Mamă, copil şi baubau

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Mamă, copil şi baubau jpeg

● The Babadook (Australia, 2015), de Jennifer Kent.  

În

-ul domestic australian

o femeie care-şi creşte singură băieţelul în vîrstă de şase ani găseşte la un moment dat în casă o carte pentru copii pe care nu-şi aminteşte s-o fi cumpărat. Nici n-arată ca o carte produsă profesionist, ci mai degrabă ca un caiet – cu copertă roşie şi ilustraţii alb-gri-negru în relief. E un obiect sinistru, plin de ameninţări versificate, adresate cititorului de personajul principal – un baubau cu joben, care-şi spune „Babadook-ul“.  Tulburată de carte, mama (Essie Davis) încearcă s-o facă pierdută într-un loc greu accesibil – mai ales copilului (Noah Wiseman). E prea tîrziu însă: becuri încep să fileze; telefonul sună, numai pentru ca o voce să cîrîie numele de Babadook; feţele lor dintr-o fotografie sînt mîzgălite sălbatic; cioburi apar în castronul de supă al mamei (nu şi al copilului). Cu alte cuvinte, Babadook-ul a intrat în vieţile lor. 

Poate chiar ei l-au creat – o parte din materia primă constînd din emoţiile negative ale femeii, din ceea ce ea reprimă ca să fie o mamă bună. Jennifer Kent, regizoarea-scenaristă debutantă a acestui succes internaţional de critică, e foarte explicită în construirea subtextului. Poate prea explicită – o face pe mamă văduva unui bărbat care a murit, într-un accident de maşină, chiar în timp ce-o transporta pe ea la spital, ca să-l nască pe băieţel; deci, de cînd s-a născut, băieţelul a fost nu doar obiectul întregii ei iubiri, inclusiv al celei transferate de la soţ, ci şi obiectul resentimentelor ei – ca să se poată naşte el, a trebuit ca tatăl lui să moară. Celelalte motive de iritare şi de resentimente materne sînt însă mai puţin melodramatice, mai mundane – spre cinstea regizoarei, care, făcînd un film atît de vitriolic-subversiv la adresa cultului maternităţii, nu e mai puţin sensibilă la disconforturile cotidiene ale condiţiei de mamă singură, lipsită de mari resurse financiare. De pildă, e vorba despre disconfortul cel banal, cel de toate zilele, al lipsei somnului – chiar de dinainte de apariţia Babadook-ului, mama e vlăguită, pentru că băieţelul ei e un copil agitat, care vede tot timpul monştri şi-şi investeşte energia în construirea de arme şi de capcane care să-l apere de ei. Din cauză că băieţelul e atît de solicitant, femeia trebuie să-şi pună în cui şi poftele carnale – o vedem băgîndu-se în pat cu un vibrator, după ce s-a uitat la o scenă de sărut dintr-un vechi film hollywoodian, numai pentru ca băieţelul să vină peste ea, cu fricile lui de baubau cu tot. Nu ajută nici cîştigurile ei mici – lucrează la o casă de bătrîni, deci e, inclusiv prin profesia ei, o purtătoare de grijă; are la un moment dat o izbucnire verbală la adresa unei alte mămici, mult mai dichisite decît ea, care îşi declară superficial compasiunea pentru „femeile defavorizate“, înainte de a începe să se plîngă că, de atîtea corvezi, nici nu mai are timp să meargă la sală. Şi, desigur, nu ajută faptul că trăieşte într-o societate în care mamele suspecte că ar fi „denaturate“ tind să fie judecate pe cît de sever, pe atît de sumar – după cum simte pe propria piele atunci cînd, încercînd să fugă de Babadook împreună cu băieţelul, pierde controlul asupra maşinii şi-şi atrage indignarea unui alt şofer (bărbat). După ce înrădăcinează cu răbdare irascibilităţile şi exasperările eroinei în astfel de vicisitudini cu care se poate empatiza uşor, regizoarea îi împinge comportamentul în direcţia unei tot mai mari asemănări cu personajul lui Jack Nicholson din

