Vizuina cu minuni

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Ce bine că n am douăzeci de ani! jpeg

Pentru ursul cultural care sînt, unul dintre efectele cele mai binefăcătoare ale hibernării este mersul în delir la teatru. An de an mi se întîmplă aceeaşi narcoză scenică. Odată consumate sindrofiile sărbătorilor de iarnă – mirajul Paştelui fiind încă departe – urmează o perioadă de moliciuni obosite, cu vreme incertă, aburită, plină de cearcăne şi lentori dezorientate. În cazul meu, pînă se coace bine primăvara, cea mai bună dezmorţire se petrece prin dopajul cu teatru. Bunăoară acum, în doar două săptămîni am fost la premiera lui Andrei Şerban de la „Bulandra“ cu Ivanov-ul cehovian (ca şi la conferinţa de la TNB a regizorului), la Îngropaţi-mă pe după plintă, dramatizarea romanului lui Pavel Sanaev de către regizorul Yuri Kordonsky, tot la „Bulandra“, apoi la un nou Neil LaBute, Teatrul ACT, în regia lui Cristi Juncu (nu a lui Vlad Massaci!), pentru ca la Naţional să revăd (fusesem la „şnururi“) Dineu cu proşti, comedioara de succes a lui Francis Veber, în regia lui Ion Caramitru, şi, în fine, Avalanşa turcului Tuncer Cücenoglu, regizată de un Radu Afrim spectaculos de cuminte, ca să zic aşa, spre încruntarea unora dintre fanii săi. 

După cum m-a deprins maică-mea, încă de pe cînd aveam şase-şapte ani şi mă planta nesmintit în fiecare weekend în săli de teatru, pentru mine efectul scenei înseamnă 90% actorul, actorii. Sigur, cu vîrsta, filologul care sînt s-a revoltat adesea, clamînd dreptul la întîietate al autorului: nimeni, mă-nţelegi, nu are dreptul să intre cu foarfeca sau cu picioarele în sfîntul Text! Aş, utopie pernicioasă! A urmat epoca de venerare a Regizorului, cel care, în numele accesibilităţii, musai să taie cu drujba, ziceam (şi) eu, din Shakespeare, să-i actualizeze şi să-i recalibreze pe tragicii elini, să-i înmoaie ludic pe Ibsen, Strindberg şi chiar Cehov. Cu timpul, deci, n-am mai venit la teatru exclusiv pentru George Constantin, Valeria Seciu, Ştefan Iordache, Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Marcel Iureş, Horaţiu Mălăele, Marian Râlea şi, Doamne, cîţi alţii asemenea, de la Beligan, Carmen Stănescu, Fotino, Albulescu şi Ovidiu Iuliu Moldovan, la Oana Pellea, Marius Manole, Vizante şi Vlad Zamfirescu, dar şi pentru Ciulei, Esrig, Pintilie, Şerban, Măniuţiu, Alexandru Dabija, Ducu Darie, Tocilescu, ba chiar, nu o dată, special pentru Afrim, Frunză, Galgoţiu, Andreea Vulpe, Geanina Cărbunariu, Theo Herghelegiu. 

Ei bine, nu: pînă la urmă, oricît de isteţ aş da să rotesc lucrurile, tot în vraja Actorului rămîn. Aşa şi acum: ar fi mult de vorbit de viziunea lui Andrei Şerban despre prima piesă a lui Cehov, scrisă în zece zile, pe cînd avea 26 de ani, numai că pe mine m-au lăsat fără suflare bucuria enormă cu care se joacă de-a bunul rău şi răul bun Victor Rebengiuc, calităţile scenice ale actriţei de film Mirela Oprişor (oricînd acasă în Ofelia şi Nora, dar şi în Nona lui Blaga), alături de impresionantul Cornel Scripcaru, surprinzătorul Radu Amzulescu şi plăcuta revedere a Oanei Dogaru. 

