Despre modelul australian al cooperativelor de artă

Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Despre modelul australian al cooperativelor de artă jpeg

Din 2013, Dan Cristea ocupă funcţia de Business Performance Director în cadrul Orange România şi conduce o echipă creată cu scopul de a analiza și îmbunătăți experiența clienților și a angajaților. În interviul de mai jos am vorbit despre aborigeni și viața lor, despre credințele și despre arta lor, cu prilejul „DREAMING Exhibition“, vernisată luna trecută în Sky Tower din București.

Pe lîngă fantasmă, cît realism e în acest proiect?

E foarte real, pentru că a ajuns să existe această expoziție. La sfîrșitul anului trecut, eram în Australia, cunoscusem un galerist cu care am discutat întîi despre arta australiană, apoi am cumpărat o pictură de la el, și așa, din aproape în aproape, am ajuns la ideea acestei expoziții. De fapt, aborigenii m-au fascinat de la bun început, prin felul în care au reușit să se reinventeze. Ei au învățat să redescopere tradiția și practic să supraviețuiască prin artă.

Cît timp v-a luat ca „să-i înțelegeți“?

Gustul pentru artă mi-a fost dezvoltat de mic, prin cărți, expoziții și așa mai departe. M-am inițiat în cultura aborigenă întîi de toate prin cele trei călătorii pe care le-am făcut, în ultimii zece ani, în Australia, am ajuns treptat să-i cunosc, să-i înțeleg și să fac expoziția aceasta. Exemplul lor de supraviețuire prin artă și recîștigarea tradițiilor și a credinței mi s-au părut foarte importante. Pentru că noi, în România, după peste 70 de ani de ideologii străine impuse, apoi de tranziție ș.a.m.d., avem cam același tip de problemă. Mare parte din cultura tradițională a țării noastre nu este cunoscută generațiilor actuale și, după părerea mea, este neutilizată și nemodernizată. Din acest motiv am creat Asociația „Seeds“, ca să reînvățăm. Mai precis, să găsim cîteva comunități rurale românești unde să lansăm acest model australian al cooperativelor de artă, să reușim să modernizăm o parte din tradițiile noastre la nivelul conceperii și producției obiectelor artistice, pentru a le putea face cu adevărat dorite și vandabile.

Din ce am vorbit cu doi dintre autorii de lucrări din cadrul expoziției, există chiar un sentiment de culpă și o dorință de a relua dialogul cu bătrînii triburilor, tăinuitori de artă, pentru a le decripta simbolistica și a le înțelege mesajul. E vorba de un proces conștient de asumare a responsabilităților ce revin tinerei generații privind recuperarea patrimoniului.

Corect. Deoarece asociația noastră este foarte mică, proiectul principal pentru acest an este de a finaliza cu bine acest eveniment. Expoziția are două obiective. Primul este „de învățare“ – să explicăm istoria acestei populații care are peste 60-70.000 de ani vechime. Au plecat din Africa și au călătorit pînă în Australia, unde au reușit să-și păstreze intacte, pentru zeci de mii de ani, credințele rămase multă vreme necunoscute albilor. Și-au transmis credințele prin desene pe care le făceau pe nisip, pe propriul trup, pe stînci, pe scoarța copacilor și pe care, abia în ultimii 40-50 de ani, au început să le transpună și pe pînză. Oamenii aceștia și-au transmis poveștile lor, din generație în generație, înainte de a cunoaște scrisul, le-au transmis prin repetiție, într-un mod exemplar de riguros. S-au descoperit astfel, recent, în mijlocul deșertului australian, legende legate de străvechile glaciațiuni. Prin această formă de artă, ei au reușit să-și continue, de fapt, identitatea și să nu fie asimilați de cultura occidentală.

Al doilea obiectiv ar fi să acționăm și să reușim și noi, în lumea modernă, să ne păstrăm identitatea românească; de exemplu, reproducînd modelul de succes al producției de artă în comunitățile aborigenilor prin instituția „cooperativelor de producție“.

Nu vă este teamă că acest cuvînt, „cooperativă“, are o conotație negativă și s-ar putea să fie primit cu rezerve?

Ba da. Însă cred că este o problemă de convingere prin fapte. Cred că lucrurile se pot reînvăța, așa cum s-a întîmplat în Australia. Aborigenii n-au mai fost subvenționați, nu li s-au mai dat bani pentru a subzista întreținuți. Pur și simplu, au fost plătiți pentru valoarea creată de ei. În momentul cînd au făcut picturile cu o semnificație autentică, conformă cu tradiția, și modernizate din punct de vedere estetic, au fost plătiți foarte bine. Acest sistem de încurajare a calității și a autenticității face ca azi arta aborigenă să reprezinte una dintre marile mișcări artistice din lume, să creeze practic o ramură artistico-economică în Australia, de zeci de milioane de dolari anual.

Pe ei statul i-a ajutat?

Surprinzător, inițiativa lor a fost una privată. A venit din partea galeriștilor, a oamenilor de cultură din Australia, a școlii, a profesorilor, iar statul a intervenit mai tîrziu. Așa cum s-a realizat și această expoziție – din inițiativă privată.

