„Îmi place să trăiesc emoţiile altor oameni“ – dialog cu Cristina FLUTUR

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
„Îmi place să trăiesc emoţiile altor oameni“ – dialog cu Cristina FLUTUR jpeg

La primul rol în film (După dealuri, în regia lui Cris­tian Mungiu), a luat Premiul de interpretare feminină la Cannes. De atunci, Cristina Flutur a jucat și în alte filme, după ce, mulți ani, fusese actriță la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Lumea o cunoaște mai ales pentru premiul de la Cannes, dar cariera sa include deja și alte realizări notabile. Am pornit dia­logul de la experiența sa recentă: participarea la o tabără de improvizație.

Ați fost de curînd într-o tabără de im­pro­vizație, organizată de Improvisneyland. Aveți o pasiune pentru improvizație?

Un fost coleg de facultate, Radu Ciobănașu, care este membru în Improvisneyland, m-a invitat să le vorbesc participanților despre teatru, film, viață… Și așa am ajuns în Improvacanța. Participanții erau oameni care vor să afle mai mult despre ei prin intermediul improvizației. Oameni foarte frumoși, din diverse domenii de activitate, de diverse vîrste, pentru care improvizația este practic o pasiune. Improvizația e o artă mai grea decît pare: ești aruncat în apă, știi sau nu să înoți, dar trebuie să te salvezi. N-ai un text, n-ai un traseu, n-ai o direcție: ce vine în mintea ta în momentul acela trebuie să fie artă pentru cei din fața ta. Nu-i așa de simplu.

De ce nu e simplu?

Trebuie să dai drumul controlului, ceea ce e foarte greu. Te arunci, nu știi unde o să cazi. Nu știi exact ce-o să spui și ce-o să faci, dar te afli în fața oamenilor și trebuie să fii atît de prezent încît să iasă ceva care să corespundă cerințelor. Practic, ești foarte liber și trebuie să înveți ce să faci cu această libertate, ceea ce ne ajută pe toți, ca oameni: cînd sîntem prea liberi și n-avem direcție devine un pic complicat și un pic confuz. Actoria și improvizația sînt cumva două lucruri diferite, dar comunică foarte bine între ele. Cînd joc în teatru sau în film, mi-e foarte clar ce am de spus, am un text, vorbesc cu regizorul despre direcția în care trebuie să o ia personajul. Dar mă ajută foarte mult cînd fac exerciții de improvizație, pentru că e o artă a prezentului și înveți cum să fii prezent, să-ți aduni mintea, să fii aici și acum.

Am văzut pe YouTube o conferință TED a dvs. Aveți un fel de „impuls pedagogic“, vă place să împărtășiți altora propriile experiențe?

Chiar îmi place. Îmi place să împărtă­șesc din ceea ce a funcționat pentru mine. Nu știi niciodată ce te poate ajuta din ce a trăit celălalt. Sigur că tu trebuie să experimentezi, ca să vezi cum e, ca să curgă prin celulele tale. Dar întotdeauna mi-a plăcut să vorbesc despre ceea ce a funcționat la mine – poate merge și pentru alții. Fac și ateliere, împărtășind ce am adunat din ce-am trăit.

Sînt tot mai multe astfel de ateliere la care participă artiști, actori, în care arta este în centrul preocupărilor. E o modă sau o necesitate?

E posibil să fie o necesitate care ajunge o modă. Arta, în general, ajută omul pe toate planurile. Așa încît e bine că există această deschidere; arta nu mai rămîne ceva închis, elitist; e pentru toată lumea și oricine poate învăța din ea.

Cum vă amintiți, astăzi, de premiul de interpretare obținut la Cannes în 2012?

Îmi amintesc perfect foarte multe detalii, e ca și cum n-ar fi trecut timpul. Totul a fost atît de intens încît experiența aceea e foarte aproape, închid ochii și sînt acolo din nou. A fost un nou capitol pentru mine în cartea vieții, foarte interesant și cu foarte multe lecții. M-am schimbat foarte mult de cînd am luat premiul, pentru că am intrat în contact cu altă lume și cu un alt fel de a fi al meu. Am devenit mai matură, pentru că a trebuit să învăț să fiu mai deschisă.

Nu e și un pic apăsător un astfel de premiu obținut pentru primul rol într-un film?

Au fost momente cînd am simțit apăsarea și presiunea. Oamenii se așteaptă să faci încă ceva la același nivel. M-am gîndit însă că, indiferent de premiile pe care le ia un om, viața rămîne a lui, pentru că i-o dă Dumnezeu. Așa că depinde foarte mult ce alegeri vreau să fac și cum merg mai departe. Depinde totul de mine, nu de așteptările oamenilor. Așa că am renunțat să mai țin cont de presiunile din afară și să fac cum simt. Pentru că așa am făcut și pînă la Cannes și a fost bine. Îmi place să joc. Foarte, foarte mult. Îmi place căutarea înăuntrul omului. Mi se pare extraordinar cum alegem, ce emoții avem, ce gînduri ne trec prin minte – toată această galaxie numită „ființă umană“ mi se pare extrem de interesantă, e un univers pe care poți să-l explorezi la nesfîrșit. Nu e niciodată lipsit de substanță.

