Pastişorul

Publicat în Dilema Veche nr. 420 din 1-7 martie 2012
Pastişorul jpeg

● Artistul / The Artist (Franţa, 2011), de Michel Hazanavicius. 

Un film (aproape) mut (şi în alb-negru) plasat la Hollywood pe vremea cînd sonorul era o noutate, Artistul are meritul de a invita un public larg (ale cărui dimensiuni se datorează atît aspectelor crowd-pleasing ale filmului în sine, cît şi – mai ales – marketării sale de către Midias-ul de Beverly Hills care este Harvey Weinstein) să mediteze un pic asupra istoriei stilistice a cinematografului: asupra efemerităţii unor convenţii şi a supravieţuirii altora şi, în primul rînd, asupra întîietăţii fireşti (chiar dacă nerecunoscute de toată lumea) a stilului în raport cu povestea (aceasta din urmă nu se formează în mintea spectatorului decît ca urmare a organizării precise – de către regizor – a unei serii de stimuli vizuali şi sonori, organizare ce ţine de stil). Povestea Artistului e o melodramă despre o stea masculină a cinema-ului mut (Jean Dujardin), care refuză să se adapteze la sonor şi în consecinţă decade, în timp ce noua stea feminină pe care a descoperit-o (Bérénice Bejo) se adaptează fără probleme şi în consecinţă se tot ridică; dacă n-ar fi existat pariul stilistic al regizorului Michel Hazanavicius, atunci n-ar fi existat mai nimic.

Nu că pariul stilistic ar fi unul deosebit de riguros. Încă din primele minute ale filmului – conţinînd fragmente dintr-un film-în-film cu care protagonistul repurtează unul dintre ultimele lui succese –, Hazanavicius se dovedeşte a fi un pastişor eclectic, a cărui cinefilie tinde să debordeze din cadrul istoric (cinema-ul anilor ’20) pe care şi l-a fixat. Astfel, deşi Spionen (1928) al lui Fritz Lang constituie principala sursă de inspiraţie (mai ales scenografică) pentru filmul-din-film (un film de spionaj), unul dintre cadrele acestuia (cu o siluetă alergînd printr-un tunel) constituie o reconstrucţie a unui cadru din The Third Man (1949); iar o altă compoziţie (cu eroul zăcînd pe podeaua unei celule, în timp ce umbra aruncată pe perete de o ferestruică zăbrelită – şi de un căţel ce dă tîrcoale zăbrelelor – desenează un al doilea cadru în interiorul celui dintîi) pare reconstrucţia unei compoziţii din James Bond-ul şaizecist Goldfinger (cu Bond filmat aproape din acelaşi unghi cum zace exact în aceeaşi poziţie într-o cameră de hotel şi cu o bucată dreptunghiulară de perete, conţinînd umbra sinistrului Oddjob, creînd deasupra lui un stilizat cadru-în-cadru). S-ar putea să mă înşel cu cel de-al doilea exemplu, dar exerciţiile precedente de pastişor ale lui Hazanavicius (două aventuri retro ale Bond-ului francez OSS 117) depun mărturie în sprijinul meu. Indubitabil e faptul că surîsurile de topitor profesionist de inimi ale lui Dujardin nu le imită doar pe ale unui adevărat star al filmelor mute, precum Douglas Fairbanks, ci şi – mai ales – pe ale lui Gene Kelly dintr-un film ca Singin’ in the Rain (1952), unde Kelly juca rolul unui star al filmelor mute şi unde subiectul (pe-atunci proaspăt) era tot trecerea la sonor (cum fusese şi în Sunset Boulevard, făcut cu doi ani mai devreme şi, iarăşi, apt de a fi influenţat viziunea lui Hazanavicius). Lăsînd la o parte cea mai chestionabilă decizie a lui Hazanavicius, şi anume aceea de a folosi muzica din Vertigo în punctul culminant al filmului său („expresivitate închiriată“ – acesta e verdictul criticului Jonathan Rosenbaum), se poate spune că, aici, stilistica şi istoria cinematografului mut nu sînt abordate direct, ci prin filtrele succesive ale epocilor interpuse. O concluzie mai puţin generoasă ar fi aceea că Hazanavicius e un pastişor imprecis. (Iniţial am fost impresionat de faptul că a avut fineţea de a face ca imaginile din filmele mai de tinereţe – mai de pe la începutul anilor ’20 – ale personajului său să arate altfel decît imaginile din filmele lui mai puţin vechi, dar apoi am aflat, consultînd genericul de final, că filmul „mai de tinereţe“ nu e o pastişă construită special de Hazanavicius, ci chiar un vechi Zorro în care regizorul n-a făcut decît să-l insereze pe Dujardin: oare nu e un mod cam uşor de a cîştiga un pariu?) Astea fiind zise, prima parte a filmului – cea comică – are cîteva momente de slapstick blînd şi dulce: de pildă, atunci cînd eroul vede picioarele dănsăreţe ale eroinei ieşind de sub un paravan de pe platoul de filmare şi începe să le imite paşii; sau atunci cînd eroina dezmiardă un sacou al eroului, care de pe umeraşul său începe să-i întoarcă dezmierdările. Iar în partea a doua – cea dramatică –, lupta eroului cu alcoolul şi cu demonii săi lăuntrici e amuzant vizualizată, în unele momente, prin vechi procedee expresionisto-impresioniste: de pildă, deasupra capului său apar, încadrate în mici medalioane, chipuri sau doar guri ce dau din buze – care, cu alte cuvinte, pot vorbi, ceea ce el nu poate. Dujardin şi Bejo ştiu nu doar să mimeze fermecător (chiar dacă într-un amestec de stiluri care nu respectă o epocă anume), ci să şi danseze, pe lîngă ei există cîteva fizionomii tipice de film mut (John Goodman în rolul buldogului-capitalist-ce-şi-ascunde-inima-bună, James Cromwell în rolul valetului loial pînă la capăt) şi mai există şi un fenomenal actor-căţel, Uggie, rival necreat-pe-computer al lui Snowy din Tintin-ul lui Spielberg şi mai ales al genialului Asta din comediile sofisticate ale anilor ’30. 

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Federico Putorti i a trimis un mesaj clar politistului care l a anchetat pe Facebook 1 jpg
Poliţist din Oradea, ținta unui mafiot italian: „Vei fi primul!"
Procurorii orădeni au deschis o anchetă pentru ultraj pe numele unui Italian care, săptămâna trecută, a ameninţat un poliţist de la Antidrog din Oradea.
catalin ilie foto arhiva personala 2 jpg
De ce iau șpagă oamenii cu bani, din poziții privilegiate. Explicațiile unui psihoterapeut și „Complexul lui Dumnezeu”
Nenumăratele cazuri de corupție înregistrate în ultimii ani, unele de mare răsunet, ne fac să ne putem întrebarea firească ce-i determină pe oamenii aflați în poziții privilegiate și fără probleme financiare să ia șpagă.
Atac nuclear FOTO Shutterstock
Elon Musk a căzut în momeala nucleară a lui Putin, afirmă ministrul lituanian al Apărării
Elon Musk a căzut în momeala lui Vladimir Putin privind folosirea armelor nucleare în războiul din Ucraina, comentează ministrul lituanian al Apării pe tema „planului de pace” propus de cel mai bogat om din lume.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.