! În democraţie, politicienii sînt constrînşi să îl accepte, dictatorii îl sancţionează şi îl exclud.

Cu ironie, expoziţia introduce o secţiune: „băcănia forţelor“, unde sînt reunite toate ustensilele magice, amulete şi măşti, bastoane şi medicamente ce intervin în conflictul dintre ordine şi dezordine. Ele – ni se spune – au cunoscut curbe ascendente sau descendente, în funcţie de vremuri şi stăpîni. Azi, televiziunea nu participă ea din plin la „băcănia forţelor“ indispensabilă oricărui guvern?! Ea e amuleta magică a puterii moderne şi, totodată, „servitorul său auxiliar“. Funcţie dublă!

Pentru a evita scleroza ordinii, s-au inventat rituale ale dezordinii şi protagonişti experţi le-au pus în aplicare. Căci ce au fost bachanalele, „jocul nebunilor“ sau carnavalele, dacă nu nişte supape de securitate indispensabile regenerării corpului social? Ele sînt extreme, dar pasagere. Ceea ce nelinişteşte azi în România e permanenţa dezordinii! Dezordine cronică? Pentru a satisface scenariul cosmic binar, regnul ordinii ar trebui restabilit. Victoria durabilă a unui singur termen nu poate avea decît consecinţe drastice. Iată deviza, ieşită parcă din textul lui Erasmus, formulată de mama „nebunilor“: „Lumea e plină de nebuni şi cine nu vrea deloc să-i vadă trebuie să rămînă singur şi să-şi spargă în ţăndări oglinda“.

Ordine/dezordine… „Maeştii dezordinii“ după un moment de deflagraţie trebuie să se retragă pentru a lăsa loc „maeştrilor ordinii“. Acesta-i sensul secret al alternanţei romburilor de pe Coloana infinitului. Brâncuşi a înţeles mersul lumii. Politicienii nu! Să-l deplîngem sau să admitem acest eşec ca incurabil? Ipoteze egal legitime.

974 16 Iamandi coperta jpeg
Pledoarie pentru revalorizarea arhaicului
Sîntem destul de receptivi la astfel de influențe, de care uneori nici nu mai sîntem conștienți.
p 17 2 jpg
Puzzle
Pe urmele ei, Serre-moi fort se dovedește un veritabil film de laborator, de joacă cu posibilitățile mediului
974 17 Breazu jpeg
Anatolia neopsihedelică
Iar peste toate astea stă vocea lui Gaye Su Akyol, versatilă și stăpînă pe situație.
p 23 Omul ideal, 1943 jpg
Victor Brauner – Alfa și Omega. Pictura în ceară și „desenul cu lumînarea“
În creația brauneriană a anilor 1943-1945, desenul incizat în ceară devine o imagine magică adecvată timpurilor moderne.
Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.