E.T. Tony

Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
E T  Tony jpeg

În momentul în care fotograful italo-englez cu nume de bufon provincial – Felice Beato – a coborît pe ţărm coreean, de pe puntea unei nave de război americane, venite să pedepsească scufundarea, cu cîţiva ani înainte, a navei „Generalul Sherman“ , acesta nu bănuia deloc ce impact avea să aibă obiectul adus de el. Era anul 1871, iar Felice debutase deja de ani buni ca fotograf în războiul Crimeei, pentru ca mai apoi să se specializeze – odată cu războaiele opiumului, colonialistele incursiuni anglo-franceze în China imperială deja muribundă – în fotojurnalism de război. Fotografiile sale de la Fort Taku din China, extrem-narative, din războiele shogunatului japonez ori mai tîrziu din Burma şi, de-a lungul lor, ale cotidianului asiatic au documentat printre primele orientalismul, Vestul care se uită la Est.

Oglinda magică a început să-i fascineze într-atît pe localnici, încît – ne povesteşte profesorul rus Andrei Lankov – o viitoare soţie a călătorit, pe la începutul secolului trecut, în condiţiile drumurilor vitrege ale epocii – o sută de kilometri pentru a ajunge la cel mai apropiat studio foto, ca să-şi trimită portretul prezumtivului soţ, plecat la muncă în America. Ceea ce micile şi foarte rarele studiouri foto de la începuturi au surprins atunci cu precădere – familia coreeană – s-a încăpăţînat să rămînă o marcă înregistrată pentru o lungă perioadă. Studiourile foto sînt o prezenţă atît de marcantă şi azi în toată Coreea contemporană, iar faptul că propaganda comunistă nordică este atît de vizuală nu poate fi decît o consecinţă naturală.

Din vitrinele din sudul peninsulei, familia coreeană surîde din toate gradele generaţionale în viaţă. De obicei e vorba de un portret de grup, care surprinde fie absolvirea facultăţii de către nepoţi, fie terminarea stagiului militar de către fii, fie căsătoria acestora, ori apariţia unui nou membru al clanului. Regia pozei este cît se poate de conservatoare: bunici îmbrăcaţi în costume tradiţionale, hanbok, încheiate pînă la respiraţie, capete înclinate protector înspre nepoţii care zîmbesc, asiguraţi de plasa de siguranţă întinsă sub ei de un protecţionism hipersudat. Fotografia-portret a unei familii coreene e ca un bloc de piatră, incasabil, la care, dacă nu eşti parte, nu te poţi uita prea mult. Apoi fotografiile de nuntă, cele recente mai ales, toate surprinzînd o regie cît mai elaborată, de poveste cu zîne cu trenă şi prinţi cosmopoliţi, au o atît de încărcată prezenţă, încît îţi vine să intri în spaţiul lor – ca un Tom Baxter al lui Woody Allen, făcînd o mişcare inversă – şi să-i zgîlţîi puţin. Toate, dar absolut toate fotografiile de studio construiesc în Coreea ideologia familiei indestructibile. E o ideologie a fericirii cu orice preţ, care pare că spune că o fotografie trebuie să fi apărut pe lume doar ca să imortalizeze momente de bucurie. Tinerii coreeni care fac obligatoriul semn al victoriei, fete care îşi acoperă obrajii a falsă surprindere – de fapt, pentru a părea mai suple, mai prinţese, mîţîială şi zîmbet. Cele mai multe sînt selfie. Daum, Naver, Cyworld – site-urile de socializare locale au fost pline de ele cu mult înaintea Facebook-ului. Unul dintre obiceiurile ieşitului în oraş este să mergi în cabinele foto amplasate la orice gură de metrou sau să intri în micile studiouri şi să-ţi faci o serie de mici fotografii, tip polaroid, photoshopate în culori vii şi asezonate cu mici trucuri infantilizante, care să îngroaşe şi mai mult efectul căutat de bucurie. Se adaugă la arsenalul adiacent al unei vieţi fericite şirul interminabil de food selfies, mîncarea cu zîmbete, fotografiată din toate unghiurile şi culorile posibile.