Încercați să faceți, la nivelul țării noastre, un fel de jalonare a zonelor, să intrați în dialog cu specialiști, cu etnografi, socio­logi, designeri etc.?

În ce ne privește, noi vom încerca să aducem modernitate. Voi încerca chiar să fac un concurs de idei online, anul viitor. Pentru ca lumea să propună lucruri viabile pentru un astfel de proiect, să identificăm poate oameni care vor să colaboreze cu tineri care să facă asta din pasiune. Să nu mergem exclusiv pe filonul tradițional al specialiștilor și instituțiilor.

Revenind la aborigeni, „producția“ artistică nu legiferează, prin parafă, procesul de globalizare?

Ceea ce mi se pare mie esențial e că acești oameni au supraviețuit și s-au adaptat la schimbări dramatice, pe parcursul istoriei lor – cîteva glaciațiuni, cîteva deșertificări, ultima schimbare de acum 200 de ani, cînd au fost colonizați. Cu siguranță că se adaptează, și asta a fost forța și succesul lor, iar această adaptare se vede chiar în cadrul expoziției. Ceea ce este interesant e faptul că, în ciuda schimbării de formă, mai ales, și a mijloacelor de expresie, în continuare reușesc să păstreze esența și mesajul din spatele picturii lor. Nu știu cît de departe va ajunge metisajul culturilor.

Cert e însă că rămîne vie o parte importantă din tradiția lor. Faptul că le scad comunitățile izolate care trăiesc în stil pur tradițional e parte din fenomen. Pe de altă parte, în ultimii 50 de ani, populația lor a crescut de la 100.000 la aproape 300.000, numărul artiștilor a ajuns de la cîteva zeci la 4000-6000, iar odată cu ei, familiile care trăiesc din pictură sînt extrem de numeroase. Numărul celor care s-au reconectat la tradiție a crescut în aceeași perioadă. Sînt așadar fenomene multiple care se petrec și totuși exemplul lor este unul foarte frumos. Viitorul ne va arăta unde se va opri această migrare între culturi, în ambele sensuri.

Strămoșii lor pictau pe nisip avînd conștiința comunicării cu lumea de dincolo. Astăzi, artistul modern, conectat la toți parametrii vieții cotidiene, mai este într-o atît de susținută relație cu „spiritele strămoșilor ce-și au locuința în cer“?

Am vorbit zilele acestea cu unul din artiștii aborigeni care ne vizitează – Goompi – și el mi-a spus, și a dovedit în expoziție, că poate picta cu foarte mare ușurință, nu trebuie să se concentreze asupra actului tehnic în sine, și are sentimentul că prin mîna lui pictează și strămoșii, și spiritele lor. Dar pe lîngă modul ăsta foarte pregnant în care ei trăiesc, spiritualitatea, arta lor sînt foarte diverse. Din tot ce-am văzut pot spune că individualitatea joacă un rol destul de important în cazul lor. Au fost create forme noi, pe care apoi le-au utilizat și le-au transmis și celorlalți. De exemplu, foloseau inițial cam cinci culori de tip ocru, extrase din pămînt – gri, portocaliu, negru, alb și maro. Astăzi au adaptat vopselurile moderne și folosesc practic toată paleta de culori care există în acril. Păstrîndu-și acest element central al credințelor, folosesc practic tehnici foarte diferite și variate. Picturile de acum nu mai seamănă aproape deloc cu cele de pe nisip. Poți spune că sînt picturi absolut moderne. Diferența fundamentală față de pictura occidentală modernă este că la ei, în continuare, pictura și spiritul se contopesc.

Expoziția de la București este un modul itinerant?

Această expoziție nu este itinerantă, ea întrupează „visul meu“, cum am perceput eu istoria asta exemplară a supraviețuirii aborigenilor din Australia. Am discutat cu galeriști, dar și cu specialiști. Selecția operelor și prezentarea lor pe regiuni au fost realizate de doamna Susan McCulloch, unul din cei mai reputați experți în arta australienilor aborigeni, scriitoare, publicistă, curatoare. Lucrările au fost aduse în România de două galerii australiene care sprijină și promovează arta aborigenă de peste douăzeci de ani – Australian and Oceanic Art Gallery din Queensland, reprezentată de Tom Colrain, și Japingka Gallery din Perth, reprezentată de David Wroth. Practic, noi am încercat să obținem un produs cît se poate de bun. Cred că e una din selecțiile cele mai bune din arta aborigenă, în ultimii 30-40 de ani de cînd se fac astfel de expoziții. Este și una dintre cele mai mari expoziții care s-au organizat în Europa pe această temă. Am încercat să acoperim majoritatea curentelor fundamentale ale picturii aborigine, pornind nu numai de la regiuni, dar și de la școli. Din acest motiv cred că este o expoziție extrem de relevantă și foarte frumoasă.

Sînt aborigenii fani Orange?

Ai culorii orange, desigur!

a consemnat Ruxandra MIHĂILĂ

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi