De la aceiaşi, aceloraşi - special Cannes 65

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
De la aceiaşi, aceloraşi   special Cannes 65 jpeg

„Cînd dracu’ s-a mutat festivalul în noiembrie?“ Poate părea paradoxal – dacă ţinem cont de titlu, deşi realizez că titlul trimite mai degrabă la palmares decît la context –, dar asta a fost cea mai des auzită replică pe croazetă, în toate limbile posibile. Ploaie, vînt, iar ploaie şi iar vînt – atmosfera n-a făcut, hélas!, decît să contribuie la starea de nemulţumire/perplexitate lăsată de filme – mă rog, de unele dintre ele. În fiecare an se întîmplă selecţionări cel puţin bizare, în urma unor ecuaţii nu foarte complicate, care ţin ori de trecutul autorilor şi de relaţia lor cu festivalul, ori de anvergura şi/sau timing-ul subiectelor, ori de magnitudinea starurilor din distribuţie. Uneori – şi este cazul acestei ediţii 65 – rezultatul poate fi mai degrabă mediocru. De fapt, „vinovaţi“ sînt cei care se încăpăţînează să aştepte exclusiv capodopere – cineva spunea, la un moment dat, că ar trebui să ne declarăm mulţumiţi dacă descoperim măcar un singur film per ediţie care să ne lase cu gura căscată. Ei bine, dacă-i pe aşa, atunci mă declar mulţumit.

Holy Motors, primul film semnat Leos Carax de la Pola X (1999) încoace – cu excepţia episodului Merde din omnibusul Tokyo! (2008) –, este un trip halucinant care începe cu regizorul însuşi intrînd din propriul apartament într-o sală de cinema unde se proiectează The Crowd, de King Vidor, şi care continuă cu tribulaţiile actorului-fetiş al regizorului, fostul circar Denis Lavant, care, de-a lungul unei zile lungi şi contorsionate, interpretează diferite roluri (inclusiv Mr. Merde!) în diferite circumstanţe cu diferiţi parteneri, întru aplauzele (fluierăturile? nu ştim!) unei audienţe bănuite, dar nevăzute, şi care găseşte timp s-o răpească pe Eva Mendes, să converseze cu Edith Scob (venită direct din Les yeux sans visage – de altminteri, filmul îi este dedicat lui Georges Franju) şi s-o asculte pe Kylie Minogue cîntînd o piesă compusă de Neil Hannon. Suprarealist pînă la refuz şi inteligent pînă la saturaţie, în egală măsură emoţionant şi deranjant, Holy Motors are ceva din alura enervant/provocatorului Alpis, de Yorgos Lanthimos (unde nişte indivizi erau angajaţi să joace rolurile unor recent dispăruţi, pentru rudele îndurerate), dar asemănarea se opreşte aici – diferenţa dintre grec şi francez este diferenţa dintre o înmormîntare şi o aniversare: ambele comportă lumînări, dar efectul stingerii acestora e niţeluş diferit. Triplul final din Holy Motors, care îţi trage preşul de sub picioare, un cap în gură şi un pupic pe frunte, în aproximativ acelaşi timp, te face să ieşi din sală cu un zîmbet pişicher pe buze – la fel ca în cazul unui Lynch de pe vremuri, nu ştii sigur ce-ai văzut, dar ştii sigur că n-ai să mai vezi aşa ceva prea curînd. Presa franceză şi-ar fi dorit din suflet un premiu pentru Carax, poate chiar Palme d’Or – îmi place să cred că nu „for all the wrong reasons“, cum ar spune un bun prieten (că-i iconoclast, că rupe convenţii, că-i teribilist), ci pentru că îndrăzneşte, cu fler şi ironie, să repună în discuţie noţiunile de făcut/privit cinema.

