Despre han (II): Love-like

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Despre han (II): Love like jpeg

„În Coreea de Sud să nu cumva să vorbeşti despre Coreea de Nord. Nu le place“ – a fost una dintre gogoşicile zbanghii livrate aşa, cu burtica gureşă-n sus, băltind de ulei încins, pe post de „informaţie culturală“, ori, cum, hélas!, se mai întîmplă, de mille feuilles – platou conversaţional cu tare junele Bogdan, de către un informat, altminteri, orator. Iar junele nu a fost atît de proustian şi s-a încrezut în ăl bătrîn.

Mult timp nu am vorbit despre Coreea de Nord cu colegii/prietenii mei sud-coreeni. Credeam, complet, că e subiectul tabu. Grădina secretă dintr-un forbbiden city. Reţinut, sfrijit conversaţional ca un puber britanic la o şcoală cu veleităţi, îi lăsam pe amabilii mei interlocutori să deschidă primii subiectul. Nu ştiu de ce (deşi eu credeam atunci că era din această cauză), dar chiar nu prea îl deschideau. În toţi cei şase ani, nu am fost vreodată tentat să merg să vizitez nici DMZ-ul, zona demilitarizată, tampon, de la graniţa celor două Corei, artificială ca o hiperficţiune proastă. Nici să iau drumul Chinei pentru a ajunge să vizitez Nordul, căci numai aşa se putea, pentru un expat ca mine, din Coreea de Sud. Explicaţia pe care mi-o dădeam era că, venind din celălalt Est, european şi postcomunist, memoria era prea aproape, iar ochiul, narativ şi proustian, cum spuneam, prea departe. Dar am învăţat foarte multe despre Coreea de Nord, simţind, în detalii, şi văzînd de acolo, din Coreea de la sud de paralela 38, nenumăratele feţe ale acestui don jon cu aer mordoric care e statul comunist coreean. Mi se părea cinic să merg să văd o ţară ca un imens muzeu în aer liber, dar totuşi foarte toxic, al suferinţei dresate. Utterly. Cert e că nu am vrut să fac o transmisiune de la faţa locului, pentru că, vorba ceea, faţa locului mi-era prea închisă, nu şi nu.

Primul tabu antropologic de care am auzit făcîndu-se vorbire în Coreea de Sud şi ale cărui consecinţe le vedeam în modul cel mai urban/grafic cu putinţă, era mai-mult-decît-superstiţia cifrei 4. Coreenii o detestă sincer. E cifra răului, a ghinionului. Etajul 4 (ei numără după model american, ar fi 3 la noi) este cel-care-nu-poate-fi-numit (ca la „noi“ 13). Nu e singura superstiţie. Rar mi-a fost dat să aud, venind, totuşi, nu din vreun uberposh, ci din „levantul feroce“, vorba-cuţit-cu-Lună a lui Mircea Cărtărescu, atîta ardentă plăcere în a se dedulci cu interzisul, ca în Coreea. În Hankuk, de fapt, ţara han-ului, a oximoronului, a chiasmului. Cu cît eşti mai avansat civilizaţional, cu atît trebuie să fii mai levantin, par să zică şi coreenii. „East is East“, n-ai ce-i face, poţi să fii şi tatăl Saizilor…

Dintre toate caracteristicile culturale ale acestui concept identitar, să nu vorbeşti, inexprimabilul pur şi dur, să nu-ţi exprimi deloc, nici măcar în intimitate, cu adevărat, emoţiile e cea mai vizibilă imagine. Să nu vorbeşti prin cuvinte. Dar să o faci prin imagini. Vezi K-wave, boomul cinematografic coreean. Vezi toată mantia sa culturală (mai încolo despre filmul coreean, ca bun cultural şi export economic calitativ). Dintre toate metodele teoretice aflate la îndemîna cercetătorului atent, deconstructivismul e, cred, cea mai adecvată. „Han“ este deconstructivism. Ei – ar zice pe drept cuvînt Deleuze – „gîndesc cu imagini-mişcare şi cu imagini-timp în loc de concepte“ (Gilles Deleuze, Cinema 1. Imaginea-mişcare, Editura Tract, Cluj-Napoca, 2012). „Noi“, occidentalii, le conceptualizăm, le punem într-o poveste teoretică din nevoia noastră stringent culturală, aristotelică de a (ne) explica totul. Totul, nu numai o frumoasă obsesie poetică. Acolo, mai mult totalitatea, dar încet-încet, yavaş-yavaş, vorba dragului nostru adstrat suzeran turcesc, ajungem şi noi, din criză, tot acolo. „Noi“ avem nevoie, din străfundurile prejudecăţilor noastre formative, de logos. „Ei“ se descurcă de minune cu pathosul. Deh, fiecare cu ethosul propriu…

Nu am vorbit prea mult de Coreea de Nord. Am înţeles de ce. Pentru coreeni, ţara este o familie. Dacă intri într-un restaurant, mereu condus de o familie, adeseori la pensie, clientului local îi este, han, la îndemînă să ceară comanda cu apelative precum „imo“, mătuşă. Prietenului, dacă ţi-e senior şi eşti băiat, îi zici nu pe nume, ci „hyeong“, frate mai mare; prietenei, dacă eşti femeie, îi zici „oni“, soră, iar celor mai mici, băieţi şi fete, le zici „dong seng“. Oh, şi aş putea da nenumărate alte exemple lingvistice ale ţării-ca-sîngele-tot. Dar aceasta nu e neapărat han. Profesorii mei de etnologie şi folclor din facultate (parcă-i aud surîsul calpuzanic al domnului profesor Angelescu) mi-ar da un 4, scurt şi la obiect. Face parte din mantaua tradiţionalului harrypotteresc, fireşte. Ceea ce este han apare abia atunci cînd vezi că această aparentă familiaritate e o formă de apărare atomică pentru adevărata familie, cea în care s-au născut. Folosesc vizibilul general, toţi-ca-o-familie, ca pretext pentru invizibilul identitar. Intimitatea cea mai intimă. Adevărata grădină interzisă. Locul unde un „străin“, locul unde orice străin e, nu numai etimologic, prin definiţie un „monstru“. Nu acum, totuşi, despre „străin“, despre „oegugin“, care în limba coreeană înseamnă atît străin de neam, cît şi de planetă, alienul perfect, extraterestrul ad litteram.

Acolo e noli me tangere-Pietà. Şi atunci, cum să vorbeşti despre prea iubitul frate, cel nordic, cel absent, cel care nu mai vine odată şi odată? Oh brother, where art thou?! 

Citiți prima parte a acestui articol aici.

1000 17 foto1 Andreea Lacatus jpg
Mama-scoică
Căsnicia ratată a fost un factor agravant pentru că a produs deja un prim abandon.
p 21 1 Victor Brauner, Roberto Matta, Interviziune I, 1955 jpg
Victor Brauner şi Roberto Matta – tablourile „la patru mîini“
În 1955, viziunile celor doi artiști se intersectează în lucrările pe care le realizează împreună, desene, acuarele şi două tablouri purtînd același titlu, Interviziune, I şi I.
999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit