„E meritul Franţei că am ajuns aici“ – interviu cu Cornel ION

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
„E meritul Franţei că am ajuns aici“ – interviu cu Cornel ION jpeg

A fost, ca student, printre cei care au înființat Radio Delta – un post care emitea programele RFI. De o bună bucată de vreme, este directorul RFI România. Cornel Ion a primit de curînd, din partea Franței, Ordinul Meritul Național în grad de Cavaler. Discuția s-a purtat, așadar, în jurul postului de radio, cu care se identifică.

RFI a împlinit 25 de ani. Cum a fost începutul?

A fost al treilea post de radio care și-a început emisia în România, după Fan Radio (tot un post francez) și Radio Nova (un post românesc). Sînt cinci momente importante care au marcat destinul radioului și destinul meu profesional, iar fiecare moment e legat de o persoană. Mai întîi aș vrea să adresez un gînd pios profesorului Mircea Ivanciovici; el este cel care mi-a îndrumat pașii spre RFI, în septembrie 1990. Un bilețel lipit în fosta Academie „Ștefan Gheorghiu“, unde începuse să-și țină cursurile Facultatea de Electronică, la care eram student, anunța că RFI, împreună cu facultatea (mai precis, Departamentul de Radio) încearcă să deschidă un laborator. Pentru mine a fost interesant: aveam sentimentul că cunosc RFI. Asta pentru că, înainte de 1989, ani buni adormeam cu un aparat radio Selena la cap și ascultam Europa Liberă (pentru informație), Vocea Americii (pentru topul muzical), ascultam Radio Monte Carlo în franceză pentru că eram vorbitor de limbă franceză și ascultam RFI în limba română pentru că era mirajul Parisului. Mi se părea atunci că-i cunosc pe redactorii de la RFI, pentru că îi ascultasem. S-a creat atunci Radio Delta, un post de radio-școală. De la Mircea Ivanciovici am învățat multe. El a transmis postului de radio seriozitatea. În septembrie 1990 a început, pe 1 ia­nua­rie 1991 a fost prima transmisie în direct. Al doilea personaj important pentru postul de radio a fost un francez, Fran­çois Delorme, cu legături în lumea artistică franceză – fusese asistent al lui Regine (cîntăreață de succes). El a fost un fel de antrenor. A trebuit să creeze din nimic o echipă care să joace meciul vieții: întîlnirea cu RFI. Cînd m-am îndreptat spre RFI, deși eram student la Electronică, nu m-a atras foarte mult partea tehnică. Voiam la microfon. Așa că am ajuns la programe. De la François Delorme am preluat respectul pentru ascultători. Era un personaj care montase un post de radio în Haiti și povestea că a fost o furtună care le-a smuls acoperișul, dar ei continuau să emită, pentru că cel mai important e ascultătorul.

Cine erau ceilalți din echipă?

Studenți la Electronică. Pentru mine a fost un an ciudat. În loc să-mi fac proiectul de diplomă – cum se numea atunci –, eu mă ocupam de radio. Noi am construit acest post de radio. Am luat mașina tatălui meu și m-am dus cu un coleg la fabrica de saltele Relaxa, să luăm burete pentru a antifona camerele din cămin. După șase luni, RFI ne-a invitat într-un stagiu la Paris. Eu și alți trei colegi am ajuns la școala de radio de la Lille. Pe durata verii, timp de două luni, profesorii au fost rugați să ne învețe pe noi, românii (căci România era atunci un subiect la modă, iubit și apreciat) ceea ce le predau francezilor în doi ani. Asta s-a și întîmplat. Al treilea moment al radioului a fost întîlnirea cu Mihai Coman, decanul Facultății de Jurnalism, care mi l-a prezentat pe un profesor de la Școala de Jurnalism din Lille. Radioul a intrat în zodia profesionalismului prin el: am făcut un parteneriat cu Facultatea de Jurnalism, astfel încît la radio au venit și studenți de la Jurnalism. Au venit primii patru. Cu cel de-al patrulea am avut un schimb de priviri și ne-am mărturisit, peste ani, că eu m-am gîndit: „Mare lucru dacă băiatul ăsta o să ajungă jurnalist“, iar el își spunea: „Mare lucru dacă băiatul ăsta o să conducă vreodată un post de radio“. Iată că eu sînt aici, acum, iar el a devenit redactor-șef al RFI și a rămas așa timp de 23 de ani. A fost o perioadă, 1993-1996, cînd unii dintre cei de la început au plecat, iar eu i-am lăsat pe jurnaliști să se ocupe de jurnalism.