Filmul lui Kubrick e un reper invocat destul de explicit (poate prea explicit pentru ca teroarea să nu se dilueze un pic în intertextualitate), cu actriţa preluînd chiar unele dintre rictusurile şi rostirile demenţial-sarcastice ale lui Nicholson – de pildă, atunci cînd ajunge să-i spună copilului, aproape scrîşnindu-şi dinţii de ură, că Babadook-ul nu există decît în capul lui „mic şi stupid“. (Îi spune lucruri şi mai înfiorătoare.) Tot cam ca personajul lui Nicholson, eroina se prezintă ca o fostă scriitoare – ba chiar ca o scriitoare de cărţi pentru copii, ceea ce o face cu atît mai suspectă atunci cînd începe să se pună problema dacă Babadook-ul e într-adevăr un invadator, cineva care a dat buzna peste ea şi copilul ei, sau dacă nu e mai curînd ceva ce-a crescut la ei în casă. Dar, în măsura în care e crescut în casă, există sugestii că n-a fost crescut doar de mamă, ci şi de copil, într-un fel de nebunie în doi: ca şi Babadook-ul, copilul are o slăbiciune pentru jobene (parte dintr-o slăbiciune mai mare pentru iluzionism). În fine, tot în măsura în care Babadook-ul e mai mult un monstru „din cap“ decît unul cu o existenţă obiectivă, el e asociat insistent cu figura soţului şi tatălui absent, care, deşi mort de şase ani, continuă să domine viaţa femeii şi pe cea a copilului, continuă să-i ţină într-un fel subjugaţi. Amintirea lui devine astfel sinistră; filmul aparţine cu siguranţă unei regizoare la curent cu literatura academică feministă dedicată cinema-ului

şi nu e o întîmplare că aici nu se pune problema unei vindecări a traumei prin înlocuirea bărbatului mort cu un alt bărbat, în jurul căruia vieţile atîta timp deraiate ale femeii şi copilului să graviteze cuminţi de-acum înainte. 

Pînă la urmă, regizoarea o scoate pe protagonistă şi monstru, şi eroină. Tot aşa, chestiunea (in)existenţei Babadook-ului – dacă are totuşi o materialitate sau e doar o nălucire – e tranşată undeva la mijloc. În orice caz, apariţiile lui sînt concepute astfel încît să nu se coaguleze într-o idee clară, consistentă, despre cum arată: ca o figură victoriană cu gheare de Nosferatu sau de Freddy Krueger? Ca un liliac? Ca două fante luminoase, dar cu expresie malevolentă, prin care însuşi întunericul o priveşte pe eroină? Acest din urmă efect e reprezentativ pentru magia

pe care o practică regizoarea, care-şi declară afinităţile cu cinema-ul lui Georges Méliès punînd-o pe eroină să se uite la nişte filme de-ale lui. Kent lucrează mai ales cu efecte vechi, răsverificate, de casă bîntuită, a căror lipsă de originalitate e compensată de aplombul şi de agresivitatea orchestrării. Gri şi deprimantă, casa în care trăiesc mama şi copilul e o variantă relativ modernă a unei case dintr-un roman sau

gotic, unde eclerajul şi unghiurile de filmare tot sculptează forme sinistre, în timp ce pe banda sonoră, căreia i s-a alocat mult din munca propriu-zisă de făcut pielea de găină, se întîmplă acelaşi lucru.  

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Previziune sumbră a unui analist politic: Alegerile din 2024 ar putea fi ultimele înainte de următorul război mondial
În contextul în care în acest an au loc alegeri în mai multe state europene, printre care şi România, şi chiar şi pentru Parlamentul European, analiştii politici avertizează că cei care candidează ar trebui să aibă în vedere ameninţările hibrid la adresa securităţii globale.
image
Cine este românul acuzat de spionaj în favoarea Rusiei. Susținător al propagandei Moscovei și apropiat al lui Cornel Dinicu de la Ferma Dacilor
Un român a fost arestat pentru trădare în favoarea Rusiei. Acesta ar fi furnizat informații din domeniul apărării unor diplomați ruși.
image
Dosarul generalilor Coldea și Dumbravă. Pe ce se bazează DNA
Cătălin Hideg, cel care i-a denunțat la DNA pe foștii generali SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, a depus zeci de înregistrări ale unor convorbiri care ar demonstra implicarea celor vizați în dosar și dovezi ale circuitelor financiare.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.