„Dăm prea multă putere roboților“ – interviu cu László NEMES

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
„Dăm prea multă putere roboților“ – interviu cu László NEMES jpeg

Apărut parcă de nicăieri, cineastul ungur László Nemes a uimit de la început nu doar cu palmaresul filmului său de debut Fiul lui Saul / Son of Saul (Marele Premiu al juriului la Cannes în 2015, Oscar pentru cel mai bun film străin în 2016, printre altele), ci și cu maniera atipică cu care rescrie codurile de interpretare a istoriei, relativizate sistematic de camera sa de filmare. Ambele sale filme, Fiul lui Saul și Apusul / Sunset (2018) – introdus chiar de regizor la București, în urmă cu două săptămîni – vorbesc despre felul cum timpul individual devine captiv în istorie, dînd însă naștere grandorii istoriei personale care se confundă cu cea a ființei umane. Fostul asistent al lui Béla Tarr este în realitate mai relaxat și mai solar decît filmele sale grave, kafkiene, care provoacă spectatorul să devină actant pe marele ecran, acela al viselor diurne. 

La premiera de la Muzeul Țăranului Român a celui de-al doilea film al dvs., Apusul / Sunset, ați declarat că prin filmele dumneavoastră ați încercat să vedeți cum se poate pătrunde istoria în absența codurilor universal acceptate. Cum ați deconstruit aceste coduri?

În mod curios, obișnuim să ne uităm la filme într-o manieră convențională, care seamănă mai degrabă cu un meci de fotbal, unde mingea este mereu în centrul imaginii, iar scenariul devine singurul element la care ne uităm cu adevărat. Este și singurul mod pentru care filmele primesc finanțare și în care oamenii înțeleg funcționarea lor. Cred cu adevărat că cinema-ul înseamnă mult mai mult decît intriga, acțiunea. Cinema-ul trebuie experimentat, prin experiență eu înțeleg faptul că el nu folosește mereu aceleași instrumente și aceeași gramatică. În acest punct văd esența cinema-ului, în fața căruia televiziunea a dobîndit mai mult control și a devenit un mediu securizant, pe care nu îl consider benefic pentru spectator. Nu mi se pare o experiență bună să primești o reprezentare de tip carte poștală, o reprezentare obiectivă. Chiar dacă ea, la prima vedere, pare satisfăcătoare, cred că este mai puțin interesantă și că îi fură spectatorului simțul intimității, cel care te face să proiectezi ceva personal asupra ecranului. Am deconstruit codurile filmelor de epocă prin nefolosirea cadrelor fixe și mergînd chiar în mijlocul experienței unui singur individ. Sîntem forțați să înțelegem lumea așa cum o înțelege Irisz (n.r. – Irisz Leiter, protagonista din Apusul), pe fondul obsesiei ei de a-și găsi fratele. A fost una dintre modalitățile prin care am încercat să tatonez această problemă, prin construirea unui tip diferit de film.

Ambii protagoniști ai filmelor dvs., Saul și Irisz, par prinși în capcana vremurilor, într-un fel de labirint infinit, dar în același timp au o miză personală. Este o călătorie inițiatică ce pare haotică pentru spectator. Care este firul Ariadnei în acest labirint?

Rolul meu este să pun întrebări, deci îmi este foarte dificil să aduc răspunsuri clare. În miezul unei civilizații și al unui progres fără precedent, cum a fost acum o sută de ani, deci în special în momentele de speranță și de construcție, este posibil să existe o dorință de a demola și de a distruge totul. Despre asta e vorba în filmele mele, amestecul dintre promisiune și distrugerea acestei promisiuni. De aceea am vrut o abordare prin intermediul unor personaje care par a avea o obsesie. Sînt persoane inadecvate, periferice cumva. Cred că și eu sînt un pic obsedat, puțin de cealaltă parte. Faptul că ele sînt cumva împinse de o căutare autoimpusă are un sens pentru mine. Irisz încearcă să dea de fratele de a cărui existență nu știa, iar faptul că lumea ei este în același timp familiară și ciudată mă atrage în mod instinctiv.

Ambele personaje au o remarcabilă forță interioară în contexte critice. De unde provine ea?

