Zone de confort

Publicat în Dilema Veche nr. 501 din 19-25 septembrie 2013
Zone de confort jpeg

● Blue Jasmine (SUA, 2013), de Woody Allen.

Blue Jasmine al lui Woody Allen e un fel de adaptare (sau „updatare“) liberă după Un tramvai numit dorinţă. Eroina lui Tennessee Williams, Blanche DuBois, era o „aristocrată“ sudistă, care, distrusă psihic de trădarea (urmată de sinuciderea) soţului ei (homosexual), încerca să se refugieze în mediul proletar (din New Orleans) al surorii ei, Stella (şi al soţului acesteia, Stanley). Eroina lui Allen, Jasmine (Cate Blanchett, care nu demult a jucat pe scenă şi rolul lui Blanche), e o soţie-trofeu newyorkeză, care, distrusă psihic de trădarea (urmată de sinuciderea) soţului ei (un rechin financiar de tip Bernard Madoff), încearcă să se refugieze în mediul proletar (din San Francisco) al surorii ei, Ginger (şi al iubitului acesteia, Chili). Allen îşi tratează personajele working class mai puţin „de sus“ decît în alte filme ale sale, dar tot nu trece dincolo de stereotipuri – Chili şi tovarăşii săi comentînd meciul de box de la televizor în timp ce gîlgîie beri (iar delicata Jamine suferă din cauza gălăgiei lor).

Apogeul logic al diplomaţiei interclase practicate de Allen este că, pur şi simplu, îi scoate dinţii personajului Chili/Stanley. În piesa lui Williams, Stanley e cel care-i dă lui Blanche brînciul final în prăpastie, cu o cruzime izvorîtă parţial din revolta instinctelor lui sănătos-animalice în faţa bolnăviciunii ei degenerat-aristocratice; iar toate astea fac ca piesa (care datează din 1947) să fie şi azi incendiară. În Blue Jasmine, Chili e un animal domesticit, iar eroina (care de la bun început – de cînd ajunge la San Francisco – vorbeşte singură şi hăpăie Xanax-uri) îşi desăvîrşeşte autodistrugerea fără asistenţa lui, din cauza incapacităţii ei de a-şi schimba setările de snoabă socială (încearcă să-şi convingă sora că e prea bună pentru Chili) şi soţie-trofeu (pune ochii pe un diplomat carierist, pe care e obligată să-l mintă în privinţa trecutului ei). Încetinită pînă la un punct prin flashback-uri (viaţa lui Jasmine cu soţul-rechin), grăbită pe final de o coincidenţă cam stîngace şi ornată de Blanchett cu multe efecte actoriceşti (probabil că deja exersate din plin, unele dintre ele, în rolul lui Blanche), traiectoria ei descendentă e calculată de Allen într-un mod cît se poate de safe. Bazat pe opoziţii de clasă şi focalizat pe o victimă a mistificării ideologice (căci asta o pierde pe Jasmine – propriul dresaj social), Blue Jasmine e mai incisiv decît alte Allen-uri recente, dar nu mult mai incisiv.

● Eu şi tu / Io e te (Italia, 2012), de Bernardo Bertolucci.

Minţindu-şi mama că a plecat cu şcoala într-o excursie la munte, un băiat de 14 ani (Jacopo Olmo Antinori) se baricadează, pentru şapte zile, într-o odaie de la subsolul imobilului în care locuiesc amîndoi. Experienţa de izolare totală după care tînjeşte se transformă, însă, într-o experienţă a redescoperirii contactelor umane – atunci cînd e silit să adăpostească în văgăuna sa o drogată (Tea Falco) în vîrstă de 25 de ani, care-i este soră după tată. Eu şi tu fiind un film de Bernardo Bertolucci, băiatul şi fata cochetează atitudinal cu perspectiva incestului, dar cea care biruie pînă la urmă e simpla apropiere însănătoşitoare, de animăluţe care-şi ating boticurile şi se înghesuie unul în celălalt pentru căldură şi reconfort. Şi acesta e tot un film safe, cu lecţii de viaţă aproape hollywoodian de clare. Băiatul învaţă de la sora lui că indiferenţa în care e pe cale să alunece – aceeaşi indiferenţă pe care o căutase şi ea în droguri – nu e o stare atît de dezirabilă; învaţă de la ea – o fată ferfeniţită de viaţă, dar în continuare combativă – să nu se mai teamă atît de tare de aceasta. O fabulă croită parcă pe măsura aşa-numitei „generaţii emo“ (după un roman de Niccolò Ammaniti), Io e te poate fi interpretat foarte bine şi ca o confesiune din partea lui Bertolucci, despre propria lui luptă cu depresia, după ce o intervenţie chirurgicală eşuată (în urma unei hernii de disc) l-a ţintuit într-un scaun cu rotile (la nu mult timp după ce împlinise 60 de ani). Mai degrabă comun la nivel vizual (cel puţin pentru un film de Bertolucci), Eu şi tu e ridicat, pe ultima sută de metri, prin mobilizarea unui epocal (şi excelent ales) cîntec de David Bowie, Space Oddity (din 1969), pe a cărui versiune italiană (cîntată tot de Bowie) dansează, strîns îmbrăţişaţi, les enfants terribles, şi pe a cărui versiune originală se scurge genericul de final. Bowie e perfect ca suflet comun, hermafrodit şi extraterestru al celor doi fraţi; şi, apucînd în mîini capul băiatului, în timp ce fredonează, fata transformă cîntecul într-un vademecum. „Citit“, uneori, (inclusiv de Bowie însuşi) ca o confesiune de drogat, alteori ca o declaraţie de dezangajare politică („Planet Earth is blue and there’s nothing I can do…“), acest epitaf muzical pentru anii ultrapolitici ai ultraangajatei tinereţi a lui Bertolucci rămîne rezonant şi pentru generaţia Y sau Z (sau ce iniţială i s-o fi dat generaţiei eroilor lui), ca evocare a derivei dulci-neputincioase prin cosmosuri interioare. 

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.
Procesul comunist din Gara Teiuş: cum au fost judecaţi ceferiştii vinovaţi de catastrofa feroviară din 1968 jpeg
Cum erau urmăriți ceferiștii de către Securitate. Zeci de informatori erau folosiți de către „organe”
Securitatea comunistă avea în obiectiv și angajații de la CFR, domeniu de activitate care s-a dezvoltat mult după anul 1970. În Alba, dosarul de obiectiv „transporturi feroviare” a fost deschis în luna august 1972.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.