„E meritul Franţei că am ajuns aici“ – interviu cu Cornel ION

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
„E meritul Franţei că am ajuns aici“ – interviu cu Cornel ION jpeg

A fost, ca student, printre cei care au înființat Radio Delta – un post care emitea programele RFI. De o bună bucată de vreme, este directorul RFI România. Cornel Ion a primit de curînd, din partea Franței, Ordinul Meritul Național în grad de Cavaler. Discuția s-a purtat, așadar, în jurul postului de radio, cu care se identifică.

RFI a împlinit 25 de ani. Cum a fost începutul?

A fost al treilea post de radio care și-a început emisia în România, după Fan Radio (tot un post francez) și Radio Nova (un post românesc). Sînt cinci momente importante care au marcat destinul radioului și destinul meu profesional, iar fiecare moment e legat de o persoană. Mai întîi aș vrea să adresez un gînd pios profesorului Mircea Ivanciovici; el este cel care mi-a îndrumat pașii spre RFI, în septembrie 1990. Un bilețel lipit în fosta Academie „Ștefan Gheorghiu“, unde începuse să-și țină cursurile Facultatea de Electronică, la care eram student, anunța că RFI, împreună cu facultatea (mai precis, Departamentul de Radio) încearcă să deschidă un laborator. Pentru mine a fost interesant: aveam sentimentul că cunosc RFI. Asta pentru că, înainte de 1989, ani buni adormeam cu un aparat radio Selena la cap și ascultam Europa Liberă (pentru informație), Vocea Americii (pentru topul muzical), ascultam Radio Monte Carlo în franceză pentru că eram vorbitor de limbă franceză și ascultam RFI în limba română pentru că era mirajul Parisului. Mi se părea atunci că-i cunosc pe redactorii de la RFI, pentru că îi ascultasem. S-a creat atunci Radio Delta, un post de radio-școală. De la Mircea Ivanciovici am învățat multe. El a transmis postului de radio seriozitatea. În septembrie 1990 a început, pe 1 ia­nua­rie 1991 a fost prima transmisie în direct. Al doilea personaj important pentru postul de radio a fost un francez, Fran­çois Delorme, cu legături în lumea artistică franceză – fusese asistent al lui Regine (cîntăreață de succes). El a fost un fel de antrenor. A trebuit să creeze din nimic o echipă care să joace meciul vieții: întîlnirea cu RFI. Cînd m-am îndreptat spre RFI, deși eram student la Electronică, nu m-a atras foarte mult partea tehnică. Voiam la microfon. Așa că am ajuns la programe. De la François Delorme am preluat respectul pentru ascultători. Era un personaj care montase un post de radio în Haiti și povestea că a fost o furtună care le-a smuls acoperișul, dar ei continuau să emită, pentru că cel mai important e ascultătorul.

Cine erau ceilalți din echipă?

Studenți la Electronică. Pentru mine a fost un an ciudat. În loc să-mi fac proiectul de diplomă – cum se numea atunci –, eu mă ocupam de radio. Noi am construit acest post de radio. Am luat mașina tatălui meu și m-am dus cu un coleg la fabrica de saltele Relaxa, să luăm burete pentru a antifona camerele din cămin. După șase luni, RFI ne-a invitat într-un stagiu la Paris. Eu și alți trei colegi am ajuns la școala de radio de la Lille. Pe durata verii, timp de două luni, profesorii au fost rugați să ne învețe pe noi, românii (căci România era atunci un subiect la modă, iubit și apreciat) ceea ce le predau francezilor în doi ani. Asta s-a și întîmplat. Al treilea moment al radioului a fost întîlnirea cu Mihai Coman, decanul Facultății de Jurnalism, care mi l-a prezentat pe un profesor de la Școala de Jurnalism din Lille. Radioul a intrat în zodia profesionalismului prin el: am făcut un parteneriat cu Facultatea de Jurnalism, astfel încît la radio au venit și studenți de la Jurnalism. Au venit primii patru. Cu cel de-al patrulea am avut un schimb de priviri și ne-am mărturisit, peste ani, că eu m-am gîndit: „Mare lucru dacă băiatul ăsta o să ajungă jurnalist“, iar el își spunea: „Mare lucru dacă băiatul ăsta o să conducă vreodată un post de radio“. Iată că eu sînt aici, acum, iar el a devenit redactor-șef al RFI și a rămas așa timp de 23 de ani. A fost o perioadă, 1993-1996, cînd unii dintre cei de la început au plecat, iar eu i-am lăsat pe jurnaliști să se ocupe de jurnalism.

La începutul anilor ’90, au apărut multe posturi de radio. Nu e întîmplător că primele au fost posturi studențești: studenții, pe atunci, erau o voce importantă în societate și o forță socială...

Așa este. În 1992 a apărut CNA, a apărut Legea audiovizualului, am primit licență de radio-școală. Au fost peste 100 de studenți care au trecut pe la Radio Delta. Dădeam concursuri și teste pentru voluntari, pentru că erau foarte mulți care doreau să lucreze la noi.

Și-am ajuns la episodul patru din istoria RFI România...

