Femei, femei, femei...

Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Femei, femei, femei    jpeg

Femei, femei... peste tot femei! Europa încearcă să se răscumpere, dar nu organic, ci sistematic, în mod nord-american. În Franţa, recent, noul preşedinte a impus paritatea sexelor pentru guvern; recunosc oribila practică a procentajelor autoritare exersată pe vremuri absurde cînd, pentru facultăţi, trebuiau selecţionaţi 75% de fii de muncitori, 15% de fii de ţărani, iar ce rămînea revenea categoriilor politic marginalizate – intelectualii, medicii, avocaţii! Paritatea e un mod dogmatic de a organiza şi distribui şansele. Un răspuns autoritar dat la întrebări legitime. Nu egalitatea sexelor e contestabilă, ci modul de a o legifera! Şi, într-un fel, ea sfîrşeşte prin a produce alte injustiţii. Deplorabil reziduu al practicilor comuniste în beton ideologic! Vieira da Silva a refuzat să fie prezentă într-un muzeu de la Washington consacrat pictorilor femei: „Eu vreau să expun printre pictori bărbaţi, cei mai buni“.

Fără a le aplica în politică, americanii, spre deosebire de Franţa, au intensificat radicalitatea conceptelor „feministe“ pînă la a exclude din anumite universităţi studiul tragediilor antice neconforme cu poziţia femeii admisă de „amazoanele“ moderne. „Femeia e viitorul bărbatului“ scria Aragon, homosexual comunist, manipulat de o vestală rusă, Elsa Triolet! Azi, instaurîndu-se un regim conflictual atunci cînd, pentru reparaţia trecutului, o mediere necrispată ar fi mult mai indicată, femeia pare să fie „ameninţarea bărbatului“.

Femei, femei… am întîlnit multe în expoziţiile pariziene recente, simptom evident al tendinţei generale. Femei-pictor, femei-model, femei-artist, femei inspirînd artişti. Ilustră e Artemisia Gentileschi (1593-1654), redescoperită recent. Îi descifrez biografia agitată, marcată de autoritatea tatălui, de violenţa unui viol celebru, de pasiuni princiare suscitate, de voiaje aventuroase, de succese şi de falimente spectaculoase. Artemisia e un personaj al Renaşterii, care-şi recunoaşte dificultatea condiţiei: „totul ar fi fost mult mai uşor dacă aş fi fost bărbat!“. Dar unicitatea nu-i provine tocmai din această depăşire a condiţiei? Îi privesc tablourile unde abundă sacrificiile şi agresiunea umană – Holofern decapitat e unul dintre motivele de predilecţie –, unde femeile apar ca încarnări alegorice ale afirmării de sine şi ale splendorii fizice. Impresionanta pictură eroică, energie caravagescă, agitaţie elisabethană – acesta-i repertoriul femeii pictor Artemisia! Arta ei atestă o vitalitate masculină, aceea a protagoniştilor renascentişti, artişti şi asasini: Caravagio sau Marlowe. Mă plimb prin expoziţie şi admit că această pictură sublimă a fost o pictură de luptă, pictură militantă exersată în numele unei afirmări de sine, aceea a femeii ce accede în areopagul bărbaţilor. Nimic nu trebuie să o distingă, ea, dimpotrivă, furnizează proba integrării.

Reversul Artemisiei se desenează într-o splendidă retrospectivă a lui Berthe Morisot, căreia Manet i-a consacrat unul dintre cele mai seducătoare portrete ale secolului al XIX-lea: tînăra femeie în negru care ne priveşte drept în ochi! Înşelătoare călugăriţă a iubirii! Cum Artemisia aparţine Renaşterii, Berthe e indisociabilă de impresionişti. Aceasta îi e familia şi biologică – soţie a fratelui lui Manet – şi artistică. Ea va circula şi îi va seduce pe Mallarmé sau Renoir, va adopta estetica prietenilor săi, permiţîndu-ne să recunoaştem o înrudire cu ei fără a impune însă o identitate proprie. Berthe e „impresionistă“ în măsura în care se consacră fără repaos emoţiilor fugitive, copilăriei, luminii. Totul în pictura sa afirmă o indiscutabilă „feminitate“ în sensul mitologic al cuvîntului, adică acela al imaginii artistului sensibil şi delicat, imagine opusă Artemisiei. Berthe încarnează ultima perioadă fericită a Europei, ea se retrage într-o grădină, îşi pictează fiica, Julie, schiţează un cehovian cules de cireşi. Toate aceste personaje vă privesc! „Visul e viaţa şi visul e mai adevărat decît realitatea“ – confesiune simptomatică a lui Berthe! Cîtă lumină, cîtă vibraţie, cît abandon în această pace a vieţii al cărei elogiu îl face! La ea s-a ajuns negînd acea atracţie pentru „eternitate“ proprie pictorilor precedenţi, Ingres sau Puvis de Chavannes îndeosebi. La ei totul era imobil, aici totul e mobil… dar această „sărbătoare a clipei“, pe care o celebrează Berthe Morisot, sfîrşeşte prin a deveni excesivă, a dezorganiza lumea şi face de înţeles reacţia „antiimpresionistă“ a lui Cézanne, care va predica reîntoarcerea picturii la ordine, arhitectură şi structură. Pictura feminină a lui Berthe, personaj monden, social şi fermecător, legitimează reacţia masculină a marelui izolat de la Aix, Cézanne. Istoria artei va fi întotdeauna aceea a unui joc de forţe contrare permanent reactivat. Aceasta îi întreţine vitalitatea!

