Soap opera psihedelic

Publicat în Dilema Veche nr. 394 din 1-7 septembrie 2011
Soap opera psihedelic jpeg

 ● Enter the Void (Franţa-Canada, 2009), de Gaspar Noé. 

„The ultimate trip“ – anunţa în 1968 un afiş la 2001: O odisee spaţială, speculînd noua tendinţă (a unei nişe de public care la vremea aceea părea să ia proporţii de masă) de a experimenta un film ca pe un halucinogen. E evident că Enter the Void al lui Gaspar Noé a fost făcut cu ambiţia de a constitui the real ultimate – nec plus ultra – în materie de cine-tripping: eroii sînt doi tineri, frate şi soră, pierduţi într-un Tokyo reprezentat, expresionist, ca un fel de perpetuă „noapte a sufletului“ de clubber, toată numai stroboscoape şi neoane, iar Cartea tibetană a morţilor – una dintre cărţile de căpătîi ale contraculturii lisergice şaizeciste – inspiră nu numai avînturile de elocvenţă drogoman-filozofardă ale personajelor, ci însăşi structura narativă a filmului, care prezintă călătoria unui spirit despărţit de trupul său. Ca şi în italianul Le quattro volte – un film cu un subiect asemănător (dar cu o estetică nici că se putea mai diferită – „observaţională“, austeră, epurată aproape total de procedee expresioniste sau impresioniste), care a rulat şi el recent în Bucureşti –, e vorba despre o structură „în patru timpi“. Primul act – care culminează cu ruptura spirit-trup, în urma unei împuşcături – e filmat din unghiul subiectiv al viitorului împuşcat şi conţine cîteva minute de imagerie psihedelică drăguţă (anemone de mare fluorescente înflorind din tavane şi neoane), imersată într-un ambient sonor pe măsură (sugerînd odisee într-un spaţiu care e simultan cel cosmic, cel dintre urechea stîngă şi urechea dreaptă, cel dintre frecvenţele unui radio şi cel adiacent unui club de dans). În actul doi, filmat din unghiul subiectiv al spiritului, acesta planează peste acoperişuri, intră prin zid într-un club de strip-tease şi îşi spionează sora dansatoare în timpul unui act sexual, totul în aceeaşi virtuoză simulare a unei singure mişcări de cameră. După care spiritul porneşte într-o călătorie în timp, revizitînd momente alese din istoria relaţiei cu sora; e vorba despre o succesiune de clasic-melodramatice imagini-semn – ei doi copii şi fericiţi (ea nedespărţită de un ursuleţ), apoi ţipînd de groază pe bancheta din spate a unei maşini zdrobite într-un accident, cu tot cu trupurile părinţilor, apoi el promiţîndu-i că n-o va părăsi niciodată –, lucruri pe care le-am putea vedea şi într-un film hollywoodian, deşi fără dimensiunea incestuos-erotică pe care Noé o conferă relaţiei încă de la început. În estetica lui Noé nu e loc pentru fîstîceală de tip parcă-n-aş-face-asta-că-e-de-prost-gust.

Cinema-ul lui de ciomăgar-vizionar respinge gîndirea de genul ăsta – dacă nu chiar gîndirea în general – ca pe o barieră în calea totalei deschideri senzoriale şi emoţionale, deschidere care, pentru a fi şi spirituală, trebuie să fie completă, şi care în acest scop trebuie forţată prin toate mijloacele. Chiar şi cel mai grosolan şperaclu e bun – chiar şi cea mai nerafinată porno-gîdilătură (sora păstrîndu-şi pantofii de scenă în timp ce face sex cu prietenul ei), chiar şi cel mai ghiolban provocationnisme (prezentarea unui avort într-o manieră care nu ascunde mai nimic), chiar şi cele mai ieftin-şocante tăieturi de montaj (de la cei doi fraţi adulţi într-un montagne-russe la ei copii, împroşcaţi cu sîngele părinţilor, şi de-acolo la o imagine cu băiatul, iarăşi adult, admirînd trupul gol al fetei care doarme, şi de-acolo înapoi în copilărie, la fetiţa care doarme cu ursuleţul ei), plus reveniri peste reveniri la imaginea părinţilor zdrobiţi în maşină.

