Moştenirea lui ’68

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Moştenirea lui ’68 jpeg

● Après mai (Franţa, 2012), de Olivier Assayas.

Nici roz-bombonizare de tip Taking Woodstock, nici mcdonaldizare superioară de tip The Dreamers, nici condamnare sau tăvălire prin deriziune (ca în Fratele meu e fiu unic) a revoluţionarismului (de stînga) şaizeci-optist, Après mai al lui Olivier Assayas (care nu va fi proiectat prea curînd la noi) e frumoasa cronică a unei „educaţii sentimentale“ în sens flaubertian, în Franţa anilor 1971-1972, pe fondul fîsîirii luptei revoluţionare. Protagonistul e un adolescent născut (ca şi autorul) un pic prea tîrziu pentru a putea să participe la marile proteste din mai ’68 şi redus la a se agita un timp printre ultimele unde de şoc – graffiti-raiduri, tipăriri de manifeste, dispute doctrinare, ocazionale bătăi cu jandarmi.

Numele lui e Gilles, ca şi al protagonistului lui Assayas din L’eau froide (1994), un film plasat în aceeaşi epocă, dar care face abstracţie de tumultul ei politic – asta spre deosebire de monumentalul său Carlos (2010), care examinează terorismul de extremă stîngă rodit (parţial) în acele zile fierbinţi de mai. Confesiunea scrisă adresată de cineast văduvei lui Guy Debord, Alice, şi publicată în 2002, sub titlul Une adolescence dans l’après-Mai (O adolescenţă post-mai), constituie tot un efort de a face ordine – vorbind de astă dată în numele propriei persoane – în complicata moştenire şaizeci-optistă. Moştenire care pentru Assayas include relaţii precum cea cu revista Cahiers du Cinéma (pe care a coeditat-o între 1980 şi 1985, contribuind la cîrmirea ei în afara apelor roşii şi stătute în care o afundase precedenta echipă redacţională) sau cea cu diversele forme de agitprop cinematografic promovate de Cahiers în perioada lor extremist-politizată (şi practicate, pentru un timp, de însuşi tăticul cel inabordabil, dar şi inconturnabil, al generaţiei lui Assayas: Jean-Luc Godard). În capodopera sa din 1997, Irma Vep – care e un sublim raport despre starea cinematografiei franceze după primii ei o sută de ani, sau, altfel spus, o „updatare“ la postmodernitate a Nopţii americane a lui Truffaut –, o vedetă hongkongheză aterizată la Paris pentru a juca într-un remake transnaţional după una dintre comorile cinematografiei (mute) naţionale, în regia unui nouvelle vague-ist decrepit, dă cu ochii din întîmplare, la un moment dat, de o bucată de cinema devenită la fel de greu descifrabilă ca manuscrisele oricărei civilizaţii de mult dispărute: o secvenţă din agitprop-ul Classe de lutte (1969), semnat de Grupul Medvedkin – unul dintre „colectivele cinematografice“ apărute la vremea aceea şi reunind muncitori industriali cu regizori ca Godard şi Chris Marker. În 1971, protagonistul lui Après mai (care iniţial îşi doreşte să devină pictor abstract, cum îşi dorise şi Assayas) întîlneşte şi el un astfel de „colectiv cinematografic“. Asistă la proiecţii pentru muncitori, urmate de dezbateri eşuate în inevitabila fundătură a polemicilor privind forma cea mai adecvată unui cinema menit să acţioneze ca ferment al unei viitoare revoluţii politice: ar trebui ea oare (forma) să fie cît mai clasică, astfel încît ideile să poată fi înţelese de mase? Sau ar trebui să se opună, cu orice riscuri, „sintaxei cinematografice“ a duşmanului de clasă, aceasta neputînd decît să de-radicalizeze ideile, să le reteze orice posibilă detentă realmente emancipatoare? Pe teoreticianul (american) de film David Bordwell – născut în 1947, deci veteran al multor dispute purtate pe tema asta, în multe săli de seminar, de-a lungul anilor ’70 (cînd toate catedrele de studii de film din lumea occidentală erau cuiburi de soixante-huitards) –, aceste schimburi de replici l-au făcut (conform propriei mărturisiri) să zîmbească nostalgic, în timp ce pentru majoritatea tinerilor cineaşti sau cinefili de azi (inclusiv pentru o bună parte a celor care se consideră „alternativi“), ele trebuie că sună ca o limbă moartă.

Cît despre Assayas, acesta nu-i aici nici elegist, nici ironist, ci mai degrabă un arheolog al „contra-culturii“ lui personale – adică aşa cum a cunoscut-o el, căci, după cum lasă destul loc de înţeles prin refuzul lui de a trage concluzii generale despre epocă, „pentru alţii o fi fost altfel“. Ieşirea protagonistului său din lupta politică nu ia forma violentă a unei abjurări, ci e ceva ce i se întîmplă pe nesimţite, în parte pentru că, după ni se arată de la bun început, chemarea Revoluţiei era doar una dintre multele chemări (alături de cele ale artei, amorului, religiilor orientale etc.), una mai stîrnitoare ca alta, care răsunau, în acei ani mirabili, în urechile unui adolescent din lumea lui, şi în parte pentru că, după cum avem ocazia de a reconstata pe parcursul filmului, societatea burghezo-capitalistă are felul ei insidios şi lin (o zi curgînd în altă zi, un mic compromis ducînd la altul) de a-i ghida pe tineri spre şinele conformării. Acest proces poate fi calificat drept unul „natural“, de „maturizare“, dar, în orice caz, el nu e prezentat aici ca o victorie (după cum nu se face din el nici melodramă). Iar la final, după cum sugerează ultima secvenţă a filmului, ceva din vechea chemare încă mai pîlpîie ocazional în faţa ochilor lui Gilles, chiar dacă nu mai vine decît de pe un ecran de cinematograf. 

1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.