Mamă, copil şi baubau

Publicat în Dilema Veche nr. 600 din 13-19 august 2015
Mamă, copil şi baubau jpeg

● The Babadook (Australia, 2015), de Jennifer Kent.  

În

-ul domestic australian

o femeie care-şi creşte singură băieţelul în vîrstă de şase ani găseşte la un moment dat în casă o carte pentru copii pe care nu-şi aminteşte s-o fi cumpărat. Nici n-arată ca o carte produsă profesionist, ci mai degrabă ca un caiet – cu copertă roşie şi ilustraţii alb-gri-negru în relief. E un obiect sinistru, plin de ameninţări versificate, adresate cititorului de personajul principal – un baubau cu joben, care-şi spune „Babadook-ul“.  Tulburată de carte, mama (Essie Davis) încearcă s-o facă pierdută într-un loc greu accesibil – mai ales copilului (Noah Wiseman). E prea tîrziu însă: becuri încep să fileze; telefonul sună, numai pentru ca o voce să cîrîie numele de Babadook; feţele lor dintr-o fotografie sînt mîzgălite sălbatic; cioburi apar în castronul de supă al mamei (nu şi al copilului). Cu alte cuvinte, Babadook-ul a intrat în vieţile lor. 

Poate chiar ei l-au creat – o parte din materia primă constînd din emoţiile negative ale femeii, din ceea ce ea reprimă ca să fie o mamă bună. Jennifer Kent, regizoarea-scenaristă debutantă a acestui succes internaţional de critică, e foarte explicită în construirea subtextului. Poate prea explicită – o face pe mamă văduva unui bărbat care a murit, într-un accident de maşină, chiar în timp ce-o transporta pe ea la spital, ca să-l nască pe băieţel; deci, de cînd s-a născut, băieţelul a fost nu doar obiectul întregii ei iubiri, inclusiv al celei transferate de la soţ, ci şi obiectul resentimentelor ei – ca să se poată naşte el, a trebuit ca tatăl lui să moară. Celelalte motive de iritare şi de resentimente materne sînt însă mai puţin melodramatice, mai mundane – spre cinstea regizoarei, care, făcînd un film atît de vitriolic-subversiv la adresa cultului maternităţii, nu e mai puţin sensibilă la disconforturile cotidiene ale condiţiei de mamă singură, lipsită de mari resurse financiare. De pildă, e vorba despre disconfortul cel banal, cel de toate zilele, al lipsei somnului – chiar de dinainte de apariţia Babadook-ului, mama e vlăguită, pentru că băieţelul ei e un copil agitat, care vede tot timpul monştri şi-şi investeşte energia în construirea de arme şi de capcane care să-l apere de ei. Din cauză că băieţelul e atît de solicitant, femeia trebuie să-şi pună în cui şi poftele carnale – o vedem băgîndu-se în pat cu un vibrator, după ce s-a uitat la o scenă de sărut dintr-un vechi film hollywoodian, numai pentru ca băieţelul să vină peste ea, cu fricile lui de baubau cu tot. Nu ajută nici cîştigurile ei mici – lucrează la o casă de bătrîni, deci e, inclusiv prin profesia ei, o purtătoare de grijă; are la un moment dat o izbucnire verbală la adresa unei alte mămici, mult mai dichisite decît ea, care îşi declară superficial compasiunea pentru „femeile defavorizate“, înainte de a începe să se plîngă că, de atîtea corvezi, nici nu mai are timp să meargă la sală. Şi, desigur, nu ajută faptul că trăieşte într-o societate în care mamele suspecte că ar fi „denaturate“ tind să fie judecate pe cît de sever, pe atît de sumar – după cum simte pe propria piele atunci cînd, încercînd să fugă de Babadook împreună cu băieţelul, pierde controlul asupra maşinii şi-şi atrage indignarea unui alt şofer (bărbat). După ce înrădăcinează cu răbdare irascibilităţile şi exasperările eroinei în astfel de vicisitudini cu care se poate empatiza uşor, regizoarea îi împinge comportamentul în direcţia unei tot mai mari asemănări cu personajul lui Jack Nicholson din

Filmul lui Kubrick e un reper invocat destul de explicit (poate prea explicit pentru ca teroarea să nu se dilueze un pic în intertextualitate), cu actriţa preluînd chiar unele dintre rictusurile şi rostirile demenţial-sarcastice ale lui Nicholson – de pildă, atunci cînd ajunge să-i spună copilului, aproape scrîşnindu-şi dinţii de ură, că Babadook-ul nu există decît în capul lui „mic şi stupid“. (Îi spune lucruri şi mai înfiorătoare.) Tot cam ca personajul lui Nicholson, eroina se prezintă ca o fostă scriitoare – ba chiar ca o scriitoare de cărţi pentru copii, ceea ce o face cu atît mai suspectă atunci cînd începe să se pună problema dacă Babadook-ul e într-adevăr un invadator, cineva care a dat buzna peste ea şi copilul ei, sau dacă nu e mai curînd ceva ce-a crescut la ei în casă. Dar, în măsura în care e crescut în casă, există sugestii că n-a fost crescut doar de mamă, ci şi de copil, într-un fel de nebunie în doi: ca şi Babadook-ul, copilul are o slăbiciune pentru jobene (parte dintr-o slăbiciune mai mare pentru iluzionism). În fine, tot în măsura în care Babadook-ul e mai mult un monstru „din cap“ decît unul cu o existenţă obiectivă, el e asociat insistent cu figura soţului şi tatălui absent, care, deşi mort de şase ani, continuă să domine viaţa femeii şi pe cea a copilului, continuă să-i ţină într-un fel subjugaţi. Amintirea lui devine astfel sinistră; filmul aparţine cu siguranţă unei regizoare la curent cu literatura academică feministă dedicată cinema-ului

şi nu e o întîmplare că aici nu se pune problema unei vindecări a traumei prin înlocuirea bărbatului mort cu un alt bărbat, în jurul căruia vieţile atîta timp deraiate ale femeii şi copilului să graviteze cuminţi de-acum înainte. 

Pînă la urmă, regizoarea o scoate pe protagonistă şi monstru, şi eroină. Tot aşa, chestiunea (in)existenţei Babadook-ului – dacă are totuşi o materialitate sau e doar o nălucire – e tranşată undeva la mijloc. În orice caz, apariţiile lui sînt concepute astfel încît să nu se coaguleze într-o idee clară, consistentă, despre cum arată: ca o figură victoriană cu gheare de Nosferatu sau de Freddy Krueger? Ca un liliac? Ca două fante luminoase, dar cu expresie malevolentă, prin care însuşi întunericul o priveşte pe eroină? Acest din urmă efect e reprezentativ pentru magia

pe care o practică regizoarea, care-şi declară afinităţile cu cinema-ul lui Georges Méliès punînd-o pe eroină să se uite la nişte filme de-ale lui. Kent lucrează mai ales cu efecte vechi, răsverificate, de casă bîntuită, a căror lipsă de originalitate e compensată de aplombul şi de agresivitatea orchestrării. Gri şi deprimantă, casa în care trăiesc mama şi copilul e o variantă relativ modernă a unei case dintr-un roman sau

gotic, unde eclerajul şi unghiurile de filmare tot sculptează forme sinistre, în timp ce pe banda sonoră, căreia i s-a alocat mult din munca propriu-zisă de făcut pielea de găină, se întîmplă acelaşi lucru.  

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.