Femeii-artist îi răspunde femeia-model! Am ezitat să mă precipit la marea expoziţie de la Musée d’Orsay: „Degas şi nudul“, dar interesat de „paritate“ mi-am spus că ar fi injust să sacrific viziunea unui bărbat. Fără răgaz, Degas a pictat, reluat, fixat nuduri, căci, artist în pragul modernităţii, el declara: „trebuie să refaci de zece ori, de o sută de ori acelaşi subiect“. Îi privesc nudurile, mai întîi academice şi sterilizate, pentru a penetra apoi în lumea contaminată a prostituatelor, grase şi dezabuzate. Corpuri fără dorinţă, corpuri epuizate, corpuri sacrificate. Uneori, Degas abandonează „sociologia“ nudului şi, cu un gest surprinzător de rapiditate, conturează, pe mari panouri întunecate, silueta abstractă a unei femei redusă la dinamica gestului pictural. Progresiv însă, el se polarizează asupra nudurilor văzute din spate, în poziţii clinice sau extravagante, corpuri contorsionate, corpuri – pentru a-l cita – „animale“. El însă precizează – precizare ce interesează azi: „adevărul îl putem restitui cu condiţia de a nu căuta în special urîtul şi de a nu-l vedea decît pe el“. Ce îl pasionează e linia spatelui, prezenţă fragilă – utilizează des pastelul – a unei cărni fără senzualitate, dominaţia gestului. Brusc descopăr că, spre deosebire de Berthe Morisot, Degas n-a pictat decît femei fără faţă. Femei care nu vă privesc, femei lipsite de ochi şi zîmbet, femei mute! Degas – pictorul nudurilor reduse la acţiuni subalterne – spălat, pieptănat – nuduri strict fizice. Viziune misogină, viziune sinistră a acestei galerii de nuduri oarbe! Femei fără chip – des femmes sans visage!

Evenimentul muzeografic recent rămîne expoziţia consacrată lui Leonardo da Vinci şi operei sale ultime Sfînta Ana, operă ce l-a însoţit ani de-a rîndul, de la o ţară la alta, de la un principe florentin la un rege francez. Operă neterminată, dar tocmai de aceea modernă… lipsa unor detalii îi salvează acea libertate străină capodoperei împlinite. O absenţă în peisajul alegoric pe care se desenează personajele, o neîmplinire a unei ultime sandale pe piciorul Fecioarei…

Urmărim constituirea progresivă a operei, de la primul gest! Gest orginar, gest prin care Leonardo schiţează un fel de glob negru agitat, în sînul căruia abia se ghicesc figurile umane care, apoi, progresiv, se vor detaşa şi identifica. Totul e rapid, agresiv şi brutal în ceea ce Leonardo va defini, dispreţuitor, ca fiind un exemplu de „compoziţie incultă“ Şi totuşi în acest început recunosc implicaţia geniului şi forţa impulsului iniţial! Apoi Leonardo va proceda la îndepărtarea de obscuritatea primă, pentru a perfecţiona plastic elemente corporale precise – braţe, picioare, a direcţiona figurile feminine, a sesiza senzualitatea stofelor, a capta mişcarea apelor şi geologia stîncilor. Ceea ce pierde în intensitate el cîştigă în puritate! La sfîrşit, tabloul îmi apare ca un genial „dublu ameliorat“, senzual şi catifelat al corpurilor feminine. Femeile lui Leonardo sau versiunea ideală a unui corp intangibil! Corp ireal, corp pictural! Corp destinat privirii!

Dar părăsesc Luvrul cu nostalgia pulsiunii prime, agresive, aceea unde arta maestrului nu îi temperează încă energiile.

Un ultim episod: Elena din Troia la muzeul Gustave Moreau! Într-o primă variantă, ea se înalţă ca o împărăteasă bizantină, verticală şi statuară! Viziune simbolic anală. Apoi însă, pentru Elena la porţile Sceei, Moreau se inspiră din puţin cunoscuta tragedie a lui Euripide, Elena, care consideră că ea, sursa litigiului troian, nu a fost decît o strategie, un miraj, „o sinistră statuie de ceaţă“. În tabloul lui Moreau, cadavrele însîngerate îi zac la picioare, dar dacă pictorul îi salvează demnitatea corporală, el îi sacrifică expresia fizionomică reducîndu-i faţa la o pată albă, fantomatică, anonimă. „Eternul feminin“ goethean care-l interesa pe Moreau la început sfîrşeşte aici în enigma de neuitat! Femeia celebră nu e decît o fata Morgana.

Femei, femei… peste tot femei. Ieri, la poştă, am cumpărat un carnet de timbre intitulat Seria Femei. Printre ele o regăsesc pe Berthe Morisot!

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

cropat traian savu foto linkedin jpg
Chirurg român de excepție, mort în Franța într-un teribil accident cu bicicleta
Traian Savu, chirurg român stabilit în Franța, a murit într-un accident de bicicletă. Vehiculul său a rămas blocat într-o șină de tramvai, iar doctorul a fost proiectat pe carosabil izbindu-se cu capul de asfalt.
Becali
Gigi Becali, amenințare fără precedent la FCSB: Ce vrea să facă după dezastrul din acest sezon
Într-un moment rar de luciditate, în loc să vină cu declarații sforăitoare despre viitorul măreț al echipei, patronul a admis că e „groasă“.
Gioconda tablou NFT arta digitala FOTO Shutterstock
Cum pot fi descoperite NFT-urile duplicat. Soluția găsită de un start-up românesc
Un start-up românesc de tehnologie a creat, cu ajutorul inteligentei artificiale, o tehnologie de identificare a NFT-urilor (non-fungible tokens) duplicat.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.