Victime inegale

Publicat în Dilema Veche nr. 432 din 24-30 mai 2012
Victime inegale jpeg

● Liviu Antonesei, Victimele inocente şi colaterale ale unui sîngeros război cu Rusia. Unsprezece povestiri, Polirom, 2012. 

„Recunosc. De obicei îmi mint cititorii şi, pe cît e posibil, încerc să-i mint frumos. Inventez personaje plecînd de la un nas ciudat ori de la mişcarea unui fund de femeie, apoi brodez poveşti în jurul lor după cum îmi aleargă imaginaţia. Şi mereu caut să dau un aer implacabil, lucrurile nu pot sta decît aşa, de autenticitate. De data aceasta vreau să fiu cît mai onest cu cititorii mei, mi-am propus să smulg personajele direct din realitate şi să încerc să le reconstitui povestea din fapte reale, să-mi limitez cît mai mult imaginaţia. Dacă observaţiile mele, mai ales concluziile extrase din ele, sînt incorecte? Oricum, superficiale sînt cu siguranţă. Am scos telefonul din buzunarul pantalonilor scurţi şi am format numărul lui Max. I-am spus că am nevoie pe loc de ajutorul lui şi al băieţilor lui şi că sînt la ştrand...“ În acest fragment, naratorul este un scriitor, iar Max – un detectiv particular chemat, după cum se-nţelege, să verifice, prin metoda filajului, dacă presupoziţiile pe care scriitorul le făcuse în legătură cu două cupluri de la ştrand, pe care le avusese pînă atunci sub observaţie, sînt corecte.

Povestirea se intitulează „Raport despre două cupluri smulse realităţii, însoţit de un comentariu vag, imprecis, privind realitatea ca atare“ şi funcţionează ca o fabulă despre ficţiune, în ciuda sau poate tocmai datorită unui vag aer autoironic. Raportul detectivului despre cele două cupluri pe care le va supraveghea cîteva zile nu va coincide cu ceea ce-şi imaginase scriitorul: „Concluziile mele s-au dus peste cap. E adevărat că acestea noi, rezultate în urma anchetei, pot conduce la o poveste mai interesantă. Adevărul e că nu ştiu ce să fac cu personajele mele şi cu schiţa poveştii lor. Să merg pe primele mele impresii?... Să apelez la rezultatele anchetei? Să-mi imaginez altceva?“ Această dilemă a onestităţii ficţiunii – pe care şi-o pune personajul-scriitor al povestirii – este, fireşte, una falsă. Adevărul este că, în ficţiune, „onestitatea“ sau „corectitudinea“ nu contează, iar realismul cere doar verosimilitate, dar Liviu Antonesei se joacă „denunţîndu-şi“ propria metodă. Povestirile sale, cel puţin în aparenţă, par că se ţin foarte aproape de realitatea biografică, imaginaţia fiind atribuită, în mod limitat, personajului său narator (care pare acelaşi în toate povestirile), scriitor de profesie. Cum toate povestirile se întîmplă în aceleaşi locuri (în Grecia, în Polonia şi în trecut), responsabilitatea ficţională este delegată, funcţionează doar în planul secund: premisele şi cadrele aparţin biografiei, iar imaginaţia este doar un joc inofensiv. De pildă, în povestirea „Ocolul Cracoviei într-o singură noapte...“, personajul-narator şi femeia de care este însoţit urmăresc, într-o cîrciumă, baletul de priviri, gesturi şi replici dintre un turist şi o chelneriţă, încercînd să le ghicească/construiască cu ajutorul imaginaţiei tipul de relaţie. Îşi propuseseră acest joc imediat ce intraseră în cîrciumă: „...am început să ne uităm în jur, să radiografiem personajele. Simţeam amîndoi că se poate naşte o poveste din toată atmosfera sărbătorească“. Aşadar, căutarea unei poveşti, a unui posibil început de poveste, jocul de-a observaţia şi imaginaţia – acesta este adevăratul subiect al povestirii şi la fel se întîmplă sau, mai bine zis, nu se întîmplă lucrurile în alte două proze fără subiect, „O dimineaţă foarte bună pentru un drum spre plajă“ şi „Neaşteptata apariţie a lui Poseidon pe insula lui Zeus“, unde naratorul observă de departe nişte personaje (depărtarea, la propriu şi la figurat, creează mister) sau chiar stă de vorbă cu ele (apropierea aduce cu sine cîteva detalii de viaţă).