La începutul anilor ’90, au apărut multe posturi de radio. Nu e întîmplător că primele au fost posturi studențești: studenții, pe atunci, erau o voce importantă în societate și o forță socială...

Așa este. În 1992 a apărut CNA, a apărut Legea audiovizualului, am primit licență de radio-școală. Au fost peste 100 de studenți care au trecut pe la Radio Delta. Dădeam concursuri și teste pentru voluntari, pentru că erau foarte mulți care doreau să lucreze la noi.

Și-am ajuns la episodul patru din istoria RFI România...

Se leagă de directorul RFI din acea vreme, Jean-Paul Cluzel, fost director al Operei din Paris. El a deschis radioul către zona culturală. Ne sfătuia ce să citim, ce filme să vedem. În mandatul lui, pe lîngă faptul că am alocat mult timp programelor culturale, ne-am dezvoltat în țară. În 1998 ne-am mutat la Romexpo și RFI a preluat 100% acționariatul postului din București, care nu mai putea funcționa ca un radio-școală, iar facultatea nu mai putea susține acest lucru. S-a investit mult în echipamente, am regîndit grila de programe, iar pînă în 2005 am început să emitem la Chișinău, Craiova, Iași, Cluj. Între 2006-2010 nu s-au întîmplat prea multe lucruri, RFI s-a reformat în interior, secția română de la Paris, care avea zece jurnaliști, a rămas doar cu doi. După 2013, cea de-a cincea persoană care a marcat acest post de radio este actuala președintă a France Médias Monde, Marie-Christine Saragosse, care venea cu o experiență de 20 de ani de la TV5 Monde. Cunoștea bine România, francofonia și francofilia existente aici. Ea a venit cu hotărîre şi curaj: a spus că e stupid să lăsăm să moară un astfel de radio; dacă nu are rezultatele pe care le așteptam, este pentru că noi l-am lăsat așa. Așa că a ­luat decizia să ne dezvoltăm, să aducă un echilibru financiar, să dea un suflu nou (cu încă două frecvențe, la Timișoara și la Sibiu). Studiile de audiență ne arată că, în orașele în care emitem, o persoană din două a auzit de postul nostru și 300.000 de persoane ne ascultă în orașele în care emitem, ceea ce e un lucru fantastic pentru un radio care a pornit de la un laborator, de la un radio-școală.

Aveți în spate o întreprindere media puternică, inițial Radio France Internationale, acum France Médias Monde. A fost un avantaj?

Și da, și nu. Anumite filiale RFI au avut de suferit. Filiala din România a fost singura unde nu s-a închis radioul; filialele din Belgrad, Budapesta şi Lisabona s-au închis. Asta pentru că Marie-Christine Saragosse este convinsă – așa cum sîntem și noi – că cultura franceză este înscrisă în codul genetic al culturii române și că francofonia are încă baze puternice în România.

În anii ’90, în România existau și alte birouri ale posturilor de radio străine (BBC, Deutsche Welle, Europa Liberă). Oamenii aveau atunci de ales. Acum, ați rămas singuri: RFI e singurul post de radio occidental care mai are o filială în România. S-a schimbat ceva în viața postului din acest motiv?

Atunci era loc pentru toată lumea. Noi eram diferiți și pentru faptul că eram un radio francez. Îți face bine să-ți dai seama că oamenii te ascultă și pentru că aud altceva, nu numai comparativ cu radiourile muzicale, ci și comparativ cu BBC sau Deutsche Welle. În spatele știrilor și programelor, oamenii auzeau „libertate, egalitate, fraternitate“, auzeau acel art de vivre specific Franței. Era altceva. Și celelalte posturi tratau, de pildă, actualitatea internațională, dar într-o manieră diferită. Pe noi ne interesa foarte mult ce se întîmplă cu românii din Franța sau ce se întîmplă cu statele din jurul nostru. Multă lume a început să ne asculte după ce BBC a plecat – poate și acestui fapt îi datorăm creșterea în audiență. Asta a fost și filozofia atunci cînd s-a decis ca RFI să rămînă aici: să fie altceva, să fie credibil.

Prin ce este RFI altceva?

