O nostalgie a Războiului Rece

Publicat în Dilema Veche nr. 416 din 2-8 februarie 2012
O nostalgie a Războiului Rece jpeg

● Un spion care ştia prea multe / Tinker, Tailor, Soldier, Spy (UK-Franţa), de Tomas Alfredson. 

În 1965, cînd Martin Ritt şi-a lansat ecranizarea după primul roman de mare succes al lui John le Carré, Spionul care a ieşit din joc (1963), Zidul Berlinului – sub care îndrăgostiţii Richard Burton şi Claire Bloom cădeau seceraţi de gloanţele Războiului Rece – împlinea patru ani de cînd fusese clădit, iar filmul (verbos, sever, calibrat pentru un maximum de contrast cu lumea lui 007) îşi revendica o gravitate şi o urgenţă de raport transmis din prima linie a frontului. Din contră, noua ecranizare după Tinker, Tailor, Soldier, Spy (unul dintre cele mai bine cotate romane ale scriitorului britanic, tradus la noi sub titlul Cîrtiţa) apare în peisajul din 2012 ca un fel de copie, splendid lucrată, a unei fosile sau relicve istorice: e vorba despre însăşi specia de ficţiune practicată de le Carré pînă în 1989 – the „serious“ Cold War tale, „serioasă“ avînd aici sensul de neromanţată-aşa-cum-sînt-Bond-urile (deşi bineînţeles că romanţarea e la fel de puternică şi doar tradiţia ei e alta: e tradiţia deziluzionării romantice, a lui nu-mai-există-eroi-şi-toate-valorile-sînt-calpe). Mai exact, e vorba de faptul că iconografia impusă de le Carré – cîmpurile de bătălie reprezentate ca nişte străzi plouate, golite de culoare, din Londra, Budapesta sau Berlin, războinicii reprezentaţi ca nişte birocraţi posomorîţi, recuzita greoaie, pre-electronică, de telefoane fixe, benzi de magnetofon, aparate de încriptare şi decriptare, rafturi de dosare prăfuite etc. – toate astea sînt aici fetişuri nostalgice. Mai mult decît o simplă preocupare pentru autenticitate, atenţia afectuoasă cu care sînt tratate în acest film detalii de tipul tapetului deloc-vesel-deşi-aşa-s-ar-vrea dintr-o casă, sau neglamoroasa vestă de lînă purtată de un birocrat pe sub sacou, ţine de fetişism, de ambiţia recuperării acelei lumi sub flamura modei retro. Noul Tinker, Tailor… (a mai existat şi o variantă de televiziune în şapte episoade) ilustrează noţiunea de nostalgia film, aşa cum a teoretizat-o Fredric Jameson.

Ce romancier nu şi-ar dori să fie tratat cu respectul de care a beneficiat aici le Carré? (Şi încă din partea unor cineaşti care aveau în colimator reţeaua globală de Multiplexuri!) Povestea se tot mută de pe un meridian pe altul şi mai ales de pe un plan temporal pe altul, fără să se recurgă la indicatoare scrise. Termeni de jargon precum „circul“ (serviciul secret britanic) sau „mîncătorii de lotus“ (agenţii trecuţi pe linie moartă) nu-i sînt explicaţi pe loc spectatorului neofit. Şefii „circului“ tot pomenesc de un anume Karla, dar fără a-i specifica de la bun început identitatea de creier KGB-ist. Povestea (plasată în 1973) i-a fost încredinţată unui regizor suedez, Tomas Alfredson, dar (judecînd după rezultat) nu pentru a-i dilua profunda anglicitate – atmosfera de depresie postimperială (Anglia ca fostă superputere amăgindu-se că încă mai joacă în liga celor mari), serviciul secret (sau cel puţin conducerea sa) ca floare uscată, dar încă otrăvitoare, a unei caste hegemonice decrepite şi a sistemului ei educaţional privat, detestat de le Carré (ca de atîţia alţi scriitori britanici de dinaintea lui) şi descris de el ca o şcoală a duplicităţii şi a claustrării emoţionale, a ezoterismelor snoabe, a sadismelor admise şi a sodomiilor furtive. Toate aceste nuanţe sînt recreate corect, cu ajutorul unui magnific arsenal actoricesc de fizionomii marcate şi accente posh, de tenuri nesănătoase şi danturi nici ele prospere (şi chiar cu înflorituri inedite, precum inscripţia care poate fi întrezărită la un moment dat pe un gard şi care anunţă că viitorul acestei lumi frigid-machiste aparţine feminităţii). Acrul agnosticism ideologic al lui le Carré (de pe vremea aceea: după ’89 a devenit un opozant vehement al noului imperialism corporatist) se regăseşte şi el în film (iarăşi, cu o inspirată înfloritură inedită: petrecerea „de firmă“ la care tot „circul“ îi cîntă imnul URSS unui Moş Crăciun cu mască de Lenin), ca şi analogia lui le Carré (împrumutată de la principalul său model literar, Graham Greene) între viaţa de spion şi viaţa ecleziastică. Protagonistul său, marele vînător de agenţi dubli Smiley, e de altfel un amestec de Sherlock Holmes, cercetător universitar şi părinte confesor – deşi Gary Oldman, care-l joacă aici, consolidează această ultimă latură cu ceva oţel furat din privirile inchizitorilor şi adaugă un autocontrol corporal care sugerează că acest Smiley (spre deosebire de vulpoiul jucat de Alec Guinness în miniseria din 1979) poate fi periculos, inclusiv fizic. Printr-una dintre numeroasele manevre regizorale îndrăzneţe (pentru un film mainstream) întreprinse de Alfredson, femeia care-l tot înşală şi-l tot părăseşte pe Smiley (şi implicit îl tot acuză) devine în film o prezenţă reprimată la propriu – o tot vedem, dar nu din faţă. La fel de apăsat-estetizante sînt compoziţiile unora dintre cadre, oblicităţile narative în care e ambalată tema homosexualităţii, alunecările neanunţate de la un fir narativ şi de la un plan temporal la altul, pe punţi asigurate în primul rînd de vocile actorilor şi de muzica de atmosferă a lui Alberto Iglesias.

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic