Da capo

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Da capo jpeg

● Uimitorul Om-păianjen / The Amazing Spider-Man (SUA, 2012), de Mark Webb.

După trei episoade succedate pe parcursul unui deceniu, seria Spider-Man o ia de la capăt cu un nou regizor (Mark Webb în loc de Sam Raimi), un nou actor (Andrew Garfield în loc de Tobey Maguire) şi un episod-pilot care povesteşte cum a devenit Spidey Spidey. Unele postere promiteau că povestea va fi una care n-a mai fost spusă, dar e pretty much un remake al primului Spider-Man regizat (acum numai zece ani) de Raimi. Peter Parker e din nou un licean slăbuţ, interesat de ştiinţele exacte, care, după dispariţia părinţilor săi, a fost crescut de un unchi şi de o mătuşă pîinea lui Dumnezeu, într-o casă newyorkeză desprinsă parcă dintr-un număr vechi din Saturday Evening Post. Încă o dată e îndrăgostit fără şanse de o Mary Jane (rebotezată Gwen Stacy) şi necăjit fără milă de un Flash (rebotezat Flash). Încă o dată e muşcat de un păianjen de laborator, ceea ce-i îmbunătăţeşte musculatura, reflexele, săritura în înălţime şi aderenţa la tavane, ziduri verticale etc., deşi de data asta nu dezvoltă şi capacitatea de a secreta pînză din încheietura mîinii. Şi încă o dată trebuie să-l piardă pe unchiul Ben, şi apoi să mai treacă printr-o perioadă de puţoism şi nesăbuinţă, ca să înveţe să-şi folosească puterile într-un mod responsabil.

Acest mit, ale cărui detalii s-ar putea să fie deja mai bine întipărite, în minţile mai multor copii şi adolescenţi, decît ale miturilor biblice (deja, în 1965, adică după numai trei ani de la prima sa apariţie într-un comicbook, un sondaj din Esquire îl găsea pe Spidey la fel de popular, printre studenţii americani, ca Dylan şi Guevara) – acest mit e repovestit într-un mod foarte aşezat. Cu totul ia două ore şi un sfert, din care trece o oră bună pînă să se ajungă la mult-aşteptatul monkey business din zgîrie-nor în zgîrie-nor. În parte, asta e din cauză că, în stil Harry Potter, se insistă pe misterul părinţilor dispăruţi, dezlegarea amînîndu-se pe un episod viitor. De asemenea, e din cauză că Webb, al cărui unic film precedent, sundanciosul (500) Days of Summer, opera într-o cu totul altă zonă – una de relaţii umane, „intimităţuri“ etc. –, se străduieşte să adauge şi linii ceva mai fine la desenul, necesarmente gros, al personajelor şi al relaţiilor dintre ele. Astfel, Peter nu mai e chiar tocilarul stereotip: e skater, e bine îmbrăcat, e sensibil în tradiţia mînzesc-fremătătoare a lui James Dean şi, cît e în pasa nesăbuită, poate fi sarcastic şi crud. Relaţia eroinei (Emma Stone) cu tatăl ei e şi ea mai nuanţată decît în filmul din 2002, unde acesta era, pur şi simplu, o brută. Sentimentalismul dialogurilor dintre îndrăgostiţi, ca şi al acelora dintre erou şi unchiul/mătuşa sa, e ceva mai puţin primar decît la Raimi, după cum şi comedia (de pildă, cea de situaţie, din secvenţa în care eroul e invitat la masă de tatăl eroinei, care e poliţist) e ceva mai puţin groasă – în orice caz, s-au făcut eforturi de a da existenţei personajelor ceva mai multă textură.

Ceea ce se cîştigă astfel în soliditate (pe partea de soap opera), în raport cu seria lui Raimi, se pierde însă în stil. Spider-Man-ul din 2002 avea o paletă de culori dominată robust de cele primare, avea cadre şi mişcări de cameră proiectate precis, probabil cu creionul pe planşetă, iar unele dintre floricelele sale narative (de pildă, sordida competiţie de wrestling în care se băga Peter ca să mai facă un ban) şi grafice (de pildă, vizualizarea unui laborator în termeni de norişori de fum albastru şi de eprubete umplute cu elixire verzi) păstrau ceva din seva acelor straturi inferioare ale culturii de masă, în care se formaseră atît Raimi, cît şi Spider-Man. Şi, chiar dacă filmul lui Webb e făcut cu cel puţin la fel de multă grijă de a menţine în echilibru trăsăturile eroice ale lui Peter cu trăsăturile lui de adolescent (îmbrăcat pentru prima dată în costumul de Spider-Man, cu oraşul aşternîndu-i-se la picioare în lumina asfinţitului şi într-o muzică înălţătoare, eroul trebuie să-i răspundă la telefon mătuşii sale şi s-o asigure că n-a uitat să cumpere lapte), descoperirea euforică, de către Spidey-ul lui Raimi, a noilor lui glande secretoare de fluid albicios (mai exact, a receptivităţii acelor glande la anumite mişcări ale mîinii) era o metaforă mult mai murdărel-simpatică a revoluţiei hormonale pe care o alegorizează acest mit. Pentru un film al cărui principal motiv de a exista e un contract care obliga compania Sony să mai inventeze o aventură de-a lui Spidey, indiferent cum o fi aceasta, sau, dacă nu, atunci să returneze drepturile asupra personajului, Uimitorul Spider-Man nu e chiar o bătaie de joc totală, dar e lipsit de identitate vizuală şi de aproape orice fel de idei noi. Puţine dintre scenele sale de acţiune ies în evidenţă prin concepţie – un pic de feerie realist-socialistă cu toţi macaragiii New York-ului întinzîndu-i lui Spidey cîte un „braţ“ solidar, un pic de slapstick marţial jackie-chan-ist într-un vagon de metrou, cu Peter tot cerîndu-şi scuze în timp ce comite agresiuni în stînga şi în dreapta – şi nici măcar acelea nu strălucesc prin execuţie. Iar adversarul lui Spidey nu e decît o şopîrlă sub-godzilliană de duzină.

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Culori curcubeu FOTO Shutterstock jpg
Pantone a anunțat culoarea anului 2023. Cum arată nuanța „curajoasă și vibrantă”
Viva Magenta, o culoare în care se îmbină rozul fucsia cu roșu închis și albastru a fost desemnată de Institutul Pantone ca fiind culoare anului viitor. Potrivit reprezentanților institutului, culoarea este „curajoasă și vibrantă” și inspiră optimism.
 Plata online cu cardul jpg jpeg
Cum se pot fura banii de pe cardul bancar fără ca hoții să aibă acces fizic la instrumentul de plată
Un bărbat din Brăila a profitat de faptul că o persoană a postat pe Facebook o poză cu cardul pe care îl pierduse și a sustras diverse sume de bani de pe acesta. A repetat isprava câteva luni mai târziu cu un alt card pierdut
Horoscop - zodii - zodiac FOTO Shutterstock
Horoscopul zilei, 3 decembrie. O zodie se va confrunta cu probleme mari
Horoscopul zilei pentru ziua de sâmbătă, 3 decembrie, este realizat de astrologul Click, Lorina, și vine cu predicții complete pentru toate zodiile.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.