Statutu-i de film cult fiind carevasăzică asigurat, nu-i de mirare că Holy Motors nu s-a regăsit în palmares (preşedintele juriului, Nanni Moretti, Palme d’Or în 2001 pentru La stanza del figlio, nu se dezminte la capitolul umor/preferinţe), un palmares alcătuit exclusiv din filme ai căror semnatari fuseseră deja premiaţi la Cannes – cu excepţia evidentă a premiului Camera d’Or, acordat, prin definiţie, unui debut (de data asta magnificul poem în imagini Beasts of the Southern Wild – imaginaţi-vă un album Beirut „ecranizat“ de Terrence Malick). Aşadar... Ken Loach (premiul juriului pentru Hidden Agenda, în 1990, şi pentru Raining Stones, în 1993; Palme d’Or pentru The Wind that Shakes the Barley în 2006) a înhăţat premiul juriului pentru The Angels’ Share, un soi de feel/drink-good movie cu parfum de single malt, mai aproape de Looking for Eric decît de Kes sau Ladybird, Ladybird. Mads Mikkelsen a primit premiul de interpretare masculină pentru Jagten, în regia lui Thomas Vinterberg (premiul juriului pentru Festen, în 1998), singurul film pe care regret că l-am ratat. Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, ambele la debut, au primit premiul de interpretare feminină ex-aequo pentru După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu (Palme d’Or pentru 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile în 2007). Cristian Mungiu a primit premiul pentru scenariu – zvonurile spun că Moretti şi-ar fi dorit un premiu şi mai mare pentru acest extrem de bine ticluit După dealuri, care pictează, agonizant, portretul unei societăţi în care prostia şi indiferenţa ucid, la propriu şi la figurat. Carlos Reygadas (marele premiu în 2007, pentru Stellet Licht) a primit premiul pentru regie pentru îndelung fluieratul Post Tenebras Lux, un titlu pe care l-am evitat cu graţie, drept pentru care am primit felicitări. Matteo Garrone (marele premiu în 2008, pentru Gomorrah) a primit exact acelaşi premiu (!) pentru Reality, un soi de satiră tardivă a fenomenului Big Brother, care, pe lîngă faptul că nu spune nimic nou, o spune cu un ochi la Fellini şi cu altul la Visconti, o spune apăsat şi o spune prea încet. În fine, previzibil şi surprinzător deopotrivă, Michael Haneke (premiul de regie pentru formidabilul Caché în 2005, Palme d’Or pentru impecabilul Das weisse Band în 2009) a primit un al doilea trofeu suprem pentru devastator-emoţionalul Amour. Filmat, decupat şi montat cu o precizie care frizează perfecţiunea, jucat de Jean-Louis Trintignant şi Emmanuelle Riva cu un curaj care frizează geniul, filmul lui Haneke este adevărata lecţie de cinema a festivalului şi-ţi aduce aminte de ce iubeşti filmele, de ce iubeşti actorii, de ce iubeşti, pur şi simplu – şi mai ales cît.

O privire rapidă asupra premianţilor ne spune exact poziţia juriului (din care a făcut parte totuşi şi un cinefil veritabil, anume Alexander Payne) şi ne confirmă gusturi şi teorii. Şi devine cumva evident de ce au evitat Cosmopolis (un David Cronenberg la fel de clinic ca de obicei, dar extrem de static şi plictisitor, başca ancorat de performanţa lălîie a lui Robert Pattinson), Lawless (în ciuda pedigree-ului – Nick Cave la scenariu, John Hillcoat la regie, Guy Pearce, Tom Hardy, Gary Oldman în cadru – nimic mai mult decît un gangster-story de multiplex), Mud (un soi de Huck Finn rescris şi adăugit de Jeff Nichols), Killing Them Softly (un noir ultrastilizat de Andrew Dominik, cu un Brad Pitt în formă şaptezecistă şi un final ultracitabil), Moonrise Kingdom (de Wes Anderson – prea franţuzesc?), De rouille et d’os (de Jacques Audiard – prea americănesc?), dar mi-e dificil să pricep cum de-au trecut cu vederea In the Fog, al doilea film de cinema al ucraineanului Serghei Loznitsa, o fabulă tristă şi impresionantă despre dezumanizare, despre onoare, despre hazard, în vreme de război. Ei, nu-i nimic – pentru aşa ceva s-au inventat premiile criticilor. 

Andrei Creţulescu este critic de film.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.