Opusul lui Django

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Opusul lui Django jpeg

● 12 ani de sclavie / 12 Years a Slave (SUA, 2013), de Steve McQueen. 

Regizorul afro-britanic Steve McQueen a început cu instalaţii video expuse în galerii de artă, a trecut apoi la filme narative destinate cinematografelor d’art et d’essai, iar cu 12 ani de sclavie – cel de-al treilea lungmetraj al său, după Hunger şi Shame –, el face pasul spre Multiplexuri. Filmul e ecranizarea volumului-mărturie (din 1853) al unui cetăţean afro-american din New York, răpit în 1841 şi vîndut ca sclav la New Orleans. Distribuit de Fox, 12 Years a Slave e un proiect pe care l-ar fi putut iniţia Spielberg şi, într-adevăr, în reprezentarea calvarului lui Solomon (Chiwetel Ejiofor), McQueen aderă, mai mult decît în lungmetrajele sale precedente (tot reprezentări ale unor calvaruri – o grevă a foamei, respectiv o formă terminală de erotomanie), la normele curente, consfinţite de Hollywood, ale unui realism congenial consumului de masă (şi gloriei de tip Oscar). Dar experienţa muzealo-festivalieră a lui McQueen îşi păstrează un cuvînt de spus, în opţiuni regizorale precum aceea pentru cadre cu durée „dure“ – cu durată „grea“, care chiar se simte. Dintre acestea, a devenit faimoasă o secvenţă cu Solomon zbătîndu-se cu gîtul într-un ştreang şi cu vîrfurile picioarelor abia atingînd pămîntul, în timp ce în jurul lui începe o nouă zi din viaţa plantaţiei, cu du-te-vino-uri furtive în jurul sclavului pedepsit, printre copii care rîd şi insecte de vară care bîzîie tot mai insistent – tortura ca normalitate, ca parte din textura „naturală“ a unei dimineţi frumoase. Fără ca estetismul lui McQueen să se interpună obstructiv între publicul larg şi personajele/evenimentele reconstituite, deciziile lui regizorale – referitoare la cînd să lungească o secvenţă sau cînd s-o scurteze abrupt, la cînd să-şi apropie camera de personaje sau cînd să rămînă la distanţă – menţin constant un mic coeficient de idiosincrazie în raport cu uzanţele cinematografului narativ mainstream. În ceea ce priveşte reprezentarea torturilor şi a violurilor îndurate de sclavi, McQueen combină strategic diverse soluţii regizorale – implicînd (pe lîngă alte consideraţii) plasarea actelor respective ba în afara cadrului, ba în centrul său, ba în planul doi – şi astfel se face (pe cît posibil) invulnerabil atît la acuzaţia că ar voyeuriza indecent, cît şi la aceea că şi-ar feri prea tare privirea. Cu un an în urmă, Django dezlănţuit şi-a atras acuzaţii de iresponsabilitate în reprezentarea sclavagismului; fireşte că reprezentarea tarantinească invita făţiş la asemenea acuzaţii – prin ostentarea unor surse de inspiraţie „triviale“ (precum mai vechiul film hollywoodian Mandingo) sau prin portretul caricatural pe care i-l făcea unui sclav „colaboraţionist“. Din contră, fiecare decizie artistică de aici poartă urmele unor lungi deliberări menite a o face cît mai inatacabilă din asemenea unghiuri. (Chestiunea „colaboraţionismului“ e dramatizată cu mult tact, prin personajul unei sclave promovate la rangul de nefericită soţie a unui stăpîn de plantaţie.)

Astea fiind zise, nici 12 ani de sclavie nu e invulnerabil la atacuri pe fronturile eticului şi politicului. Figurile sale pitoresc-monstruoase de sadici satrapi sudişti fac dificilă contemplarea sclavagismului ca sistem de exploatare economică, transformîndu-l într-o abominaţiune regională (nici măcar naţională, căci nordiştii ies impecabil) dintr-un trecut îndepărtat, fără prelungiri (sub formă de inechităţi rasiale structurale) în prezentul pe care filmul îl flatează – declarîndu-l emancipat – prin raportare la brutele sclavagiste ale secolului al XIX-lea. E adevărat că primul stăpîn al lui Solomon e un boier relativ „omenos“ (Benedict Cumberbatch), opus cîinelui său de vătaf (Paul Dano), dar la jumătatea filmului e introdus în scenă un al doilea stăpîn (Michael Fassbender), personificare a celor mai purulente bube ale sclavagismului. Pe măsură ce creierul lui e devorat de un amestec de religiozitate şi fixaţie sexuală, acest degenerat îşi chinuie tot mai rău sclava-fetiş, ajutat şi de o nevastă devorată de gelozie. Spectacolul de degenerescenţă sudistă oferit de soţi poate rivaliza cu cel din Mandingo (1975), numai că acela a fost la fel de hulit la vremea lui – pentru că ar fi fost porno-senzaţionalist şi needificator –, pe cît de lăudat e acesta. Timpul scurs de la Mandingo a permis constatarea că se exagerase un pic în denunţarea lipsei lui de merite, deci nu-i exclus să se exagereze un pic nici în aprecierea meritelor noului film. Chiar şi fără a-i pune în cîrcă muzica hollywoodiană convenţional-gravă, regia lui McQueen nu e perfect riguroasă în respingerea efectelor de tip deget-în-ochi: un foarte dinamic plan-secvenţă reprezentînd biciuirea unei sclave, pentru vina de a fi împrumutat un săpun, se încheie cu un plan-detaliu pe umilul obiect în cauză, comparat de criticul Adam Nayman cu o înfloritură verbală facil-sentimentală, care, venind în încheierea unei hiperdramatice fraze-fluviu, riscă s-o contamineze pe toată cu suspiciunea de cabotinism. Astea fiind zise, tentaţiile sentimentalismului facil sînt cel mai adesea evitate: deşi muzicantul Solomon e lăsat să ţină asupra lui o vioară, nu reiese că aceasta i-ar aduce prea multă alinare sufletească; iar în momentul în care, după lungi ezitări, el îşi alătură vocea unui cor de sclavi, la înmormîntarea unuia de-al lor (totul într-unul dintre acele cadre lungi şi grele), sentimentul căruia i se abandonează – poate fraternitate sau apartenenţă, poate resemnare, poate combativitate – rămîne ambiguu. 

Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.
p 17 2 jpg
Post-traumă
În definitiv, totul e filmabil.
995 17 Biro coperta1 jpg
Live în Control
Mai interesant decît limbajul sărac al versurilor, care ar fi familiare unui psihoterapeut de liceu.
995 21 Iamandi jpg
Ordinea închisorilor
În cele mai multe situații, acești intelectuali au făcut mai întîi o închisoare fascistă și apoi una comunistă.
Vizual general Conferințele Despre lumea în care trăim jpg

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii