Eastwood despre Hoover

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Eastwood despre Hoover jpeg

● J. Edgar (SUA, 2011), de Clint Eastwood.

Noul film al lui Clint Eastwood e o profund eastwoodiană biografie romanţată a lui J. Edgar Hoover – întemeietor al FBI-ului, apostol al metodelor ştiinţifice de investigaţie poliţienească, opozant la fel de înverşunat al infiltrării comuniste şi al emancipării afro-americane, temut arhivar al indiscreţiilor de alcov dintre pereţii Casei Albe (de la ale doamnei Roosevelt pînă la ale lui JFK), cosmetizator de talie hollywoodiană al propriei imagini, etern băieţel-al-lu’-mămica, posibil homosexual şi cert parano-securist visător la un stat al supravegherii totale. În acest bogat material anecdotic, scenaristul Dustin Lance Black (al cărui triumf precedent, Milk, dramatiza viaţa unui pionier al activismului gay) a identificat şi a urmărit, sub îndrumarea regizorului, cel puţin două fire tematice chintesenţial eastwoodiene, precum şi unul oarecum nou (şi chiar neaşteptat) în opera acestuia. 

Prima temă clasic-eastwoodiană este cea a omului legii care nu ezită să încalce litera acesteia, căci ştie el mai bine cum e cu binele şi răul. Dacă personajul Dirty Harry reprezintă faţa cea mai eroică dată de Eastwood acestui arhetip american, Hoover-ul de-aici (Leonardo DiCaprio) reprezintă, în mod cert şi pe deplin voit, faţa sa cea mai creepy – mai ales la bătrîneţe, cînd, înstrăinat definitiv de propria sexualitate, ascultă fără nici o expresie înregistrările compromiţătoare făcute în dormitorul lui Martin Luther King, în timp ce machiajul, lumina şi unghiurile de filmare îl fac să semene cu un buldog-brotac, dar şi cu o imagine deformată a propriei mame (Judi Dench). Celălalt mare fir tematic care face bucle poate mai elegante ca niciodată în acest film, după ce-a şerpuit prin mai toată opera de maturitate a lui Eastwood, de la Unforgiven la voletul american al dipticului Iwo Jima, are legătură cu devoalarea campaniei de imagine ascunse în spatele a ceea ce publicul percepuse drept o campanie eroică. Dacă la începutul carierei lui Hoover, filmuleţele lui de promovare a FBI-ului, introduse în programele cinematografelor, pierd categoric competiţia charismei împotriva gangsterilor jucaţi de James Cagney, aptitudinile lui de sforar de showbiz se îmbunătăţesc într-atît încît, peste cîţiva ani, Cagney ajunge să-l joace pe el. Uniunea politicianului american cu masele neexistînd decît odată sfinţită într-un fel sau altul de Hollywood, Eastwood ni-l arată pe Hoover zbenguindu-se cu Shirley Temple în faţa presei, fermecînd-o pe mama lui Ginger Rogers (pînă cînd aceasta îl sperie invitîndu-l la dans) şi cîntărind fără entuziasm posibilitatea de a o cere în căsătorie pe Dorothy Lamour. Acuzat că-şi oferă chipul spre iconizare pe toate suporturile, de la benzi desenate la cutii de fulgi de porumb, scutindu-se totodată de orice participare directă la operaţiunile periculoase ale FBI-ului, Hoover începe într-adevăr să participe, dar, în montajul de operaţiuni care urmează, Eastwood ni-l arată ascunzîndu-se mereu în spatele subalternilor săi. Eastwood şi scenaristul său folosesc bătrîniciosul dispozitiv narativ al protagonistului care-şi dictează memoriile în timp ce noi le vedem în flashback-uri, dar îl destabilizează prin asemenea detalii sau chiar punîndu-şi personajele secundare să chestioneze acurateţea cîte unei amintiri pe care tocmai o văzuserăm ilustrată. Mai ales din cauza straturilor evidente de machiaj ce acoperă feţele cunoscute ale actorilor (nu doar a lui DiCaprio, ci şi a lui Naomi Watts în rolul secretarei lui), secvenţele cu Hoover la vîrsta memoriilor şi a regretelor au la rîndul lor capacitatea de a-i împiedica pe unii spectatori să intre cu totul în „realitatea“ diegetică; pe Amy Taubin de la ArtForum au dus-o cu gîndul la o piesă de Tennessee Williams (înăbuşit-homoerotică, grandios-elegiacă etc.) montată de o trupă de amatori în care actorii sînt cu 20 de ani mai tineri decît personajele. Ceea ce pentru unii critici va constitui încă o dovadă a stîngăciei regizorului amator care este Eastwood (chiar şi după 35 de filme), iar pentru alţii – încă o manifestare a brechtianismului său intuitiv sau cel puţin a libertăţii excentrice pe care îşi permite să şi-o ia cu normele reprezentaţionale ale cinematografului mainstream. (După cum observa criticul Jonathan Rosenbaum în legătură cu Vînător alb, inimă neagră al lui Eastwood, acesta e în primul rînd „filmul unui om liber“). Reprezentarea dependenţei psiho-sexuale a personajului de mama sa şi a relaţiei lui cast-amoroase cu aghiotantul Clyde Tolson (Art-Deco-dandy-ul Armie Hammer) abundă în ornamente histrionice pe muchia gustului camp (bătaia sfîrşită cu un sărut, apariţia lui DiCaprio în hainele lui Judi Dench) – asociat homosexualităţii, dar neasociat pînă acum cu gusturile lui Eastwood în materie de dramă. Pe măsură ce DiCaprio, tot mai gîrbovit şi mai machiat, se apropie de înţelegerea faptului că valoarea vieţii lui e dată numai de iubirea celor doi oameni care i-au stat alături, J. Edgar devine un fel de variantă genuin excentrică a Cetăţeanului Kane, de o străluminăciune un pic gaga. E unul dintre cele mai bogate filme ale lui Eastwood. 

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.