Neajunsul acestor povestiri vine însă tocmai din lipsa de implicare ficţională. Capacitatea de improvizaţie nu se ridică la nivelul simţului observaţiei de care dă dovadă Liviu Antonesei. Povestirile suferă de un fel de anemie ficţională. E adevărat că detaliile şi descrierile, minuţioase şi ritmate, construiesc suprafeţe şi ţes aparenţe, uneori opace, alteori misterioase, dar, lipsind crochiurile sau schelăria ficţiunii, de cele mai multe ori textele nu susţin nimic şi nu fac nici un desen. Ce dă cu o mînă, prozatorul ia înapoi cu cealaltă. Povestirile sînt şi inegale. Cea care deschide volumul nu spune mai multe decît o face titlul ei: „Într-un sat din secuime, icoana Maicii Domnului a început deodată să vorbească“. Într-o altă povestire, e vorba de o femeie care se apucă să ţină un jurnal intim, dar convenţia nu funcţionează, discursul fiind inadecvat, deopotrivă stilistic şi psihologic, conţinînd chiar cîteva gafe narative (jurnalul începe cu „Mă numesc Maria...“, deşi „eu pentru mine scriu aici“ – la ce bun autonominarea?!). De fapt, nu e vorba de fragmentul de jurnal al unei femei, ci de o povestire cu cap şi coadă scrisă de un bărbat. Fraze precum „sexul meu, eliberat de protecţia slipului“ sau „un coleg cu care aveam o minunată comunicare pe plan intelectual“ nu sînt exprimări care să aparţină discursului intim, personal, introspectiv al unei femei ce se mai şi descrie pe sine drept „povestaş“ sau „bovarică“. O altă povestire ratată – lipsită de umor, scrisă şi rău – este fabula extrem de explicită „Un preşedinte oarecare“, la antipodul „Nefericitei aventuri a prietenului meu Adam Leon“, simpatică şi elegantă stilistic, cu un personaj foarte bine prins. Volumul rezistă însă prin două povestiri autobiografice despre moarte, adică exact textele unde Liviu Antonesei nu se mai joacă de-a observaţia şi ficţiunea, ci se implică îndeaproape, ia scrisul la modul foarte personal, pleacă în căutarea unui sens sau îl construieşte folosindu-şi deopotrivă inteligenţa şi sentimentele. „Ziua în care a început să moară tata“ aminteşte, chiar dacă de foarte departe, de scrisul lui Julian Barnes din Nimicul de temut şi Puls: fiul află de boala incurabilă a tatălui său şi îşi reevaluează relaţia cu el, pornind de la un episod din adolescenţă. Concentrată pe tensiunea dintre tatăl distant şi fiul rebel, pe relaţia dintre libertate şi afecţiune, această povestire cu irizări eseistice are şi profunzimi, şi emoţii. Cealaltă proză foarte bună dă şi titlul cărţii şi, de data aceasta, se întîmplă după moartea mamei. Fiul se întoarce acasă şi face ordine în cutiile cu hîrtii adunate de-a lungul anilor şi dă peste o carte poştală datată august 1968, care-i declanşează amintirea unui episod din adolescenţă. Narată într-un ritm bun şi pe tonul potrivit, păstrînd echilibrul între politic şi juvenil, între dramatic şi comic, povestirea înlocuieşte melancolia cu tensiunea, fără însă a se mai întoarce în punctul şi la tonul iniţial. Împreună cu „Ziua în care a început să moară tata“ funcţionează însă ca un diptic al morţii şi poate că aici se află, de fapt, sîmburele unui viitor roman.

Ca şi în alte cazuri, tind să pun inegalitatea acestei cărţi pe seama redactorului de carte (la care însă nu mă gîndesc nominal, cît mai degrabă abstract, continuînd să mă mire faptul că editurile nu investesc mai mult în formarea unor redactori de carte cu adevărat profesionişti). Titlurile povestirilor (care mie mi se par neinspirate), micile stîngăcii sau scăpări stilistice de genul neconcordanţelor temporale („nici nu ştiu dacă acestea sînt gîndurile sale din acea dimineaţă“ – s.m.), repetiţiilor de cuvinte sau explicitărilor inutile („Mănîncă şi plînge. Mănîncă. Ca în foarte populara poezie pe care o învăţam de foarte mici la şcoală...“), toate acestea puteau fi lesne redactate/corectate. Aşa, zgîrie urechea unui cititor bun, întinînd stilistic nişte povestiri care ar fi putut străluci. 

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.