Unde a fugit poezia?

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Unde a fugit poezia? jpeg

● Privește cerul / What Do We See When We Look at the Sky (Georgia, 2021) de Alexandre Koberidze.

În Georgia, acel tărîm straniu și îndepărtat (deși foarte aproape de noi geografic), patrie unde s-a născut cineastul cult armean Serghei Paradjanov, timpul are foarte multă răbdare. Chiar și lumina curge altfel, iar valurile rîului par aproape încremenite. Frunzele au răgaz să filtreze razele de soare și stropii de ploaie, oamenii au timp să zăbovească pe o bancă și chiar să privească pe îndelete cerul. Chiar și înghețata are nevoie de o oră pentru a fi preparată, dar nu e bai, iar copiii urmăresc cu sufletul la gură ultima minune: fotbalul. Căci echipa locală este una dintre puținele avuții ale locuitorilor din orașul Kutaisi, amestec de monumente medievale și statui albe care par vii, alei cu copaci bătrîni, unde sclipirile de capitalism sălbatic sînt rare. (Pare greu de crezut, dar în Kutaisi tinerii preferă să-și studieze pe îndelete chipurile decît să își verifice compulsiv postările de pe rețelele sociale. Culmea aroganței sau a anacronismului, în Kutaisi nu există mall.) E un oraş însorit și vesel, deși are un inconfundabil aer de provincie cehoviană, animat de copii, tineri, microbişti, proprietari de cafenele şi cîini cu nume simpatice (Marțipana). Cîinii, de altfel, sînt un leitmotiv al filmului din distribuţia căruia ajung eroii, doi tineri îndrăgostiți, să facă parte („Pe maidanezi îi mîngîie vîntul“).

Istorie contemporană cu accente de basm structurată în două părți, narațiunea curge lent și se construiește organic în ritmul interior impus de acest foarte talentat tînăr regizor Alexandre Koberidze. Convenția basmului (la care a recurs, tot anul acesta, mai puțin inspirat, și Tudor Cristian Jurgiu în al doilea său film Și poate mai trăiesc și azi) îi introduce încă din primele minute pe Giorgi și Lisa (care s-ar fi putut numi oricum, inclusiv El și Ea, căci prototipurile sînt la vedere). Este vorba de o întîlnire oarbă (nu vedem decît partea de la brîu în jos a îndrăgostiților, cu plan-detaliu pe conduri, cum ar spune basmul). Pare o întîlnire dictată de soartă („Am încredere în soartă”, spune Lisa) căreia i se opune inevitabil (ca în orice întîlnire metafizică) o forță a răului: blestemul. Deși vrăjile s-au demodat (cum adaugă autoironic naratorul), ochiul cel rău aruncase blestemul, iar planta sau vîntul îi devin complice Lisei. Fata și alesul ei sînt sortiți să nu se mai recunoască. Nu știm dacă acea primă întîlnire, care a declanșat dragoste la prima vedere, e aievea, e în vis sau doar un pretext pentru un vis diurn căruia unii îi mai spun viață.

Este un univers-capsulă, în care „un bărbat trist pînă la lacrimi mesteca boboci de liliac“, iar în în piață, uitată de toți, Gioconda ar putea vinde plante. În Privește către cer, dezvrăjirea lumii nu e însoțită obligatoriu, ca în termenii lui Marcel Gauchet, de dispariția sau disimularea lui Dumnezeu, de o absență religioasă. Cineastul georgian invocă dorințe banale, dar de o importanță cosmică pentru a ne transpune într-o nostalgie a fericirii primare, dar atît de sincere. Dansul unor frunze sau ceafa unui trecător în soare pot presupune (și) poezie, dar nu sînt neapărat poezie, ci în primul rînd nevoia de magie a micilor întîmplări din acest microunivers încifrat, ale cărui coduri ne sînt totuși sugerate. De exemplu, stop-cadrul, procedeu destul de des folosit, care marchează mereu dinamica dintre cele două lumi, trecerea miraculoasă (fără să se întîmple, de fapt, nimic miraculos în sensul comun acceptat al termenului) între universuri paralele care uneori se întrepătrund (unul dintre ele ar putea fi compus din cuvinte luate aleatoriu ca nisip, sare, rechin).

Influența acelui mare artist georgian, regizorul poet prin excelență Serghei Paradjanov – care în Culoarea rodiei ducea la perfecțiune arta imaginii poetice și a simbolului ca pilon narativ – se simte (păstrînd proporțiile) în felul în care tînărul cineast Alexandre Koberidze țese migălos tablouri de cotidian ca într-o imensă tapițerie a vieții ferită de profan (unde, cum spunea un alt mare poet, Kavafis, „tinerețea ca un înger asupră-ne aripile-și întinde”, căci nevoia de miracol tot dintr-o tinerețe perpetuă vine). Mitul infuzează armonios textura (nu mai avem ierni, observă unul dintre personaje), dar deseori se declină contemporan (copiii își pictează numele lui Messi pe spatele gol). Astfel, Koberidze ne atrage treptat într-un joc al seducției izvorîte atît din căutarea de sine prin celălalt ca oglindă inversă, cît și prin decupajele complexe și planurile-detaliu cărora filmarea pe peliculă de 16 mm le dă și mai multă profunzime și dinamism în cadru, inclusiv în cele statice.

„Adesea mă gîndesc ce să le spun copiilor mei cînd mă vor întreba de ce atîta brutalitate și neputință”, spune naratorul pe final. E un recurs la o memorie colectivă suprasaturată de (post)istorie, de zarva necontenită a lumii, de cacofonia vremurilor noastre, un truc abil al cineastului georgian de a face activism etic, ecologic sau civic fără strop de propagandă. Ea este exclusă din start prin acest truc formal, odată cu asumarea riscului de a nu ajunge decît la un public-țintă destul de restrîns. Căci odată cu timpul se duc și oamenii care pot să-și mai amintească, dar rămîne, de exemplu, urma lui Giorgi și a Lisei, care „se pierde printre nenumărate aventuri care au loc zi de zi în jurul nostru”.

Filmul, care a cîştigat premiul criticii (FIPRESCI) la Berlinale 2021, a intrat pe ecrane din 8 octombrie.

Andreea Vlad este jurnalist și critic de film.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.