Sînt interesat de oameni care nu sînt ca o carte deschisă, care au mister în mod organic. Irisz are cu certitudine și o parte întunecată în ea, neexplorată, pe care încearcă să o acceseze. Fratele ei este un fel de oglindă, o imagine a ei negativă. Este ceva mitic și primitiv în această reprezentare de tip arhaic a lumii. Cred că are de a face cu experiența noastră de mii și mii de ani ca ființe umane. Atît de mult timp ne-am gîndit cît sîntem de umili în univers, deși am acumulat atîtea și avem atîta mister și această dorință, dar și o lipsă a înțelegerii, de fapt, care a venit odată cu tehnologia. Ni se pare că știm totul și că dominăm totul, dar asta e foarte înșelător. Sînt toate aceste filme care prezintă o imagerie sigură, care ne livrează toate cheile. Pentru mine, însă, misterul provine din nesiguranță. Filmul meu tocmai despre asta este. Sînt întotdeauna mai pregătit să pun întrebări decît să răspund, așa că nu știu soluțiile.

Frumusețea va salva lumea sau roboții vor salva lumea?

Nu știu dacă frumusețea va salva lumea, însă, cu siguranță, roboții o vor distruge, fiindcă noi le dăm prea multă putere. Odată cu revoluția digitală, totul a fost confiscat de computer, de supremația codurilor binare. Dacă abandonăm puterea propriului nostru creier și puterea de a proiecta, de a dori și de a crea, ne distrugem pe noi înșine. Eu așa simt, că trebuie să punem limite, să fixăm un control. Spre exemplu, azi toată lumea face fotografii cu telefonul, însă unde vor fi acestea în 50 de ani? Răspunsul: aceste fotografii nu vor mai exista, însă negativul filmelor va mai exista. Oamenii cred că datorită Internetului lucrurile există, însă este doar un nor și norul dispare. Este o iluzie căreia îi dăm prea mult din noi înșine și din culturile noastre. Realitatea virtuală este volatilă și este o capcană majoră.

Creați secvențe lungi, foarte complexe, foarte elaborate, atent construite. Cum le planificați?

Este un proces lung, alături de asistentul de regie și de directorul meu de imagine încercăm să creăm o lume care, în acest film, înconjoară ca un văl personajul principal. Straturile de imagine și de sunet dau impresia creării unei perspective mentale care merge dincolo de spațiul infim pe care îl ocupă fiecare dintre noi, merge către ceva mult mai amplu. Este o senzație de împărtășire cu personajul principal a simțului timpului și spațiului. Așa se explică acele mișcări complicate de cameră, care o urmează pe Irisz în acel labirint al existenței sale. Este conceput ca o călătorie care te face să îți pui permanent întrebări, întrucît nu controlezi personajul principal, ți se fură acea poziție confortabilă pe un teren sigur. Dimpotrivă, există permanent întrebări și nu știi în ce parte a labirintului te afli în momentul ăsta. Este un punct de vedere al unei subiectivități submersive pe care am urmărit-o. Filmul operează inclusiv cu acest disconfort de a nu-ți da răspunsul global, odată cu frustrarea protagonistei de a oscila între lumina și întunericul lumii ei. Misterul o va devora complet, căci se află chiar în interiorul ei, așa am construit lucrurile.

Vă considerați un regizor cerebral, instinctiv sau ludic?

Nu știu, mi-e greu să răspund. Cred că sînt un amestec de gînd și simțuri, uneori sînt foarte instinctiv, alteori văd retrospectiv, analitic lucrurile. Regia de film este și ea o călătorie. Abia cînd termin un film îi înțeleg cu adevărat scopul. Este și o călătorie a mea, a regizorului, care se naște chiar în timpul procesului de filmare. Mesajul, esența, unghiurile filmului, sensul său precis se nasc în toiul procesului de realizare a filmului. Nu este scopul meu să dau răspunsuri serioase și nutresc speranța ca publicul să plece acasă cu întrebările filmului, să reflecteze asupra lor. Trebuie însă să fie o călătorie misterioasă, țin mult la asta. Îmi place să cred că cinema-ul este mai mult decît o industrie a actualității.

a consemnat Andreea VLAD

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.