Se leagă de directorul RFI din acea vreme, Jean-Paul Cluzel, fost director al Operei din Paris. El a deschis radioul către zona culturală. Ne sfătuia ce să citim, ce filme să vedem. În mandatul lui, pe lîngă faptul că am alocat mult timp programelor culturale, ne-am dezvoltat în țară. În 1998 ne-am mutat la Romexpo și RFI a preluat 100% acționariatul postului din București, care nu mai putea funcționa ca un radio-școală, iar facultatea nu mai putea susține acest lucru. S-a investit mult în echipamente, am regîndit grila de programe, iar pînă în 2005 am început să emitem la Chișinău, Craiova, Iași, Cluj. Între 2006-2010 nu s-au întîmplat prea multe lucruri, RFI s-a reformat în interior, secția română de la Paris, care avea zece jurnaliști, a rămas doar cu doi. După 2013, cea de-a cincea persoană care a marcat acest post de radio este actuala președintă a France Médias Monde, Marie-Christine Saragosse, care venea cu o experiență de 20 de ani de la TV5 Monde. Cunoștea bine România, francofonia și francofilia existente aici. Ea a venit cu hotărîre şi curaj: a spus că e stupid să lăsăm să moară un astfel de radio; dacă nu are rezultatele pe care le așteptam, este pentru că noi l-am lăsat așa. Așa că a ­luat decizia să ne dezvoltăm, să aducă un echilibru financiar, să dea un suflu nou (cu încă două frecvențe, la Timișoara și la Sibiu). Studiile de audiență ne arată că, în orașele în care emitem, o persoană din două a auzit de postul nostru și 300.000 de persoane ne ascultă în orașele în care emitem, ceea ce e un lucru fantastic pentru un radio care a pornit de la un laborator, de la un radio-școală.

Aveți în spate o întreprindere media puternică, inițial Radio France Internationale, acum France Médias Monde. A fost un avantaj?

Și da, și nu. Anumite filiale RFI au avut de suferit. Filiala din România a fost singura unde nu s-a închis radioul; filialele din Belgrad, Budapesta şi Lisabona s-au închis. Asta pentru că Marie-Christine Saragosse este convinsă – așa cum sîntem și noi – că cultura franceză este înscrisă în codul genetic al culturii române și că francofonia are încă baze puternice în România.

În anii ’90, în România existau și alte birouri ale posturilor de radio străine (BBC, Deutsche Welle, Europa Liberă). Oamenii aveau atunci de ales. Acum, ați rămas singuri: RFI e singurul post de radio occidental care mai are o filială în România. S-a schimbat ceva în viața postului din acest motiv?

Atunci era loc pentru toată lumea. Noi eram diferiți și pentru faptul că eram un radio francez. Îți face bine să-ți dai seama că oamenii te ascultă și pentru că aud altceva, nu numai comparativ cu radiourile muzicale, ci și comparativ cu BBC sau Deutsche Welle. În spatele știrilor și programelor, oamenii auzeau „libertate, egalitate, fraternitate“, auzeau acel art de vivre specific Franței. Era altceva. Și celelalte posturi tratau, de pildă, actualitatea internațională, dar într-o manieră diferită. Pe noi ne interesa foarte mult ce se întîmplă cu românii din Franța sau ce se întîmplă cu statele din jurul nostru. Multă lume a început să ne asculte după ce BBC a plecat – poate și acestui fapt îi datorăm creșterea în audiență. Asta a fost și filozofia atunci cînd s-a decis ca RFI să rămînă aici: să fie altceva, să fie credibil.

Prin ce este RFI altceva?

În primul rînd, printr-o informație parțială și echilibrată. RFI aduce o informație complementară radiourilor locale, aduce diversitate, echilibru și imparțialitate. Apoi, oamenii simt în spatele programelor un anumit stil. Cei care ne ascultă pe noi sînt oameni care au gusturile deja formate, știu unde să caute, vor calitate, sînt cei care ne fac să nu lăsăm ștacheta mai jos și să ne ascundem în spatele expresiei „asta cere piața“ și să facem și noi ca toată lumea. În momentul în care am începe să facem așa, RFI ar avea o problemă. Programele noastre sînt structurate astfel: 50-60% informație, 40-50% muzică. Să nu uităm dimensiunea culturală: și ea ne diferențiază de alte posturi. Avem și programe educaționale, facem cursuri de limba franceză. Apoi, 80-90% din culoarea muzicală a postului este dată de piesele franceze și francofone. Amprenta și sunetul radioului sînt diferite. Eu sînt foarte bucuros că, după ce ani la rînd am încercat să promovăm muzica franceză, nume precum Zaz, David Guetta sau Christine and The Queens sînt difuzate și de alte radiouri. Asta este diversitatea despre care vorbeam: nu trebuie să ascultăm de dimineața pînă seara aceleași lucruri. Oamenii pot alege în cunoștință de cauză.

Și n-aveți sentimentul insulei?

Da și nu. E adevărat că uneori ne simțim ca pe o insulă. Dar și satisfacția e mare. Astăzi, cineva ne-a scris întrebîndu-ne de ce nu emitem și la Brașov. Ai satisfacție și atunci cînd oamenii care ascultă alt fel de muzică descoperă prin tine altceva. Poate nu ești pe o insulă, ci pe o peninsulă, dar legătura cu continentul este destul de subțire. Dar se poate trece de pe o parte pe alta.

Din student la Electronică ați ajuns să conduceți un post de radio. Cum priviți înapoi spre evoluția dvs. profesională?

Sînt foarte surprins că am ajuns aici și că, după 25 de ani, statul care m-a format profesional mi-a acordat o asemenea recunoștință. În primul rînd, e meritul Franței că am ajuns aici. Apoi, e meritul colegilor mei: de la fiecare am avut cîte ceva de luat. Împart meritele cu ei. Cred că și noi am avut noroc cu radioul, dar este și o șansă că ne-am nimerit la acest radio cîțiva oameni cu vederi apropiate.

Foto: David Muntean

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: