Absorbiţi de ei înşişi

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
Absorbiţi de ei înşişi jpeg

● Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei / Birdman or (The Unexpected Virtue of Ignorance), SUA, 2014, de Alejandro González Iñárritu.  

Personajul principal din mult-lăudatul nou film al lui Iñárritu,

, e un ex-superstar hollywoodian (Michael Keaton) care, la 20 de ani după ce-a refuzat să-l joace pentru a patra oară pe justiţiarul costumat Birdman (cam tot aşa cum Keaton s-a despărţit în 1992, după două episoade, de seria

), încearcă să se reinventeze pe Broadway, jucînd în propria adaptare după proza lui Raymond Carver. Cu cîteva zile înaintea premierei, actorul se află într-o stare de mare confuzie. O parte din el regretă poziţia pe care o deţinuse pe firmamentul Hollywood-ului şi îi invidiază pe cei care l-au înlocuit (Downey Jr., Clooney). O altă parte şi-ar dori să privească Hollywood-ul de sus, de la înălţimea presupusei „autenticităţi“ sporite a actului teatral în care e angajat – un spectacol cu pedigri literar, avînd ca protagonişti nişte rataţi ale căror suflete sînt dezvelite sub ochii publicului în toată harababura lor sîngerîndă. Dar aceste pretenţii de superioritate îi sînt atacate din mai multe direcţii. Propria lui fiică (Emma Stone) îi spune că ele se întemeiază pe o înţelegere vetust-pompoasă a ce e sau nu e „artă adevărată“: faptul că mersul la genul de teatru pe care vrea el să-l facă nu e o distracţie de masă, ci o afirmare rituală de statut social din partea a „o mie de albi bătrîni şi bogaţi“, nu-i conferă vreun ascendent asupra filmelor cu supereroi. Ceva asemănător aude şi de la fostul său personaj, supereroul Birdman, a cărui voce obişnuieşte să-i invadeze spaţiul mintal, bătîndu-şi joc de ambiţiile sale de a se arăta „profund“, frămîntat de probleme serioase etc. Tot ca un închipuit de la Hollywood îi apare şi respectatului actor de teatru (Edward Norton) cu care împarte scena – un tip atît de dedicat autenticităţii încît are nevoie de o erecţie reală ca să poată juca o scenă de pat. Şi tot ca un intrus le apare criticilor de teatru cu care vine în contact: o femeie care jură că-l va demola în

şi un bărbat care-i citează din Barthes. A se observa că, dacă invocarea lui Barthes e în mod evident menită să eticheteze personajul drept pompos, convingerea unui alt personaj că Barthes ăsta trebuie să fie tot cineva de pe la Hollywood e prezentată la fel de clar ca un semn de prostie. Poziţionarea asta superioară amîndurora – personajului prea „ignar“ ca să fi auzit de Barthes şi personajului suficient de „pretenţios“ încît să-l citeze – e reprezentativă pentru tactica lui Iñárritu în întregul film. 