Tot aşa, cu toate că mintenaş m-aş arunca în dezbaterea asupra efectelor (deopotrivă fecunde şi păgubitoare) ale ralenti-ului în regiile lui Kordonsky, mă grăbesc excitat să-mi declar public hipnotizarea pe care mi-au produs-o aceste două teribile performanţe cu care ne dăruiesc, în spectacolul de la „Bulandra“, Mariana Mihuţ şi Marian Râlea, alături de un captivant Claudiu Stănescu şi o remarcabilă Andreea Bibiri. 

În montarea lui Cristi Juncu de la ACT, am lăsat iute la o parte previzibila (deja dogmatica) pledoarie a corect-politicului autor pentru altfelitate, rebucurîndu-mă de ironia mucalit-caustică a lui Vlad Zamfirescu, dar în special de revelaţia pe nume Raluca Vermeşan, care-şi asumă ataşant condiţia personajului supraponderal. 

În sfîrşit, să vă mai spun de harul demenţial cu care umple scena, fără să facă mai nimic anume, Horaţiu Mălăele în Dineu cu proşti, întrecîndu-l net, în ochii mei, prin naturala-i abureală subtilă, parşiv-duplicitară, pe Jacques Villeret din ecranizarea lui Veber? Vă imaginaţi o piesă de salon, în straşnica tradiţie a vodevilului parizian, cu cîteva personaje într-un spaţiu de cîţiva metri – adică perfectă pentru Sala Atelier! – jucată pe post de Danton taman în Sala Mare a Naţionalului şi aplaudată-n picioare minute în şir de peste-o mie de oameni?!? 

Dacă săptămîna trecută îmi încheiam articolul remarcînd exaltarea cu care Victor Rebengiuc joacă acum, în regia lui Andrei Şerban, rolul lui Şabelski din Ivanov-ul cehovian aproape cu aceeaşi (sălbatică) participare cu care l-a ipostaziat pe Caliban în Furtuna shakespeariană montată odinioară de Liviu Ciulei, – acum sînt încîntat să-mi înclin fruntea în faţa Marianei Mihuţ şi a lui Marian Râlea. Ei fac din Plinta lui Sanaev-Kordonsky ceea ce, în tradiţia publicului, se numeşte un regal: anume, chestia aia de la care ieşi cu lacrima-n gît şi taci aiurit pînă acasă! Şi care îţi rămîne pe viaţă în suflet. Dacă Râlea trece instantaneu (şi magistral), ca un silf infantil şi divin, de la copilul uşor lovit la tînărul melancolic, sfîşiat între dorul de mamă şi respectul timorat faţă de bunica monomaniac-isteroidă, în rolul acesteia din urmă Mariana Mihuţ ne face să-i citim cu spaimă şi fervoare în filigranul talentului posibilitatea de a întruchipa cu egală forţă şi credibilitate pe Lady Macbeth şi Ana lui Manole, nevinovăţia din Ciuta şi cutare feminitate monstruoasă din romanele lui Stephen King. Recunosc spăşit, eu, care, la Lear-ul lui Andrei Şerban nu am palpitat: pînă acum o vedeam pe Mariana Mihuţ cu precădere în diafan şi suavă resemnare, fie şi cu asprimile, convingător alveolate, din Moartea unui comis voiajor. Acuma, însă, jocul ei dual, pe muchie de cuţit, între nebunia aproape demenţial posesivă şi dăruirea cvasibiblică, în tradiţia „sufletului rus“, amestecul (contrariant, dar incitant, pentru spectator) de furie şi blîndeţe, ură spumegoasă şi acceptare concesivă, de manie şi tandreţe, demonism imprecativ şi duioşie maternă configurează ramele unui personaj hipnotizant şi, în fapt, indescifrabil pînă la urmă. 

