Partizani

Publicat în Dilema Veche nr. 355 din 2 - 8 decembrie 2010
Colaj cu Hrușciov și mutanți jpeg

● Portretul luptătorului la tinereţe (România, 2010), de Constantin Popescu.

În Portretul luptătorului la tinereţe, filmul său despre lupta de rezistenţă anticomunistă dusă, din Munţii Făgăraşului, de gruparea lui Ion Gavrilă-Ogoranu, între 1948 şi 1957, regizorul şi scenaristul debutant Constantin Popescu foloseşte incompetent o tehnică narativă similară celei folosite sclipitor de Steven Soderbergh în filmul său de patru ore (distribuit la noi, anul trecut, în două părţi) despre Che Guevara. Tehnica respectivă e un echivalent al răsfoirii la întîmplare (deşi cronologice) a unui jurnal de front. Sărind de la o dată calendaristică la alta (datele apar scrise pe ecran, însoţite şi de nişte coordonate geografice de tip „la atîţia kilometri de satul cutare“), filmul ne prezintă o serie de episoade din activitatea de zece ani a grupării Gavrilă. Multe dintre aceste episoade constau în înfruntări (schimburi de focuri) cu trupele Securităţii şi, nu o dată, înfruntarea e deja în toi atunci cînd spectatorul e introdus în ea. În pofida reperelor geografice care i se dau, spectatorul rămîne adesea în ceaţă în ceea ce priveşte destinaţia spre care mergeau partizanii în momentul întîlnirii cu securiştii şi în privinţa planurilor pe care voiau să le pună în aplicare odată ajunşi acolo. Efectul de ceaţă e intenţionat, astfel încît umblatul de colo-colo şi schimburile de focuri să ajungă să definească rutina vieţii de partizan. Aceştia erau doi dintre termenii care o defineau şi în Che, numai că acolo nu erau singurii termeni; acolo, lucrurile nu se repetau pur şi simplu (încă un pic de umblat, încă un pic de pac-pac), ci cu variaţiuni care introduceau mereu noi idei despre Guevara (ce-i drept, nu despre viaţa lui interioară, dar, în orice caz, despre calităţile lui de lider) şi despre situaţia grupului său într-un moment sau altul. În ce stare erau bocancii lor? Cum stăteau cu muniţia? 

Dar cu moralul? Fluctuaţiile astea sînt cele care dau viaţă unui jurnal de front. Or, aici, de-a lungul anilor pe care îi acoperă acţiunea, partizanii lui Ogoranu arată mereu la fel: spălaţi, bine hrăniţi, proaspeţi la faţă de parcă ieri ar fi absolvit Facultatea de Teatru, proaspăt aprovizionaţi cu muniţii; ba părul lui Ogoranu (Constantin Diţă) pare uneori şi proaspăt dat cu gel – cu ăla de unde se aprovizionează? Calităţile lui de lider nu ies în evidenţă şi nici el, nici camarazii săi nu dau semne că ar nutri convingeri suficient de puternice încît să hălăduiască atîţia ani prin munţi, cu o asemenea desfăşurare de forţe pe urmele lor, în timp ce familiile lor îndură torturi şi persecuţii.  În primul rînd, asta e din cauză că Popescu nu se pricepe să dramatizeze – să creeze acţiuni şi dialoguri care să pună precis în lumină anumite laturi ale celor ce participă la ele, permiţîndu-le actorilor să se diferenţieze unii de alţii şi totodată să se sudeze ca grup. Dar e şi din cauză că Popescu s-a temut să intre prea adînc în subiectul convingerilor politice ale partizanilor, şi asta pentru simplul motiv că în unele cazuri era vorba despre convingeri legionare. Popescu a încercat să-i descrie, pur şi simplu, ca pe nişte luptători: luptători şi atît. Dar şi asta cere tot talent de a dramatiza – mai exact de a construi o dramaturgie constînd din personaje care vorbesc puţin, în schimb fac multe lucruri practice; or, Popescu nu e destul de interesat (sau nu într-un mod destul de riguros) de lucrurile practice – o mare lipsă la cineva care spune o poveste de supravieţuire, în care fiecare lucru de felul ăsta (Unde mă adăpostesc în seara asta?, Cum fac focul? etc.) poate fi fascinant. În plus, după cum observă şi Costi Rogozanu, Popescu n-are eleganţa de a încerca să privească şi tabăra adversă ca şi cînd ar fi formată tot din luptători-şi-atît. Nici vorbă. Comuniştii sînt ironizaţi, grosolan şi repetitiv, prin intermediul unor montaje paralele în care şefii lor vorbesc, din birouri, despre folosirea inteligenţei, a vorbei dulci etc., în timp ce pe teren se lucrează cu şuturi în burtă. Răzvan Vasilescu are două secvenţe interminabile în care, în postura unui securist, înjură un preot şi dă foc unei femei. 

