Politica privirii

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Politica privirii jpeg

● Touch me not / Nu mă atinge-mă (România – Germania – Cehia – Bulgaria – Franța, 2018), de Adina Pintilie. 

Există, în filmul de debut al tinerei Adina Pintilie, o fluiditate tandră a privirii – fluiditate atît a camerei care înregistrează, cît și indusă privirii spectatorului –, care vine din însăși structura lui versatilă, la granița dintre documentar, instalație video și ficțiune. Tandrețea vine din sensibilitatea cu care Adina Pintilie știe să se apropie de personajele ei, să le facă să se deschidă fără a le face să se simtă vulnerabile, chiar dacă toate au vulnerabilitățile lor, ceva ce le face diferite de normă. Intimitatea, cea mai dificilă ipostază umană (visele de care omul se teme cel mai mult sînt cele în care apare dezbrăcat în public), le dă însă eroilor ei forța de a fi transparenți (sau, cum spune Tomas, cel care în urma unei boli rare a rămas fără pic de la păr de la 13 ani, „faptul că nu am păr este o mască în minus“).

O femeie trecută bine de prima tinerețe, cu o figură impenetrabilă și o privire absentă, urmărește de la oarecare distanță, în aceeași încăpere, un bărbat tînăr și putermic, în timp ce acesta se masturbează. Există o urmă de dorință în privirea femeii, poate și un început de încredere. Totuși, distanța rămîne, și ea pare implacabilă. După un debut în care camera înregistrează microscopic corpul, cu toate imperfecțiunile, dar și măreția sa, Touch me not / Nu mă atinge-mă conturează apoi o alienare aproape totală a individului. Laura (Laura Benson) este o celibatară de vreo 50 de ani, despre care nu aflăm prea multe, dacă a fost sau nu căsătorită, dacă a trăit sau nu experiența maternității, înțelegem doar că are un blocaj și nu se poate apropia de bărbați. Pe lîngă apelarea la un call boy, Laura încearcă și alte mijloace de a se vindeca, ea apelează la o lucrătoare sexuală, transsexualul Hanna, sau la un terapeut în managementul furiei (Seani Love). Cauza traumei ei pare a fi o posibilă educație ultraconservatoare, care inhiba emoția, impusă de tatăl ei aflat acum în stare terminală, pe care femeia îl vizitează uneori la spital. În ședințele de terapie pe care Tomas (expresivul actor islandez Tómas Lemarquis) le desfășoară la aceeași clinică unde este internat și tatăl Laurei, contactul vizual este privilegiat, căci este și cel mai greu de susținut. Mai mult, pacienții sînt încurajați să îl atingă pe celălalt imaginîndu-și că au un ochi în vîrful degetului.

O poezie stranie, insinuantă, uneori crudă îmbracă nuditatea oamenilor care tînjesc unul după celălalt, în lumina eterică, de un alb clinic și totuși caldă, ce dă contur și viață corpurilor (director de imagine George Chiper-Lillemark). Încăperille sînt aerisite și monocrome, inundate de alb sau gri, trecerile dintr un spațiu în altul sînt firești și naturale, deși planurile largi aproape lipsesc, există puține culori în acest cadru minimalist (în special petele de culoare ale naturii) și multă sticlă. Fluiditatea de care vorbeam este dată și de claritatea sau non-claritatea imaginii, uneori personajele fiind filmate neclar, ca exilate în propriile emoții (sau, cum spune Tomas, „filtrul asupra emoțiilor le face neclare“, în special pentru celălalt).

În acest univers postindustrial, care privilegiază izolarea chiar în mijlocul supraaglomerării urbane, Touch me not surprinde, cu o siguranță regizorală remarcabilă, o astfel de ipostază a crizei sau a slăbirii fiinţei. Este o criză pe care filosoful Gianni Vattimo o atribuia gîndirii slabe, cea care relativizează și face subiectul mai vulnerabil față de obiect. După Vattimo, filozofia tradiţională, în linia doctrinei platoniciene şi a creştinismului, ne impunea să apreciem valorile sigure în detrimentul valorilor relative, esenţa şi nu aparenţa, metafizicul şi nu fizicul, centrul şi nu periferia. Mai eclectică și mai difuză, gîndirea slabă redescoperă nuanţele, semitonurile şi detaliile. Postmodernul construieşte lumea sa ludică, anarhică și impredictibilă, lipsită de iluzii și de autoiluzionare. În Touch me not există această însingurare tipic postmodernă, în care nici nu mai contează dacă Dumnezeu a murit sau nu, întrucît nimeni nu pare preocupat de existența sau non-existența sa, și cu atît mai puțin dacă omul mai păstrează ceva din asemănarea sa originară cu divinitatea. Sau mai simplu, cum spune Christian, bolnavul de scleroză spinală care nu își poate mișca decît imenșii ochi albaștri, „nu există doar alb sau negru, cum spunea creștinismul, ci totul poate avea mai multe nuanțe“, aducîndu-și aminte de perioada cînd se percepea ca fiind doar „un creier purtat de colo pînă colo“.

Într-o curioasă semantică inversată, a fi privit cu adevărat, a fi scanat pînă în profunzimea sufletului este posterior atingerii în acest univers aseptic și autosuficient. Așa cum corpul Laurei este înstrăinat de sinele ei, reprezentarea sau interpretarea gestului fiind mai semnificante decît gestul în sine, Touch me not deconstruiește cu o inteligență rafinată, chiar dacă uneori redundantă, limitele limbajului despre intimitate. La un moment dat, însăși regizoarea devine personaj și acceptă valoarea terapeutică a demersului său. Deși raționalizarea și verbalizarea (tehnici-cheie în terapia cognitiv-comportamentală) mai fură puțin din acuratețea filmului, există momente de cinema autentic: atunci cînd Laura le răspunde unor cîini de pe stradă care o latră „lătrînd“ și ea la ei pînă ce îi aduce la tăcere, sau secvența în care Tomas și Laura se apropie unul de altul pornind de la o rară amintire comună („memoria noastră nu e comună“, cum spunea Max Frisch): cel mai vechi cîntec de leagăn pe care îl știe fiecare.

Este o doză de adevăr în aserțiunea că Ursul de Aur cucerit la Berlinală, în 2018, a venit și ca o răsplată pentru discursul corect politic al filmului, livrat uneori strident și cam fără umor (dacă acesta există, el este mai degrabă involuntar, ca în scena în care transsexualul Hanna, altfel o figură simpatică și iubitoare de Brahms, arată spre simulacrul său de sex masculin, declamînd solemn „Acesta e purul adevăr“). Însă la fel de adevărat este și talentul indiscutabil al Adinei Pintilie, cu universul ei foarte special, cu care poți sau nu să rezonezi. În definitiv, așa cum cîntă cei de la Einsturzende Neubauten pe genericul final, melancolia e peste tot.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.