Și cum se descoperă asta prin arta actorului?

Îmi place faptul că, atunci cînd joc, sînt înăuntrul personajului. Îmi place să trăiesc emoțiile altor oameni pentru că, în acest fel, descopăr foarte multe lucruri și despre mine. E straniu, e puțin schizofrenic, dar e ca și cum eu aș fi împletită cu altcineva timp de cîteva luni, iar asta mă îmbogățește în primul rînd pe mine. Și îi îmbogățește și pe ceilalți, care primesc ceea ce reușesc eu să le ofer. Pentru mine, textul e esențial. Dacă știi să-l citești și să curgi printre cuvinte, descoperi informații care pot fi ascunse la prima vedere. Cred că textul e foarte important și în teatru, și în film. Acolo e tot ceea ce trebuie să știi despre omul pe care trebuie să-l joci. Atunci cînd lucrezi la un personaj, tot timpul și toată energia se duc în acea direcție. Îl analizezi, stai cu el de vorbă, el îți dă detaliile care sînt interesante pentru poveste. E important să ai talent, e un har pe care ți-l dă Dumnezeu, dar trebuie să pui și tu umărul și să faci ceva pentru acel talent.

Ați jucat și în străinătate, în mai multe filme. Cum ați ales acest traseu profesional? Sau „v-a ales el“?

Planul meu era să joc. Descoperisem filmul și îmi plăcea. Din fericire, am agenți la Paris, Londra și Berlin. Ei îmi trimit scenarii. Sau se mai întîmplă să mi scrie direct unii regizori pe Facebook, de exemplu, și să-mi spună „Am un scenariu, aș vrea să-l citești și să lucrăm împreună“. Alegerea depinde foarte mult de momentul cînd vine un proiect. Sînt proiecte care vin după un timp îndelungat de așteptare. Și atunci vrei foarte tare să lucrezi și spui „Mă duc, îl fac, ce-o fi o fi“. Alteori, cînd vin mai multe variante, stai și te gîndești. La mine funcționează foarte bine intuiția: de multe ori, aleg proiectele cu inima. Dacă simt că-mi bate inima mai repede și mă interesează personajul încît nu mai pot să dorm toată săptămîna, ca și cum l-aș avea deja în mine, atunci alegerea e clară.

Cum e să lucrați în străinătate, cu oameni proveniți din culturi diferite?

Am lucrat și în teatru cu regizori din afară, am fost și în turnee în străinătate cu Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu. Așa că nu îmi era străină lumea artistică internațională. Sînt pasionată de călătorii și, de mică, am fost în diverse locuri, la expoziții ori festivaluri din alte țări. Aveam această deschidere spre lume deja. Atunci cînd am hotărît să dau concurs la Teatrul din Sibiu, unul dintre motive a fost tocmai partea de lucru cu regizori internaționali. Voiam să lucrez și cu regizori care au un background cultural diferit de al nostru. În esență, sîntem cu toții oameni, e frumos să descopăr că, indiferent în ce limbă joc și în ce colț de lume, tot ceea ce e uman e la fel. Asta îmi place să descopăr de fiecare dată. E o experiență care mă îmbogățește foarte mult și îmi place s-o aduc aici.

De ani buni, se vorbește despre filmul românesc ca despre un fenomen in­ter­național. Totuși, cum se vede din străinătate filmul românesc din discuțiile cu oamenii, dincolo de ce scrie presa?

Filmul românesc e într-adevăr foarte apreciat în afară. În februarie, am fost în Maroc și am fost surprinsă că oamenii de pe stradă știau despre filmul românesc, văzuseră filme, le așteaptă, le urmăresc, știau nume. Filmul e un pașaport foarte valoros pentru România. E straniu că totuși, aici, există oameni care au ceva de spus împotriva lui.

Cum vă pregătiți rolurile? Sînteți „obsedată“ tot timpul de personaj?

La mine așa e. E un proces continuu. Nu știu dacă la toată lumea e așa, fiecare e diferit și are metoda lui de a se apropia de un personaj. La mine, e ca și cum personajul ar fi alături de mine tot timpul. Vorbesc cu el în mintea mea, îl întreb, e ca o prezență continuă. Chiar atunci cînd speli vasele, personajul e cu tine și îți mai apare o întrebare. Și te trezești că apare un detaliu sau că în text e o propoziție la care nu te-ai gîndit. Personajul e permanent lîngă mine și nu mă gîndesc să aș putea să fac altfel. Mi-a venit spontan, nu e ceva pe care să-l fi învățat la școală. Cînd citesc un text și mă interesează personajul, încep să-i simt prezența.

Nu e, totuși, agasant să ai tot timpul pe cineva care te însoțește?

Nu, pentru că asta îmi place să fac. Alerg după el, vreau să-mi spună tot ce știe, vreau să-l trăiesc cît mai bine, așa că eu sînt cea agasantă, vreau să știu tot…

Ați lucrat cu mulți regizori foarte buni, și români, și străini. Cum funcționează, în cazul dvs., adaptarea la viziunea regizorului?