În asemenea momente, filmul devine atît de sărac cu duhul încît, ca să-i dau ceva de lucru minţii mele, am început să-mi imaginez că mă uit la un film de dinainte de 1989, în care Vasilescu lucrează pentru Siguranţa interbelică, iar cei vînaţi de el sînt comunişti ilegalişti. Făcînd abstracţie de preot, era exact acelaşi film: tabla de şah s-a întors, dar mediocritatea a rămas. În timp ce în tabăra comunistă se întîmplă lucrurile astea, eroul nostru vizitează o fată de care-i place. Sînt singuri şi afară plouă, dar el se mulţumeşte s-o sărute şi apoi pleacă grăbit în ploaie, unde, judecînd după ceea ce vedem în continuare, îl aşteaptă ani şi ani de castitate. Dacă tot e Luptătorul, atunci de ce nu se poate comporta ca un luptător, primind dragostea femeii ca pe o odihnă binemeritată? De ce trebuie să fie şi Cavalerul Rătăcitor, obligatoriu cast? La nivelul ăsta de sentimentalism – fie infantil, fie necinstit – nu se poate face un film serios pe un asemenea subiect.

972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.
969 15 Banu1 jpg
„Eu, eu, eu… ce plictis” (Cioran)
Eul e pernicios cînd se constituie în focar prioritar al artei, dar el nu intervine monoton, căci manifestările îi sînt multiple și ele reclamă evaluări diverse.
969 16 sus coperta Romila jpg
Bacovia, prima „viață”
Cîteva lucruri evită să facă autorul cu subiectul său și cred că ele sînt esențiale pentru o reușită a genului.
969 16 jos coperta Marius jpg
Riscul de a citi
Citind Lolita în Teheran rămîne prima carte care dezvăluia riscurile de a citi literatură occidentală într-o țară fundamental islamică.
p 17 jpg
Dubla doi
Regizorul Michel Hazanavicius și-a făcut o reputație (pompată, trebuie spus) din voluptatea cu care pastișează mituri ale cinema-ului.
969 17 Breazu jpg
Forme și fonduri
Foarte probabil că acesta este motivul pentru care Stumpwork poate fi tot ceea ce a fost anul trecut New Long Leg, dar este încărcat, pe fond, cu mai multă autonomie, cu mai mult spațiu, cu mai multă atmosferă.
p 23 Intilnirea golului plin cu plinul gol, 1959 jpg
„Arca lui Noe“ și bestiarul braunerian
De la începuturile creației lui Victor Brauner pînă la ultima serie de lucrări consacrată Mitologiilor și Sărbătorii Mamelorîn anul 1965, opera sa este traversată de reprezentări ale păsărilor și animalelor.
Afiș spectacol „Interior Exterior” png
„Interior/Exterior” – Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi
O radiografie a spaimei, dar și o fotografie a speranței. Un spectacol al zidurilor pe care le-am ridicat în noi, dar pe care le putem ocoli oricînd în pași de dans. Dar cine ne învață să dansăm?

Adevarul.ro

imelda staunton netflix jpg
EXCLUSIV Imelda Staunton, regina din „The Crown“: „Elisabeta a fost mai înțelegătoare cu Prințesa Diana decât ne dăm seama“
Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Imelda Staunton, cea care a preluat interpretarea vârstei a treia a Reginei Elisabeta, povestește cât de complicat a fost de însușit o perioadă neagră din existența Coroanei.
Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.