În primul rînd, printr-o informație parțială și echilibrată. RFI aduce o informație complementară radiourilor locale, aduce diversitate, echilibru și imparțialitate. Apoi, oamenii simt în spatele programelor un anumit stil. Cei care ne ascultă pe noi sînt oameni care au gusturile deja formate, știu unde să caute, vor calitate, sînt cei care ne fac să nu lăsăm ștacheta mai jos și să ne ascundem în spatele expresiei „asta cere piața“ și să facem și noi ca toată lumea. În momentul în care am începe să facem așa, RFI ar avea o problemă. Programele noastre sînt structurate astfel: 50-60% informație, 40-50% muzică. Să nu uităm dimensiunea culturală: și ea ne diferențiază de alte posturi. Avem și programe educaționale, facem cursuri de limba franceză. Apoi, 80-90% din culoarea muzicală a postului este dată de piesele franceze și francofone. Amprenta și sunetul radioului sînt diferite. Eu sînt foarte bucuros că, după ce ani la rînd am încercat să promovăm muzica franceză, nume precum Zaz, David Guetta sau Christine and The Queens sînt difuzate și de alte radiouri. Asta este diversitatea despre care vorbeam: nu trebuie să ascultăm de dimineața pînă seara aceleași lucruri. Oamenii pot alege în cunoștință de cauză.

Și n-aveți sentimentul insulei?

Da și nu. E adevărat că uneori ne simțim ca pe o insulă. Dar și satisfacția e mare. Astăzi, cineva ne-a scris întrebîndu-ne de ce nu emitem și la Brașov. Ai satisfacție și atunci cînd oamenii care ascultă alt fel de muzică descoperă prin tine altceva. Poate nu ești pe o insulă, ci pe o peninsulă, dar legătura cu continentul este destul de subțire. Dar se poate trece de pe o parte pe alta.

Din student la Electronică ați ajuns să conduceți un post de radio. Cum priviți înapoi spre evoluția dvs. profesională?

Sînt foarte surprins că am ajuns aici și că, după 25 de ani, statul care m-a format profesional mi-a acordat o asemenea recunoștință. În primul rînd, e meritul Franței că am ajuns aici. Apoi, e meritul colegilor mei: de la fiecare am avut cîte ceva de luat. Împart meritele cu ei. Cred că și noi am avut noroc cu radioul, dar este și o șansă că ne-am nimerit la acest radio cîțiva oameni cu vederi apropiate.