Nu toate tacticile lui Noé sînt ghiolbane. Ca voiaj ghidat mai mult de cameră decît de cauzalitatea narativă, filmul e uneori un tur de forţă. Regulile de călătorie se schimbă de la un act la altul. Dacă, în actul doi, spiritul şi-a retrăit viaţa (văzîndu-se pe sine numai din spate), în actul trei vede viaţa altora continuînd fără el. O gaură de glonte, o scrumieră sau un ochi de aragaz devin, la nivel narativ, portaluri astrale prin care spiritul intră şi iese, iar la nivel formal/plastic devin motive geometrice cvasiabstracte. Din punct de vedere pur formal, filmul îşi atinge apogeul în acest act. Din punct de vedere al poveştii sale de amor sacru şi profan, precum şi al ambiţiei sale de a constitui echivalentul unui mega-trip lisergic, ascensiunea sa către sublimitate se continuă într-un act patru disperat de hei-rupist, culminînd într-un moment de uniune sexuală soră-frate care e vizualizat într-o manieră bombastică-pînă-la-Dumnezeu, cu aparatul de filmare levitînd printr-un hotel şi spionînd multe alte acte sexuale în afară de-al lor, cu raze de lumină ieşind dintre picioarele tuturor şi – punător de capac – cu planul-detaliu al unui cap de penis avansînd spre cameră în strîmtoarea unui vagin. Lansat în 2009 la Cannes, unde a fost primit cu inevitabilă batjocură, Enter the Void a devenit instantaneu obiectul unui la fel de inevitabil cult, oferindu-i unei anumite nişe de public (mai rafinate în life-style decît în cinefilie) aceeaşi mixtură groasă de aspiraţii avangardiste şi tropi tradiţionali pe care publicul de Multiplex a primit-o de la Avatar.

