Interiorul do

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Interiorul do jpeg

E ceva, o ştim destul de bine, cu insulele şi oamenii lor. Sînt şi alte geografii care predispun la căutări şi reveniri, de la Leh Ladakh-ul indian pînă la Stîncoşii nord-americani, în Ţara de Foc, de la fiordurile norvegiene şi pînă la geografia aproape ficţională a Noii Zeelande. Oricît de insignifiante geografic, oricît de în afara circuitelor turistice tradiţionale, nu am întîlnit insule fără o predispoziţie pentru poveste.  

Sudul Coreei de Sud e inventat, cred, doar pentru a ajunge la nenumăratele insule de acolo. Cea mai spectaculoasă dintre ele, Jeju-do („do“ înseamnă insulă, în coreeană), cu muntele vulcanic activ, Halla, are un climat aproape tropical – ceea ce pare ireal pentru excesivul climatic continental – şi e cea mai apropiată de turismul pentru exterior, mai uşor marketabil. Pare atît de departe de graniţa cu nordul comunist şi geografia sa simbolică. Muntele sacru al coreenilor, Baekdu, e încă sub controlul uniformei de diftină tovărăşească. În loc de legendarii tigrii albi din stampe ori cocori zburînd ceramic, e reprezentat acum doar de lagăre şi de baze secrete de rachete. Peste munţii Baekdu, cocorii nu mai pot zbura acum, fireşte, decît realist-socialist. La poalele munţilor Halla, în sud, cresc palmierii, iar între aceste două exterioare locuieşte Robinsonul coreean.

Insula care mi-a plăcut cel mai mult în Coreea se cheamă Namhae. Am vizitat-o cu Ji Hoon şi soţia lui, colega mea de la poloneză, Emilia Szalkowska, în minivan-ul lor familial, în care s-au urcat atunci şi trio-ul de manas, surori latine – Maria din Lisabona, Laura din Barcelona şi Leticia din Porto Alegre (era, de fapt, excursia de la revedere a ultimelor două). Să vizitezi o insulă înainte de o despărţire e un lucru urban şi face întotdeauna bine.  

Namhae, insula „Mării de Sud“, se află lîngă marele oraş-port Busan. Spre Busan poţi merge cu KTX-ul, făcut după modelul TGV-ului francez. E recomandabil celor grăbiţi, burghezi ori melancolici. Rapid, foarte confortabil şi predispus, ca orice tren, privitului în interior. Sau poţi ajunge cu maşina pe autostradă, care în Asia de Est ar fi recomandabilă doar calmilor de tipul „riders on the storm“. (E greu să compari ceva cu drive-ul tăcut al oaselor pe drumul bară la bară pe o autostradă, în crepusculul asiatic.)

E situată, pictural, în marea cu acelaşi nume, frumoasă prin relieful cu nenumăratele terase de ceai verde, satul german, terenuri de golf, spa-uri de toate stelele, plaje fără turişti, temple şi linişte. Ca să ajungi la ea, traversezi un pod roşu, tip San Francisco. Coreenii sînt oameni calzi, nu ar lăsa nici măcar o insulă să plutească singură, în derivă. Satul german este construit de foşti muncitori sud-coreeni – transferaţi în anii ’60, pe vremea dictaturii militare, pentru know-how în RFG – reîntorşi căsătoriţi cu nemţii care şi-au făcut aici o oază arhitecturală tipică. E uşor revigorant să vezi că spiritul nemţesc la pensie nu alege numai sudul-Mallorca. Namhae are şi cîteva case vechi, acoperiş în acoperiş, cu pridvoare din lemn şi poze vechi pe pereţi, unde poţi mînca fără să ai sentimentul penibil al regiei turism agro-zen. Namhae e o insulă-compozit, are şi părţi anonime pentru turismul de pliant, ale pescarilor ori ale scufundătoarelor care scot din ape, cu dăruire de Vineri, moluşte sau alge şi le întind pe sîrme la uscat, pentru mesele continentalilor.

Insula care contează cel mai mult pentru coreeni nu se poate vizita, însă. Se cheamă Dokdo, „insula solitară“, şi e formată, de fapt, din două roci mari. Preferînd, din motive de istorie sensibilă, o geografie de dicţionar, coreeni le numesc „Insula de vest“ şi „de est“. Japonezii, preferînd o geografie minimalistă, dar cu ninja la vedere, le numesc Takeshima – „insula bambusului“, roca vestică chemîndu-se „Bărbatul“, iar estică – „Femeia“. Pentru vechii marinari britanici şi francezi, insulele se numeau, mai prozaic, Liancourt Rocks, după o navă care nu a mai ajuns-o pe Moby Dick-ul vremii şi a eşuat pe-acolo. Japonezii mai trimit, aşa, de bruscă acribie ştiinţifică, echipaje de biologi pentru „expediţii de cercetare a subsolului marin“. Iar coreenii trimit în întîmpinarea lor portavioane. Ambele coregrafii se petrec, natural, în preajma alegerilor. E genul de dispută în care rana din interiorul istoric al unei naţiuni se vede chiar şi prin alegerile toponimice.  

Coreenii îşi iubesc atît de mult insulele, încît au împrumutat principiul lor de alcătuire şi pentru locuinţe. Marile aglomeraţii urbane coreene sînt alcătuite din minicartiere, apatâ, cu aer de fort insular. O companie construieşte un număr de blocuri cu arhitectură identică, uneori în mijlocul a nimic – doar munţi –, pus la o distanţă rezonabilă de oraş, de parcurs pentru naveta zilnică (în medie, la vreo oră de mers cu maşina); i se dă un nume cu rezonanţe poetice ori cosmopolite, se plantează magnolii şi azalee, minicartierul este înconjurat de magazinele necesare, de şcoli de după-amiază, se pune poartă, barieră pentru maşini alogene, se trag linii foarte punctuale de transport în comun pînă acolo. Exteriorul acestor cartiere e monoton şi aproape identic. Interiorul, însă, e răspunsul lor pentru nevoia de siguranţă şi face parte din altă poveste Est – Vest.  

Foto: B. Tănase

Piata Unirii 1 jpeg
Începe TIFF.22: actori și regizori de Oscar vin la Cluj-Napoca
Cluj-Napoca, 9 iunie 2023. 200 de filme din 45 de țări, 380 de proiecții, peste 1000 de invitați – sînt doar cîteva dintre cifrele ediției.
1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Obiceiuri scandaloase la români. Cum ajutau, în trecut, socrul și nașul la „consumarea“ căsniciei
În Principatele Române, în Evul Mediu, dar și în zorii modernității, la sate și în mahalale existau obiceiuri sexuale pe care lumea contemporană le-ar considera de neacceptat. De exemplu, socrul își ajuta fiul în noaptea nunții, același drept avându-l și nașul.
image
Cine este „Șeba”, fiul artist al ministrului rus al Apărării. Duce o viață de lux după ce a scăpat de mobilizare FOTO
Identitatea unui fiu nelegitim al ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, a fost dezvăluită de fundația anticorupție a opozantului rus încarcerat Alexei Navalnîi, a relatat The Telegraph.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.