Isterizator emerit

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Isterizator emerit jpeg

● Lebăda neagră / The Black Swan (SUA, 2010), de Darren Aronofsky.  

În Lebăda neagră, filmul lui Darren Aronofsky despre ambiţia unei tinere balerine (Natalie Portman) de a-şi însuşi dublul rol Odette-Odille (lebăda albă şi lebăda neagră, prinţesa bună şi prinţesa rea, puritatea şi voluptatea etc.) din Lacul lebedelor, vechea temă romantică a desăvîrşirii artistice care „se plăteşte scump“, „în lacrimi şi sînge“, e dramatizată cu un senzaţionalism deşucheat, care o duce spre furorul expresionist, trecînd prin grand guignol. 

În primul rînd, sîngele nu e doar metaforic: aşa cum în filmul său precedent, The Wrestler, Aronofosky insista pe faptul că meciurile de catch or fi ele trucate, dar „actorii“ se (auto)mutilează cu adevărat, el insistă aici pe solicitările fizice punitive ale baletului. Insistenţa asta nu e lipsită de temei (o confirmă criticul de dans de la The New York Times, Alastair Macaulay, într-un articol pe marginea filmului), dar acesta nu e un motiv de a subestima aplecarea lui Aronofsky către senzaţionalism, disponibilitatea lui de a exploata, la potenţialul său maxim de horror-fascinaţie, spectacolul unui corp omenesc distrus încetul cu încetul. De fapt, întregul calvar al balerinei, care e psihic înainte de a fi fizic, e dramatizat cu ajutorul unui set consistent de tropi luaţi din filme horror. De exemplu, sinistra ei mamă (o fostă balerină, fireşte, cu pielea parcă întinsă cu forţa peste osatura feţei şi cu fruntea extrem de bombată din cauza părului strîns), care a învăţat-o să se concentreze total pe repetiţii, şi în restul timpului să nici nu iasă din apartamentul lor, între pereţii căruia – vopsiţi într-un verde otrăvitor şi acoperiţi cu tablouri expresioniste – convieţuiesc la fel de sănătos ca adolescenta din Carrie şi mama ei cea cucernică. 

Apoi, năravul unor personaje secundare – precum regizorul (Vincent Cassel) sau colega care poate complotează ca să-i ia rolul (Mila Kunis) – de a sta în umbră, cu ochii pe ea, sau dimpotrivă, de a i se materializa brusc în ceafă, cu efectele sonore de rigoare. Apoi, acumularea de fenomene tot mai alarmante din specia celor reunite de Freud sub titulatura de unheimlich – o iritaţie a pielii, care se agravează în loc să se vindece, un domn în vîrstă, îmbrăcat respectabil, care se apucă să facă semne obscene în metrou, o oglindă care încetează să mai reflecte exact originalul. Ce reprezintă aceste fenomene nu e nici un mister: ele reprezintă sexualitatea inhibată a eroinei. Filmul tratează (cel puţin în aparenţă) cu deplină seriozitate prejudecata populară conform căreia abstinenţa sexuală duce la nebunie: ceea ce ţii în tine va exploda şi te va distruge. E ceea ce i se întîmplă eroinei – şi chiar în seara premierei, deşi nu înainte ca, purtată de forţa descătuşată în momentul exploziei, ea să danseze rolul Lebedei negre cu un abandon pe care, de raţională şi inhibată ce fusese, nu-l arătase niciodată la repetiţii. Nu-mi pot aminti de vreun alt film recent, în care vechile clişee despre costurile perfecţionismului artistique şi ale reprimării sexuale să fi fost reprezentate în termeni (măcar pe jumătate) atît de deşănţat-hiperbolici. 

Rezultatul e un kitsch, dar nu se poate spune că democratizează baletul. O colegă de-a eroinei afirmă la un moment dat că acesta „nu e pentru toată lumea“ şi, chiar dacă filmul o contrazice pe de-o parte (reuşind să fie un film comercial despre balet), pe de altă parte îi dă dreptate, în sensul că perpetuează o mistică a performanţei artistice ca performanţă „împotriva firii“ şi a artiştilor ca „monştri sacri“, din rîndurile cărora noi, oamenii „de rînd“, ne putem simţi uşuraţi că nu facem parte – e mai bine să trăim normal, să facem copii etc. şi să admirăm doar de la distanţa vîlvătaia glorioasă în care pier ei mistuiţi. Regizorul se metamorfozează la un moment dat într-un păsăroi demonic, balerinele îmbătrînite devin vrăjitoare, marele spectacol e un fel de slujbă-orgie satanistă cu sacrificiu uman: sigur, lucrurile sînt aşa doar în viziunea eroinei, care e bolnavă, dar ea s-a îmbolnăvit tot din cauza baletului, deci tot e ceva necurat cu el, şi, să fim serioşi, viziunea asta gotică nu e o viziune dinăuntru, ci una din afară – Dumnezeu ştie din ce provincie şi din ce secol. Ceea ce nu înseamnă că poţiunea preparată de Aronofsky nu poate urca la cap. Sigur, ideile amestecate în ea nu sînt prea interesante, dar sînt agitate atît de vîrtos şi încălzite atît de mult peste punctul de fierbere – anxietatea nevrotică a eroinei e atît de clar proiectată de Portman şi atît de ţipător reproiectată de circul regizoral vulgar-expresionist al isterizatorului emerit Aronofosky (smucite încleştări masturbatorii sau safice întrerupte de vedenii horror, oglinzi peste oglinzi şi Ceaikovski non-stop şi o cameră în continuă mişcare) –, încît e de presupus că, în special în rîndurile studenţimii (şi mai cu seamă ale studenţimii înscrise la diverse şcoli de meserii artistice), filmul va induce glorioase trip-uri artsy-masochiste, pentru multă vreme de-acum înainte.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.