Uniforma fericirii este un element comun al nordului comunist şi al sudului capitalist în Coreea. Cît timp am stat în sud, prezenţa ameninţătoare a nordului era cît se poate de ştearsă. Mai degrabă se impacientează europenii la auzul unei noi testări de rachetă, decît seulezii. „Ah, nu-i nimic! Zice şi Kim aşa, dar nu atacă. Sîntem aceeaşi familie!“

Am simţit o anume nelinişte abia cînd l-am cunoscut pe Tony. Tony e fiul unor emigranţi nord-coreeni care au plecat, ca mulţi alţii, din calea războiului, în patria fericirii-poster – Hawaii. Deşi tatăl său s-a întors în sud, unde a lucrat decenii ca profesor de engleză la o universitate, pînă la pensie, deşi Tony i-a luat acum locul, pentru că e născut american şi educat la o universitate străină (fie ea şi Columbia), Tony e ceea ce se cheamă local, uşor nevesel şi chiar arogant, un kyopo: un coreean care, departe de ţara-mamă, şi-a pierdut, prin neexersare, rădăcina ancestrală. De cîte ori treceam prin faţa uşii apartamentului său din rezidenţa profesorilor străini ai universităţii, nu puteam să-mi iau ochii de la fotografia lipită pe aceasta. Un simplu dreptunghi negru sub care scria, mic şi nostalgic, de mînă: „This is the night time satellite picture of my father’s home village in North Korea“, decupaj din binecunoscuta fotografie din satelit a peninsulei, care arată jumătatea sudică plină de puncte luminoase, ca o farfurie zburătoare, iar cea nordică scufundată într-o beznă totală, punctată ici-colo de cîte o lumină cît un ochi mordoric.  

În Coreea de azi nu poţi fi străin doar într-un singur fel. Cuvîntul în coreeană – oeguk – îl desemnează atît pe extranaţional, cît şi pe extraterestru, iar lucrul acesta este simţit cel mai bine de coreenii care nu mai încap, cumva, în vesela fotografie. Ce se va întîmpla cu milioanele de nord-coreeni atunci cînd uniforma veseliei impuse va cădea? Oare nu se va trezi atunci sudul în faţa a milioane de kyopo care nu prea încap în cosmopolita lor farfurie zburătoare?  