Spectacolul regizat de Yuri Kordonsky conţine două scene antologice: lamentoul final al Marianei Mihuţ (Bunica) în faţa uşii închise a Mamei şi scena doritei, dar imposibilei regresiuni uterine a lui Saşa (Marian Râlea), zvîrcolindu-se neputincios într-o ameţitoare coregrafie a disperării. Secvenţe amuţitoare. Le-am trăit cu aceeaşi intensitate cu care, de-a lungul anilor, am adunat extatic în vizuina mea cu minuni saltul lui Marin Moraru în spinarea lui Mircea Albulescu în Troilus şi Cresida, deambularea lui George Constantin în pîntecele chitului din Iona lui Marin Sorescu, exhibiţiile scenice în negru din Lear-ul lui Penciulescu, desluşirea dintre Pampon (Giugaru, Caragiu) şi Crăcănel (Birlic, Moraru), lipirea de perete şi prăbuşirea pe perne a Valeriei Seciu în Să-i îmbrăcăm pe cei goi, respectiv, Dama cu camelii, jocul lui Ştefan Iordache cu tronul din Richard III şi intrarea în scenă a lui Marcel Iureş în acelaşi rol (în montarea lui Măniuţiu din 1993), alunecarea pe scenă a lui Caramitru cu Irina Petrescu şi Ogăşanu în Leonce şi Lena, intrările în scenă ale lui Caragiu şi, apoi, Gina Patrichi (dimineaţa, după noaptea de prostituare) în Azilul de noapte, convulsiile lui Marian Râlea din Experimentul Iov, apariţia lui Ciulei în Agamiţă, intrarea publicului în sală, pregătită de Pittiş, la Cei patru Beatles, plimbarea nonşalantă a paharului de whisky de către Beligan în Cui i-e frică de Virginia Woolf, jocul lui Iureş cu mecanismele utopiei din Cetatea soarelui, unduirile feciorelnice ale Marianei Buruiană în Ofelia, rotirile gigantice ale lui Mihai Constantin în patul lui Oblomov… Gata, opriţi-mă!

Dan C. Mihăilescu este critic literar. Recent, a coordonat volumul colectiv Cărţile care ne-au făcut oameni la Editura Humanitas, 2010.

