Filmul și neantul

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Filmul și neantul jpeg

● I’m thinking of ending things / Mă gîndesc să-i pun capăt (SUA, 2020), de Charlie Kaufman.

Mult zgomot și mult luciu pentru mai nimic, s-ar putea rezuma unul dintre cele mai așteptate filme ale anului, pe numele lui de scenă I’m thinking of ending things / Mă gîndesc să-i pun capăt. Lansat cu surle și trîmbițe în acest an sărac în premiere din motivele știute, în acest fals thriller psihologic, fals horror și film de artă wannabe nu se întîmplă mare lucru din punct de vedere al concretului, exceptînd citate livrești și sexy, multă filosofie New Age, ceva eco-anarhism și feminism, plus manierisme à la David Lynch (fie, și puțin John Cassavetes).

Cele peste două ore de vizionare par mai mult un pretext pentru demonstrația de forță din final, în stilul grandios suprarealist în care Charlie Kaufman excelează. Deși începuse frumos, ca la carte, cu întîlnirea a doi tineri drăguți, educați și foarte la locul lor, lucrurile încep să o ia razna pe autrostrada sufocată de fulgi de nea tarkovskieni filmați în ralanti. Fata, Lucy (Jessie Buckley), și Jake (Jesse Simmons, ambii foarte buni) se îndreaptă cu mașina spre casa și ferma părinților lui Jake, în timp ce se scufundă în exemplare dialoguri culturale, controverse despre trenuri și Mussolini și chiar versuri în registru bacovian (umorul sardonic este, de altfel, o reușită a filmului, ca și irumperile ludice ale fanteziei, cum ar fi scurtele momente de animație sau savurosul orășel al înghețatei).

De îndată ce ajung la destinație însă, romantismul se cam termină și semnele care prevestesc apocalipsa încep să se înmulțească: grajdul familiei lui Jake o întîmpină pe fată cu miei înghețați plus doi porci cu o soartă incertă (o reverență spre Okja?), suspansul e în crescendo, sunetul și umbrele devin tot mai tenebroase ca într-un horror cinstit, vocea lui Jake izbucnește coleric din mai nimic și pare să știe mai mult decît spune, există și un cîine care e și nu e cîine, Toni Colette în rolul mamei e un deliciu, iar pe tată (David Thewlis) nu știi cum să-l iei sub sarcasmul lui permanent. Într-un cuvînt, numai Tilda Swinton mai lipsește din cadru. (Buñuel ar fi avut ceva de zis despre cum să faci un film despre niște oameni care nu mai pot ieși dintr-o cameră, fără pic de artificii de suspans.)

De-aici se rupe filmul căci în cadru intră un alt film cu o anume Yvonne, vegetariană convinsă, care își pierde slujba de chelneriță din cauza zelosului ei iubit, care-i laudă la locul de muncă, un fast-food, puritatea opțiunilor alimentare. Părinții lui Jake intră subit într-o altă buclă temporală, Lucy nu mai știi dacă e Lucy, Yvonne sau poate Louisa (cine-o fi ea), și studiază ba medicina, ba fizică cuantică. Deci apare inevitabila întrebare: sîntem ființe reale sau proiecțiile celorlalți despre noi? Care hologramă este mai autentică: cea care te conține pe tine cu gîndurile tale reale sau cea în care îți falsifici gîndurile conform iluziilor pe care le confunzi cu viața? Sau ca să îi dau cuvîntul autorului: „Uneori gîndul este mai aproape de adevăr, de realitate decît acțiunea. Poți să spui orice, poți să faci orice, dar nu poți simula un gînd”. 

Charlie Kaufman este un scenarist înnăscut, pe cît de inovator, pe atît de riguros și care și-a făcut din simțul surprizei și al fantasticului un titlu de glorie, el fiind omul din spatele unor filme iconice ca Being John Malkovici (regia Spike Jonze) sau minunatul Strălucirea eternă a minții neprihănite (al francezului Michel Gondry). Însă acest film cu un scenariu adaptat după cartea omonimă a canadianului Ian Reid este mai dezechilibrat ca structură, mai inegal ca regie și (mult) mai prolix în idei decît excelentul Sinecdocă, New York (2008).

Filmul său de debut relata strania poveste a unui regizor de teatru pe nume Caden Codard aflat într-o criză de identitate profundă (interpretat de marele Philip Seymour Hoffman, de care Jesse Simmons aduce aminte atît prin asemănarea fizică, cît și prin modul de joc). Filmul etala inspirat apetența lui Kaufman pentru structura narativă de tip puzzle și pentru tonuri stilistice diferite, însă acolo fantasticul, absurdul și glisările temporale, ca și relativizarea acțiunilor și tema dublului sau a fricii de bătrînețe erau parte organică a țesăturii filmului. În filmul de debut al lui Kaufman, da, puteai crede că în momentul trezirii din somn a lui Caden e toamnă, iar pînă ajunge în bucătărie a venit iarna. Cînd te gîndeai la un astfel de personaj puteai simți că „vor fi întotdeauna mai multe ore și minute decît apă și aer” și puteai crede că „amintirea este un cîine care se așază unde poftește” (cum spunea scriitorul Cees Nooteboom).

Ca regizor, Kaufman s-a luat aici prea mult în serios și chiar dacă are un fler vizual precis și pe alocuri curajos, care servește povestea, nu poți scăpa de impresia unui artefact prețios, a unei instalații vizuale mai degrabă decît a unei mostre de cinema pur. În definitiv, trebuie să fii Godard ca să ai nevoie doar de un pistol și de o fată ca să faci un film. Iar dacă te aventurezi într-o astfel de panoramă a gîndurilor abstracte din care vrei să faci un mare film de idei, tot Godard ar trebui să te cheme, ale cărui personaje puteau rosti perfect verosimil replici ca: „Îl știi pe William Faulkner?” (ea) / „Nu. Cine e? Te-ai culcat cu el?“ (el).

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un mit spulberat. Cum îți dai seama că în apa din piscină este prea mult clor
Incidentul care a avut loc la hotelul din Olimp, în urma căruia 24 de turiști au ajuns la spital intoxicați cu clorul din piscină, se poate întâmpla oriunde și oricând, atenționează specialiștii. Există, însă, o metodă prin care ne putem da seama dacă în apă s-a deversat prae mult clor.
image
O catastrofă fără precedent ar putea avea loc chiar în timpul vieții noastre. Cât de pregătiți suntem pentru un „megadezastru”
Un megadezastru ar putea da o lovitură catastrofală de la bun început sau ar putea provoca moarte și distrugere pe scară largă, prin efecte în cascadă, avertizează, la CNN, Jeff Schlegelmilch, cercetător și director al unui centru de pregătire pentru dezastre din SUA.
image
Viața româncelor în temutele închisori de femei ale regimului comunist: „Ieşind de acolo, semănau cu nişte cadavre vii”
Mii de românce au fost aruncate în închisorile și în lagărele de muncă înființate în primii ani de comunism, în dorința regimului de a-și reduce la tăcere opozanții. În închisori ajungeau atât deținutele politic, dar și cele de drept comun, cele din urmă acuzate de comiterea unor acte imorale.

HIstoria.ro

image
Încălzirea politică globală
Poate că 2024 va depăși recordul lui 2023 și va fi cel mai călduros din istorie, record pe care nu și-l dorește nimeni.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?