Apărînd citadela teatrului dezvelitor de suflete, jurnalista de la

blestemă Hollywood-ul cu tot cu a sa Academie, ai cărei membri se premiază unii pe alţii pentru copilării şi pornografii. În replică, pretinsa superioritate a teatrului e denunţată de fiica protagonistului ca o superioritate bazată pe false distincţii moral-estetice, ascunzînd, de fapt, brutale distincţii între clase sociale. Fanatismului teatrocentric al actorului jucat de Norton i se scoate în evidenţă o latură ridicolă şi jalnică – omul poate să producă o erecţie pe scenă în numele „adevărului artistic“, dar are mai puţin succes în viaţa particulară. Iar la tunetele şi fulgerele criticului răspund, egale în intensitate, tunetele şi fulgerele fostului actor hollywoodian, potrivit căruia criticii nu fac decît să eticheteze toate cele de pe o poziţie lipsită de riscuri, în timp ce actorii se expun cu platoşa sfîşiată şi pantalonii în vine. Cu atîtea dueluri de voci ridicate, aparenţa poate fi, pînă la un punct, aceea că nimeni nu e menajat, nimeni nu e lăsat să scape cu autocomplezenţa neciuruită. În realitate, filmul sfîrşeşte prin a lua în braţe clişeul mucegăit-romantic prin care actorul se autoflatează în faţa criticului. Actorii sînt prezentaţi insistent drept absorbiţi de ei înşişi pînă la pierderea oricărui simţ al proporţiilor, drept ridicoli, jalnici etc. – dar nu mai puţin capabili, în ultimă instanţă, să transceandă pe scenă harababura dizgraţioasă a vieţilor lor personale, transfigurînd-o în momente de adevăr iluminante pentru noi toţi. Reprezentarea harababurii din vieţile lor e pe bază de clişee – pe lîngă fiica proaspăt ieşită de la dezintoxicare, protagonistul mai are şi o iubită la care nu-i prea atent nici măcar atunci cînd ea îi spune că e însărcinată. Nimic foarte nou nici în reprezentarea tipului de actor care vrea mai mult „adevăr“ pe scenă – alcool adevărat în paharele de recuzită, erecţii adevărate în pantaloni – un tip care a tot fost satirizat (de Dustin Hoffman în

, printre alţii). Aceeaşi idee convenţională despre dezgolirea unor suflete pe scenă, dezbrăcarea lor de orice armură protectoare etc., idee care-l ghidează pe fostul Birdman în adaptarea lui după Carver şi pe care filmul pare pînă la un punct s-o trateze satiric, e demonstrată şi validată de însăşi evoluţia personajului principal. Această cvasi-farsă fără mult umor, cu puseuri de realism magic (fostul Birdman ori are cu adevărat superputeri, ori fantazează că le-ar avea) şi cu o tematică sondată mult mai elegant, tot anul trecut, în

al lui Olivier Assayas, are distincţia de a se prezenta drept un plan-secvenţă lung de aproape două ore. Justificarea tematică a acestui tur de forţă tehnic nu e mare lucru – planul-secvenţă contopeşte „timpul real“ al spectacolului teatral cu capacitatea camerei de filmare de a expanda şi contracta spaţiul –, iar mişcările de cameră ale lui Iñárritu aproximează cel mai adesea un decupaj cinematografic obişnuit, în care spectatorul e pus să se uite acum la asta, în momentul următor la aia, în următorul la cealaltă etc. La fel de convulsiv ca protagonistul său, filmul exprimă aceeaşi ambiţie de a spune lucruri polemice şi deschizătoare de ochi, precum şi ceva din aceeaşi incapacitate de a şti ce anume să spună.   

945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina jpeg
Festivalul Filmului European 2022 pune obiectivul pe Ucraina
Cea de-a 26-a ediție FFE va avea loc la București în perioada 5 – 11 mai (Cinema Elvire Popesco și Cinemateca Eforie) și la Timișoara, pe 10 mai, unde evenimentul va fi marcat printr-o gală, de Ziua Europei.
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești jpeg
„Invențiile ocazionale”, o nouă carte de Elena Ferrante în librăriile românești
Un volum de eseuri care le oferă cititorilor o perspectivă asupra lumii interioare a autoarei și a identității sale de scriitoare.
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții jpeg
10 ani de „Noaptea Cărților Deschise“, cea mai mare campanie dedicată Zilei Mondiale a Cărții
Sîmbătă, 23 aprilie 2022, Editura Litera sărbătorește Ziua Mondială a Cărții prin evenimentul „Noaptea Cărților Deschise”.
Matrioșka Emanuel jpeg
Matrioșka Emanuel
E vorba de un mixt de formule literare, poezii, prozopoeme, proză autobiografică, note de subsol, adică avem o largă dimensiune experimentală concentrată pe tema identității, a jocului dintre eul real și cel ficțional, propus din start de dubletul nominal de pe copertă (Emil-Emanuel).
Bernard Henri Lévy și resuscitarea compasiunii jpeg
Bernard-Henri Lévy și resuscitarea compasiunii
Chiar aşa: de ce ne-ar interesa? În definitiv, nu se întîmplă la noi, nu ne reprezintă pe noi...

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.