999 16 coperta jpg
Reducția retoricii
În Eșarfe în cer (2012), Dumitru Crudu scrie despre moarte pornind de la o situație concretă, de fapt persistînd în situația concretă.
p 17 2 jpg
Celălalt pe care-l adoram
Cu toate acestea, Marx può aspettare rămîne un film găurit, incapabil să se închidă rotund.
999 17 PBreazu jpg
Un tunel creativ
Vocea lui Del Rey rămîne centrală și omniprezentă, la fel ca în operele precedente.
999 21 jpg
Delirul realității
Poate că o explicație ar fi că din trunchiul memorialisticii naziste a ieșit un trunchi mai mare, al memorialisticii Holocaustului.
Catre mine afiș spectacol jpg
Spectacolul „Către mine” de la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” închide ediția a șasea a atelierelor de scris pentru adolescenți organizate de Control N
Asociația Culturală Control N și elevii Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” (Trupa As) vă invită la spectacolul de teatru „Către mine“.
featured image (5) jpg
Povestea ascunsă a Palatului Versailles: De la o cabană de vînătoare la un obiectiv turistic impresionant
Pornind de la o cabană de vînătoare, Palatul Versailles s-a transformat în unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Franța.
poster Dry Cleaning 31 05 jpg
Curățătoria punk
Post-punkerii britanici Dry Cleaning (left-field art rockers sau spoken-word punkers, cum au fost ei descriși de presa muzicală) vor concerta în premieră la București, miercuri, 31 mai, după ora 20:00, la Control Club.
998 16 coperta 1 jpeg
Nebănuite sînt căile prozatorului – de la experimentul burlesc la policier –
Dacă şi-a propus să angajeze energii cinegetic-detectivistice, atunci Femeia de marţipan e un roman detectivistic ratat, în opinia mea.
p 17 jpg
Pîntecul lumii
Cu un ochi la spiritualitate și celălalt la cinema
998 17 audio cover jpg
Levant la Gărîna
Ibrahim Maalouf, cîndva un promițător talent în jazz, e pe cale să devină un superstar world music după nominalizarea Grammy
comunicat institutul cervantes omagiu mircea cartarescu jpg
Mircea Cărtărescu, omagiat la Institutul Cervantes din București
Cu prilejul decernării Premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ediția 2022, în cadrul celei de-a 36-a ediții a celui mai mare tîrg de limbă spaniolă.
Apa lacului nu e niciodata dulce jpg
Apa lacului nu e niciodată dulce - fragment
Acel împreună mă înghite ca o închisoare, e un noi în care nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să locuiesc.
2nd NEW draft poster FINAL med jpg
Ultimele zile de înscrieri la New Draft, rezidența în care îți scrii propriul scenariu de lungmetraj și lucrezi cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana
”Prezența producătorilor Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana este cadoul nostru de mijloc de drum pentru participanți.
997 16 Bilete de sinucigas jpg
Groaznica sinucidere din strada Micsandrelor
Aș fi preferat ca Bilete de sinucigaș să fi avut pur și simplu paginile albe
p 17 2 jpg
Puncte de vedere
Între David Cronenberg și Michael Mann, acest thriller turcesc sună prea adevărat
997 17 Breazu jpg
După 29 de ani
Fuse, noul album al duo-ului britanic, merită o inimioară roșie – „What is left to lose? / Nothing left to lose”.
997 21 Iamandi jpg
Evadările de la Auschwitz
Jonathan Freedland sugerează că Rudolf Vrba și Alfréd Wetzler au fost primii evrei care au reușit să evadeze de la Auschwitz.
Book cover jpg
copertă Murmur jpg
Dincolo de bine și de rău
Bun, în tot cazul, ușor melancolic, ușor retro, noul roman al lui Mircea Pricăjan e o meditație la sensurile încurcate ale istoriei.
996 17 Eroine jpg
Cîteva ipostaze feminine în teatrul recent
O mutație subtilă s-a produs în teatrul românesc în ultima vreme: perspectiva feminină este integrată tot mai des în spectacole și recunoscută subliminal ca parte din standardul scenic.
p 23 2 jpg
Daniel Spoerri – Noul Realism, EAT ART și „tablourile-capcană“
În acest an, între 19 și 28 mai, are loc la Romaero Băneasa un nou tîrg internațional de artă contemporană, MoBU.
GR Headshot   Credit Andrew Macpherson jpg
Actorul Geoffrey Rush vine la TIFF.22
Strălucire va avea o proiecție specială la TIFF, în prezența actorului.
Mostenitorii 13mai landscape 1080 jpg
“Moștenitorii României muzicale”: recital-eveniment susținut de pianistul George Todică, laureat al Concursului internațional “George Enescu”
George Todică va interpreta un program cu opusuri celebre semnate de Enescu, Ravel, Rahmaninov și Chopin.
995 16 coperta1 jpg
Kituri de supraviețuire
Toate cele trei poete înțeleg poezia ca pe o formă subtilă de diversiune.

Adevarul.ro

image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.
image
Cazul înfiorător al elevului ucis în timp ce mergea spre şcoală. Daune uriaşe acordate de judecătorii din Neamţ
Judecătorii din Neamţ s-au pronunţat într-un dosar penal, acordând daune uriaşe după ce un elev a fost ucis când mergea spre şcoală. În accident au mai fost răniţi alţi doi adolescenţi
image
Totul despre „drogul violului”. Povestea de film horror a uneia dintre victime: „Am băut apă plată” FOTO VIDEO
„Drogul violului” face ravagii în Europa, iar în România a făcut vâlvă cazul unei eleve în vârstă de 15 ani, despre care s-a scris că a fost drogată, sechestrată și violată.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.