Sculați, voi, oropsiți...

Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Sculați, voi, oropsiți    jpeg

● Planeta maimuţelor – Invazia / Rise of the Planet of the Apes (SUA, 2011), de Rupert Wyatt.  

În primul film din seria Planeta maimuţelor, Charlton Heston juca rolul unui cosmonaut plecat în spaţiu în secolul XX şi reîntors, două milenii mai tîrziu, într-o lume în care nişte „homo sapienşi“ deposedaţi de darul vorbirii şi de orice altă urmă de sapienţă erau ţinuţi în cuşti de nişte maimuţe vorbitoare – de limba engleză, ceea ce, coroborat cu alte detalii (ca de pildă caii pe care umblau maimuţele), făcea ca dificultatea lui Heston de a-şi da seama pe ce planetă e să pară destul de silly. Pe de altă parte, ultimul cadru al filmului, în care Heston descoperea o bucată din Statuia Libertăţii, fusese conceput pentru a intra în istorie, ceea ce s-a şi întîmplat – ca de altfel şi cu prima imagine a maimuţelor gonind pe cai, înarmate cu puşti. În acel prim film, lansat în 1968, morala răsturnării swiftiene pe care publicul era invitat s-o contemple privea în primul rînd fragilitatea civilizaţiei create de om, uşurinţa cu care aroganţa acestuia ar putea fi îngenuncheată de un al treilea război mondial, dar evident că morala asta ieşea puternic refractată printr-un filtru rasial – era vorba despre aroganţa rasei albe, despre arbitraritatea pretenţiilor ei de superioritate. Subtextul rasial avea să devină tot mai important în episoadele următoare, dintre care cel de-al patrulea, Cucerirea planetei maimuţelor (1972), prezintă răscoala iniţială (prezisă pentru anul 1991) a subcetăţenimii simiene exploatate, sub conducerea unui Spartacus cimpanzeu pe nume Caesar.  

Aceeaşi poveste (dar plasată în prezent şi revizuită în absolut toate detaliile ei, cu excepţia numelui lui Caesar) o spune noul Planeta maimuţelor – Invazia, o operaţiune bine plănuită de relansare a seriei (prima asemenea tentativă de la cea din 2001, care i-a aparţinut lui Tim Burton şi care a luat forma unui remake după filmul cu Heston). Mai mult un film de animaţie decît unul coregrafiat bătrîneşte cu actori în faţa unei camere de filmare (cum fuseseră toate celelalte), noul Planeta... a fost gîndit în termeni de vară-popcorn-şi-audienţă-generală, ceea ce înseamnă că e în mare parte depolitizat (nu atinge nici o problemă mai sensibilă decît aceea a folosirii animalelor drept cobai ştiinţifici) şi complet asexuat (chestiunea sexualităţii simiene – de fapt, a sexualităţii în general, greu de ignorat într-un spectacol avînd ca subiect nişte maimuţe care se revoltă – e escamotată cu pudoare disneyană). Lipsa de rezonanţă alegorică e compensată de bogăţia de rapeluri la pop-mitologia seriei însăşi, de la porecla dată mamei lui Caesar de oamenii care fac experimente ştiinţifice pe ea (aceeaşi poreclă pe care i-o dăduseră – sau i-o vor da în viitor – lui Charlton Heston maimuţele ajunse să experimenteze pe el) pînă la frisoanele corespunzătoare momentelor în care Caesar urcă pentru prima dată pe un cal, respectiv se joacă gînditor cu o replică miniaturală a Statuii Libertăţii. Aspectele mai silly ale acestei mitologii, cum ar fi dobîndirea de către Caesar a capacităţii de a vorbi omeneşte, sînt asumate şi gestionate cu vigoare, într-o cunoştinţă de cauză care totuşi nu dă în superioritate de tip camp. Evoluţia lui Caesar de la condiţia de animăluţ domestic savant la aceea de revoluţionar nefiind un subiect de dramă henryjamesiană, ci de libret operistic, desenul ei dramaturgic nu e o succesiune de tuşe din vîrful penelului, ci o succesiune de linii groase, evidente, apăsat-expresive, dar şi foarte precise: etapa fericită a copilăriei (petrecută în casa omului de ştiinţă care l-a adoptat după ce mama lui a murit într-un experiment medical) se încheie atunci cînd el iese pentru prima dată în natură şi simte nevoia să se urce într-un copac – pînă ajunge sus e deja adult; în prima noapte pe care o petrece într-o închisoare pentru maimuţe, aparent abandonat de om, el îşi desenează fereastra de acasă pe peretele celulei; iar primul lui cuvînt, adresat unui gardian sadic, e un răsunător „nu“. Muzica aferentă acestui libret o fac expresiile faciale şi corporale ale cimpanzeului – un melanj mereu dinamic de superinteligenţă şi primitivitate (iar la nivel tehnic, un hibrid produs prin altoirea artei animatorului peste arta actorului) –, precum şi mişcările de cameră ale regizorului, care, la fel ca liniile trasate de scenarişti, sînt emfatic-dramatice şi totodată precise. În plus (Planeta... fiind, după cum spuneam, un film mai mult animat decît pus în scenă), ele nu cunosc limite nici pe verticală, nici pe orizontală, nici într-un urcuş de-a lungul unui copac printre crengile căruia se fugăresc eroii, nici într-o retragere pe coridorul închisorii, care ne lasă să descoperim cît de mulţi sînt deţinuţii şi cît de singur e spartacusul nostru. Înfruntarea finală – cu poliţia călare şarjînd pe Golden Gate Bridge din San Francisco şi cu Caesar împlinindu-se în sfîrşit ca strateg, la comanda unor răsculaţi în labele cărora gratiile de la cuşti au devenit suliţe, iar capacele de la canale au devenit discuri de aruncat – e cea mai bună bucată de cinema grand spectacle ieşită din Hollywood în această vară.

952 15 1 jpeg
Tăcerea capodoperei și foșnetul vieții
Teribila absență a emoției, am înțeles, își avea sursa în faptul că aceste monumente exemplare le port în mine, că ele s-au cristalizat ca diamante intangibile.
952 16 Pdac jpg
Cartea-junglă
Mozaicul referențial al cărții lui Alexandru N. Stermin poate părea deconcertant, dacă n-ar fi subsumat unei idei centrale: aceea că sîntem efectiv „căzuți din junglă” și că dinamica biologică și socială a junglei poate da seama de ceea ce am fost și de ceea ce am devenit, în prezent.
952 17 foto Oana Monica Nae jpg
Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Venus Actrița
„Fur” este un spectacol despre relația de putere dintre bărbați și femei în mediul artistic și are la bază un roman, „Venus im Pelz” (1870), al scriitorului austriac Leopold Ritter von Sacher-Masoch,
Coperta Muzeul jpg
Carte nouă la Charmides: „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea
Vă prezentăm un fragment din „Muzeul convorbirilor întrerupte” de Anda Docea, volum de versuri publicat de curînd la Editura Charmides.
p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.