M-am gîndit de multe ori la asta. Tu, ca actor și ca om, ai o lume a ta. Regizorul vine cu o propunere din perspectiva lui, cu un univers al lui. Uneori ești pe aceeași lungime de undă. Alteori nu. Și atunci, e o provocare: actorul trebuie să fie flexibil, fără să-și piardă personalitatea. E un proces complicat, dar e un moment în care te adaptezi, mai ales cînd distanța față de regizor e mare. Cred însă că un regizor care te-a ales pe tine nu te-a ales întîmplător. Te-a ales tocmai pentru că rezonezi cu lumea lui, cu un al șaselea simț știa că o să vă întîlniți. Sînt regizori cu care nu ajungi să lucrezi niciodată – probabil simțim amîndoi că întîlnirea n-ar fi posibilă. Am dat, de pildă, un casting pentru un spectacol cu un regizor din Croația. Regizorul m-a întrebat „Ce-ai făcut în ultima vreme?“, eu am răspuns în două cuvinte și asta a fost tot. Omul știa că noi trebuie să lucrăm împreună, fără să mai fie nevoie să spun o poezie sau un monolog. Sînt și casting-uri pe care nu le iei. Dar de fiecare dată trebuie să ai puterea să te ridici și să spui că data viitoare va fi mai bine. Sînt o mie de motive pentru care nu ajungi să joci ceva.

Foto: Florin Suler

dilemaveche ro   Dragostea pentru lectura O mostenire pentru generatiile viitoare jpg
Dragostea pentru lectură: O moștenire pentru generațiile viitoare
Îți amintești de clipele petrecute în copilărie când stăteai cufundat în paginile unei cărți captivante?
comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.

Parteneri

ceai de musetel
Cum te ajută mușețelul dacă ai boli de inimă?
Îți place să te relaxezi cu o ceașcă de ceai fierbinte? Dacă da, ar trebui să alegi ceaiul de mușețel, o băutură aromată care nu doar că liniștește, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.
Sursa Calin Georgescu Pe tik Tok jpg
Influencerii TikTok care l-au promovat pe Georgescu fug din România după deschiderea anchetei privind rolul lor în alegeri
Influencerii români de pe TikTok care, în pragul alegerilor prezidențiale din România, au ajutat la propulsarea ultranaționalistului Călin Georgescu fug din țară, urmăriți de autoritățile fiscale care investighează presupusul lor rol în influențarea procesului electoral scrie Politico.
fcsb hoffenheim facebook jpg
Proteste Georgia Tbilisi democratie Uniunea Eurpeană UE FOTO profimedia 0940987552 jpg
Războiul hibrid al lui Putin în Europa. Asaltul Rusiei asupra Georgiei și României
În timp ce atenția lumii era captată de evenimentele din Damasc, Kremlinul își adâncea influența în două dintre cele mai vulnerabile state din vecinătatea sa: România și Georgia, scrie Wall Street Journal.
Monedă romană de aur cu efigia lui Brutus (© Numismatica Genevensis SA / news.artnet.com)
Istoria unei monede romane de aur cu efigia lui Brutus, cel mai cunoscut dintre asasinii lui Cezar
O monedă romană din aur, foarte rară și cu efigia lui Brutus, cel mai cunoscut dintre asasinii lui Iulius Cezar, a fost vândută la licitație la Geneva, pentru suma de 1,98 milioane de euro, a anunțat Numismatica Genevensis, organizatoarea licitației, potrivit AFP.
repartizare posturi titularizare   foto alina mitran (1) jpg
Titularizare 2025. Calendarul examenului: înscrieri, inspecții, probe. Care este marea noutate
Metodologia cadru privind mobilitatea personalului didactic care predă în preuniversitar în anul școlar 2025-2026 a fost publicată în Monitorul Oficial. Potrivit deciziei, proba scrisă a examenului de Titularizare are loc pe data de 15 iulie 2025.
Selena Gomez, Justin Bieber  foto   Instagram jpg
Cum a întârziat Justin Bieber logodna Selenei Gomez luni de zile
Iubirea vedetei americane pentru producătorul muzical Benny Blanco este cunoscută de toată lumea, însă logodna lor n-a devenit publică decât după câteva luni. De ce?
Survivorr e1732526004318 1200x676 webp
Surpriză de proporții! Cine sunt concurenții de la Survivor România 2025. Imagini exclusive de la filmările celui mai îndrăgit show
Survivor România 2025 promite să aducă noi provocări și un mare suspans pe micile ecrane, iar fanii emisiuni sunt nerăbdători să afle cine sunt noii concurenți care vor lupta pentru titlul de supraviețuitor al junglei. Iată cine va participa în următorul sezon.
WhatsApp Image 2024 12 13 at 11 46 48 c4e66a03 jpg
Un bunic de 91 de ani a dezvăluit rețeta familiei sale de desert, de Crăciun. Este foarte simplu de făcut
Cu doar șase ingrediente banale, budinca de pâine a bunicului Joe este ușor de preparat și la îndemâna oricui. El folosește doar patru felii de pâine, stafide, ouă, lapte și zahăr.