Foto: David Muntean

Rețeaua Jane, r  Phyllis Nagy jpg
O poveste despre femei care au schimbat lumea deschide TIFF 2022: „Rețeaua Jane”
„Rețeaua Jane”, o poveste curajoasă despre drepturile femeilor, inspirată din realitățile Americii de la finalul anilor ’60, deschide cea de-a 21-a ediție TIFF, cu o proiecție de Gală organizată vineri, pe 17 iunie, de la ora 20:45, în Piața Unirii din Cluj-Napoca.
MRM 9iun landscape 1920x1080 png
„Moștenitorii României muzicale”. Recital susținut de pianistul Cristian Sandrin
Un eveniment la Sala Radio: Variațiunile Goldberg de Johann Sebastian Bach, interpretate de pianistul Cristian Sandrin, în cadrul proiectului „Moștenitorii României muzicale”, organizat de Radio România Muzical și Rotary Club Pipera, joi, 9 iunie, ora 19.00.
Utama, r  Alejandro Loayza Grisi jpg
12 „ficțiuni despre viață” în Competiția Oficială TIFF 2022
12 producții din toată lumea, printre care și două filme românești, intră în cursa pentru Trofeul Transilvania la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania.
QT Headshot   Photo Credit is art streiber JPG
„A fost odată la Hollywood”, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Humanitas Fiction
Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr.38) și sîmbătă, 4 iunie, ora 12.00, în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).
Clipboard01 jpg
Actrița Maia Morgenstern, Premiul de Excelență la TIFF 2022
Actrița Maia Morgenstern va fi omagiată la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca).
945 16 sus Romila jpg
Combinagii și vieți paralele
În „Șoferul din Oz” se asociază fericit umorul, ironia, tandrețea, caracterele hiperbolizate și inevitabila tentație a parabolei socio-politice cu priză imediată.
945 16 jos Iamandi jpg
Insațiabila nemulțumire a lui Stalin
Bolșevismul a fost exportabil și a produs rezultate „cvasiidentice” peste tot.
p 17 2 jpg
Dulce provincie
Găsim orășelul mic și netulburat în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, găsim jocul de putere aparent blajin între localnici și intrușii „de la centru”, găsim briza ușoară de nefericire care traversează, din direcții diferite.
945 17 Biro jpg
Aniversar
Gărîna. În materie de legende care eludează genurile, concertul Soft Machine s-ar putea să fie cel mai important concert al vremurilor recente pe teritoriul nostru.
TIFF 2022 Make Films Not War jpg
Îndemn la pace în campania de imagine TIFF 2022: Make Films, Not War!
Campania vizuală a celei de-a 21-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca) transmite un mesaj lipsit de orice urmă de echivoc: Make Films, Not War!
Afis Sala Radio 20 mai 2022 jpg
Violonistul Gabriel Croitoru interpretează unul dintre cele mai frumoase concerte de vioară compuse vreodată
Bruch se temea de succesul a ceea ce avea curînd să devină unul dintre cele mai des cîntate concerte de vioară compuse vreodată: Concertul nr. 1 în sol minor pentru vioară și orchestră.
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe! jpeg
Festivalul Filmului Francez ne invită să privim mai departe!
Între 1 și 12 iunie 2022, la București şi în alte zece oraşe din ţară – Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Brăila, Brașov, Constanța, Sfîntu Gheorghe, Sibiu, Suceava şi Tîrgu Mureș – cinefilii sînt invitați la întîlnirea anuală cu cele mai recente și remarcabile filme franceze.
Koba înainte de moarte jpeg
Koba înainte de moarte
Romanul poate fi citit chiar așa: stalinismul explicat copiilor de 10 ani.
Metonimiile biograficului jpeg
Metonimiile biograficului
Poezia Laurei Francisca Pavel pare un construct format din prefabricate dispuse într-un flux bine controlat. Important, textele nu sună deloc fals, nimic nu pare artificial, nelalocul lui.
Poate fi România „acasă” pentru migranți? jpeg
Poate fi România „acasă” pentru migranți?
Corpurile sînt grele, teama, deznădejdea, dar și mîngîierea însoțesc un drum care pornește dintr-un acasă spre nu se știe unde.
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“ jpeg
Victor Brauner, Pablo Picasso și „artele primare“
„L-am văzut pe Picasso asamblînd obiecte aparent neînsemnate și aceste obiecte, odată așezate de către el într-o anumită ordine, capătă viață.”
Vocea: ţipete sau şoapte jpeg
Rîs și surîs
Degradarea rîsului se produce atunci cînd spectacolele îl cultivă sistematic.
Viață de cuplu jpeg
Viață de cuplu
Filmului îi reușesc mult mai bine scenele de criză, cele în care intensitatea e dată pe minus, iar cadrul se lasă măturat de un crivăț emoțional.
Hardcore jpeg
Hardcore
Melanjul acela brizant de muzică și politică este transplantat de cei doi Vylani și pe cel mai nou album al lor.
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS jpeg
„Culturi cinematografice contemporane”, dezbatere organizată de Editura UNATC PRESS
Vineri, 6 mai, începînd cu ora 16:00, la sediul instituției din strada Matei Voievod 75-77
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)” jpeg
Artă împotriva războiului – expoziția „Stop the War (in Ukraine)”
Între 29 aprilie și 28 mai, în Piața Regelui Mihai din București, va putea fi vizitată expoziția Stop the War (in Ukraine), prin care opt artiști români și o serie de artiști ucraineni continuă să ia atitudine împotriva războiului din Ucraina și să militeze pentru pace, folosindu-se de arta lor pentru a mișca, a motiva și a împinge la acțiune.
Căsătoria lui Teofil jpeg
Căsătoria lui Teofil
La fel ca Irina, Maria și Teofana înaintea ei, Teodora s-a văzut transformată din „nimeni” în cel mai de seamă personaj feminin din imperiu.
O cineastă de redescoperit jpeg
O cineastă de redescoperit
Filmele Lanei Gogoberidze par să articuleze o preocupare pentru mutațiile istorice, pe care le altoiește cu o privire feminină, mereu dispusă la autoreflexivitate subtilă.
Exotic & orchestral jpeg
Exotic & orchestral
Danezii Efterklang se aventurează prin părțile noastre să-și prezinte cel mai recent album, cu adevărat unul de primăvară, încărcat de candoare și speranță, în contrasensul mersului mondial al lucrurilor.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.