AV jpg
Oameni și poze
Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte.
p 17 2 jpg
La mîna copiilor
Garrel a furat meserie de la înaintașii lui (Chaplin, bunăoară) și a înțeles că hazul ar putea să ne ducă ceva mai aproape de adevărul negru, învăluindu-ne ca o protecție și-apoi abandonîndu-ne în ghearele sale.
957 17 Biro1 jpg
Afrobeat & folktronica
Vara aceasta festivalurile de jazz cu tradiție din zona Clujului (Jazz in the Park, Smida Jazz) plusează cu programe mai spectaculoase și expansive.
957 23 InterviuTOMAGRAPH2 jpg
Despre obiecte, umbre și imagini – interviu cu artistul vizual Ana TOMA
„Recitesc cartea de cîte ori e nevoie pînă se conturează o imagine mentală care să surprindă atmosfera volumului în ansamblu.”
956 15 Banu1 jpg
Ultima dată
Festivalurile sînt alcooluri tari. Intense, contagioase, dar și periculoase.
956 17 foto1 Ciprian Zinca jpg
„Proud Ladies”. O istorie dansată a rock-ului feminin
Rock, dans contemporan și o tușă feministă – așa s-ar putea descrie spectacolul lui Jean-Claude Gallotta.
p 21 jpg jpg
Victor Brauner – „Număr” sau „Domnul 45”
În opera brauneriană, simbioza semn-număr-cuvînt devine o constantă în elaborarea imaginilor.
955 16 sus Pdac BAS jpg
Fuga din Paradis
„Paradis” aduce la viață o lume extrem de complexă, parte a unui continent aflat pe punctul de a trece prin schimbări care se fac abia simțite, dar care urmează să-l zguduie și să-l scufunde în mîlul istoriei secolului trecut.
955 16 jos Pdac Iamandi jpeg
Der Histria-Mann
Arheologul este curatorul prin excelență al mărturiilor de altă epocă. Iar un elocvent exemplu în acest sens este cartea de amintiri recent apărută a lui Petre Alexandrescu.
p 17 jpg
La răscruce de vremuri
Frammartino lucrează greu („Il buco” este doar al treilea lungmetraj al său în mai bine de cincisprezece ani), dar cu o statornicie a crezului artistic care nu e străină nici de rezultate strălucite, nici de orbiri și manierisme.
955 17 Biro1 jpg
Post-metal feminist
Mișcarea #MeToo a avut interesante efecte colaterale, unul dintre acestea e valul de trupe dark-rock invocînd condiția magic-răzbunătoare a femeii.
33956276618 6e5b1b5348 k jpg
La plecarea lui Andrei Șora
Erai ceea ce mi s-a părut a fi primul om cu adevărat liber pe care l-am cunoscut.
Volodimir Zelenski coperta1 jpg
Un portret al lui Volodimir Zelenski – cea mai actuală biografie a liderului ucrainean apare în română
Un fragment, în exclusivitate, din prima biografie tradusă în limba română a liderului ucrainean
Valul negru1 jpg
Carte nouă la Humanitas: „Valul negru” de Kim Ghattas
„Kim Ghattas povestește ultimii 40 de ani de istorie ai Orientului Mijlociu folosind suspansul, documentele, observația directă, investigația jurnalistică.”
954 16 Cop1 jpg
Rememorări ficționale
Asistăm în acești ani la resuscitarea, redefinirea unui gen literar controversat, considerat îndeobște minor. Vorbim despre biografia romanțată.
p 17 2 jpg
Despre filmele cîștigătoare la Veneția și Berlin
„Evenimentul” este un film realist, și tocmai această opțiune a tonalității îl recomandă drept un vehicul de nădejde pentru o narațiune cu concluzie clară, dar care nu poate pretinde spre mai mult.
WhatsApp Image 2022 07 14 at 08 31 41 jpeg
Filmul documentar „Regele Mihai: Drumul către casă” va fi prezentat la secțiunea „History and Cinema” din cadrul BIFF
Ediția a XVIII-a se va desfășura în perioada 29 septembrie – 9 octombrie 2022, sub Înaltul Patronaj al Alteței sale Regale Principele Radu.
POSTER MR Op4 jpg
Musica Ricercata Festival Op. 4 – „Ramificări”
Ediția a patra a Musica Ricercata Festival, „Ramificări”, are la bază un concept dedicat păcii, provenit din descoperirea dirijorului Gabriel Bebeșelea la Napoli, opera „La foresta d’Hermanstad” („Pădurea Sibiului”).
Afis Barbu FormaDeva jpg
„Doctor Coloris Causa” – expoziție Ion Barbu la Deva
Ion Barbu e prezent cu expoziția „Doctor Coloris Causa”, pînă în data de 5 august 2022, la Galeria Națională de Artă Forma din Deva.
953 16 SUS jpg
Din Caesarea, cu dragoste
Poet fiind, Dorin Tudoran cunoaște diferențele dintre echivocul pur și simplu (periculos, pentru că indecis și flotant) și acela care pune nuanțele la locul lor.
953 16 JOS jpg
Feminităţi ilicite
Șaptesprezece scriitoare de vîrste diferite (născute între 1933 şi 1979) au fost invitate să scrie despre experienţa lor, ca femei, în comunism.
p 17 2 jpg
Despre dragoste și alți demoni
Alice Diop urmărește în film patru bărbați pe care îi întreabă despre dragoste.
953 17 Biro1 jpg
In Djent We Trust
Albumele Meshuggah se folosesc de ritmuri sfredelitoare și o voce metal lătrată pentru o poziționare comercială cît de cît coerentă măcar pentru comunitatea metal, un ambalaj ce permite prezentarea live și pentru cei mai puțin interesați de identitatea chitaristico-matematică a lui Thordendal.
Calatorie pe urmele conflictelor de langa noi jpg
Carte nouă la Humanitas: „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati
Vă prezentăm un fragment din „Călătorie pe urmele conflictelor de lîngă noi: Kurdistan, Irak, Anatolia, Armenia” de Sabina Fati, carte apărută de curînd la Editura Humanitas, în Colecția Memorii/Jurnale. Volum cu fotografiile autoarei.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.