Poster Orizontal   29 Martie 2023   Cimarosa si Salieri jpg
Baritonul italian RICCARDO NOVARO, aplaudat la Théître des Champs-Elysées – Paris, invitat la Sala Radio
Miercuri, 29 martie 2023 (19:00), îl veți asculta alături de ORCHESTRA DE CAMERĂ RADIO, sub bagheta dirijorului de origine libaneză TOUFIC MAATOUK.
989 16 coperta jpg
Imprevizibila ușurătate a vieții și a morții
Definitiv. O trilogie chiar marchează un punct notabil în proza românească de azi.
p 17 1 jpg
Burta balenei
Luat mai cu seamă în contextul particular al cinema-ului românesc, Spre Nord constituie o mare ocazie ratată.
989 17 Breazu jpg
Despre mizeria din dulceață
Să fie cam opt ani de cînd Laura Les și Dylan Brady și-au numit duo-ul după o întîmplare involuntar amuzantă.
989 23 Iamandi jpg
Un exercițiu de imaginație
Prima știre dintre cele douăzeci incluse în acest top este greva generală din 1926.
copertă Murmur jpg
988 16 coperta2 jpg
Retractilități incisive
Atît Cristina Alexandrescu, cît și Mihnea Bâlici sînt două voci deja recognoscibile în poezia românească extrem contemporană.
988 17 Vrabia foto Tudor Neacsu1 jpg
Să cazi la pace cu trecutul
Perioada postcomunistă în România, în special pînă la aderarea țării la Uniunea Europeană, a fost tumultuoasă din multe punctele de vedere.
Matrix fisa cartii jpg
Lauren Groff, Matrix, traducere din engleză de Brîndușa Cotea, Curtea Veche Publishing, 2023 - fragment -
Cu o privire arzătoare, se apleacă peste masa pe care Asta, entuziasmată, a început deja să schițeze planuri.
Giuliano da Empoli Magul de la Kremlin cop1 APROBATA (1) jpg
Magul de la Kremlin de Giuliano da Empoli - fragment-
Acest roman este inspirat din fapte și personaje reale, cărora autorul le-a împrumutat viață particular și replici imaginare.
Afis Sala Radio 17 martie 2023 (2) jpg
Dirijoarea Orchestrei Simfonice din Canberra - JESSICA COTTIS - invitată la Sala Radio
JESSICA COTTIS – o prezență specială pe scena muzicală internațională, unul dintre cei mai remarcabili dirijori britanico-australieni, dirijor-șef și director artistic al Orchestrei Simfonice din Canberra, este invitată pe scenă Sălii Radio!
RRM Iasi 1920x1080 jpg
Din 22 martie, ora 19.00: Radio România Muzical la Iași, pe frecvența 95.4 FM
Radio România Muzical poate fi ascultat la București pe frecvența 104.8 FM, regional pe frecvența Coștila 97.6 FM, iar din 22 martie 2023, pe frecvența locală 95.4 FM la Iași.
p 16 YouTube jpg
Extemporal la erotică
Noul diagnostic îl răstoarnă sau îl echilibrează pe cel vechi: multă gingăşie şi un dram de forţă.
p 17 jpg
Fami(g)lia
A Chiara rulează în cadrul Festivalului „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”.
987 17 coperta1 jpg
Focus JazzX
Timișoara și Clujul s-au sincronizat, inclusiv în interes politic, în ambiția de a consacra două festivaluri jazz de centru de capitală regională – JazzX și Jazz in the Park
987 15 foto BogdanDincă jpg
987 21 coperta Iamandi jpeg
Economie și psihologie
Una dintre explicațiile referitoare la căderea comunismului acordă factorului economic un rol preponderent.
(1) Beethoven Skizze Eugène Louis Lami FotoJean Marc Anglès Collection Cité de la musique jpg
Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații – conferință NEC
Colegiul Noua Europă are deosebita plăcere de a vă invita la conferința „Ce face muzica clasică cu mintea noastră? Ipoteze și demonstrații”, pe care compozitorul Dan Dediu o va susține joi, 9 martie 2023, la ora 17.00.
José Gallegos y Arnosa, El zapatero jpg
IIC BUC VISUALI ITALIANE AFFICHE 230222 jpg
Festivalul „Visuali Italiane - Noua Cinematografie Italiană în România”
Cinematografia italiană are o istorie lungă și prestigioasă, cu capodopere care au cucerit publicul din întreaga lume.
986 16sus coperta jpg
Călătoria fluturelui monarh
Într-un restaurant li se strigă „Go back to Russia!”, iar viața le e punctată de atacurile de panică legate de identitatea lor fluctuantă.
986 16jos coperta jpg
Avataruri ale iubirii
Amestec de Pascal Bruckner, Julian Barnes și David Lodge, pasional, ironic și simultan intelectual, noul roman al lui François-Henri Désérable e o bijuterie literară care merită admirată.
p 17 2 jpg
Cu ușile închise
E vorba, în definitiv, despre caractere. Adică despre lucruri care nu se confundă niciodată cu viața, care e mult mai flexibilă și mai nuanțată.
986 17 coperta audio jpeg
„Lumea asta nătîngă / E tot ce avem”
Acum vreo trei ani, într-un interviu pentru publicația engleză Uncut, Georgia Hubley, una dintre treimile artistice din interiorul Yo La Tengo

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.