Vampirul Fifi, semiotician

Publicat în Dilema Veche nr. 441 din 26 iulie - 1 august 2012
Vampirul Fifi, semiotician jpeg

● Alexandru Muşina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, 2012. 

Săptămîna trecută scriam că, în ciuda circulaţiei legendelor săseşti cu Vlad Ţepeş şi a consecinţei lor literare din lumea anglo-saxonă – best-seller-ul lui Bram Stoker, tema vampirului nu i-a preocupat pe scriitorii români, nici pe cei de literatură înaltă, ocupaţi să bună bazele unei literaturi „serioase“, nici pe cei de literatură populară de secol 19, mulţumiţi să imite, în lipsa unei tradiţii gotice autohtone, modelul francez al romanelor de mistere citadine. Dar aşa cum, prin Ţiganiada, am avut o comedie a literaturii înaintea literaturii, contribuţia românească la mitul lui Dracula nu vine atît dinspre literatura de consum, cît din zona academică. Mai întîi a fost romanul istoric al criticului textualist Marin Mincu, Jurnalul lui Dracula, publicat în Italia în 1992 şi abia în 2004 şi la noi, iar acum această satiră universitară a poetului optzecist Alexandru Muşina. Fără a beneficia de mecanismele comerciale ale unei culturi populare ca şi inexistente la noi, mitul lui Dracula şi tema vampirului sînt, iată, legitimate cultural dinspre literatura înaltă (oricîte romane ar scrie Cristina Nemerovschi).

Alcătuit din opt mari capitole introduse, în cunoscuta tradiţie narativă picarescă, printr-o frază-rezumat de genul „în care...“, romanul lui Alexandru Muşina este construit în jurul unui (anti)erou. Florin Angelescu Dragolea este asistent de literatură franceză la Literele braşovene, a obţinut un doctorat „summa cum laudae“ pentru teza Sémiose de l’oubli et du souvenir chez Marcel Proust, este un tip nespectaculos, corect şi chiar pasional, dar fixist la cursuri (predă, în limbajul de lemn al structuralismului, acelaşi curs de semioză proustiană la toţi anii), un lungan costeliv tras la faţă, lipsit de charismă şi de sex-appeal, timid şi singuratic, fără viaţă privată, după trei divorţuri şi o istorie de alcoolic, locuind împreună cu mama sub a cărei influenţă, de altfel, încă se află. Prezenţa sa intelectuală în contrast sau, dimpotrivă, susţinută de look-ul „avariat“ atrage însă atenţia celor două bombe sexi din amfiteatrul mai mult gol, vedetele facultăţii: Cerasela Bulumac, zisă Bubu, este prototipul odraslei de bani gata, tatăl ei fiind arhitectul-şef al oraşului; iar Eliza Podoleanu, zisă Lulu, este imaginea întreţinutei de un afacerist străin, în cazul ei de un şeic care îi este amant prin corespondenţă video, căci deşi a fost aleasă, în urma unui concurs, să fie iubita lui din România, şeicul n-a întîlnit-o niciodată în persoană. Din plictiseală, dar şi din nevoia de a trece examenul, cele două fete pun la cale, sub un pretext bibliografic, un plan de seducţie a asistentului, despre care circulă zvonul că ar fi nepotul lui Dracula şi care, intrat timid în joc la un biftec tartar în trei, „începe să semene cu Marilyn Manson în concert (cum simţea Bubu) sau cu Dracula în scena confesiunii (feelingul Fetei şeicului)“ şi să exercite o tot mai mare fascinaţie asupra fetelor: „Profesorul, tot mai roşu în obraji, cu o culoare aproape de om sănătos, perora despre Bataille, Girard, Jung, Lapin Duval, Genette, Gianfranco Carozza, Proust, Lacan, Brigitte Neuscheuk Hmelnitzsky, Foucault, Derrida, Ahmed Volfenson Krishnapati, Deleuze şi Guattari, iarăşi Proust, Noica, Eliade, Heidegger, Lieberman Kolakovski, Wittgenstein, din nou Proust, semioza uitării şi amintirii, dorinţa triunghiulară, patrulateră, pentagonală... Despre anamneză, kenoză, alchimie, maieutică, transcendenţă şi imanenţă, mimesis şi katharsis, senzorial şi spiritual... Bubu şi Fata şeicului se simţeau transportate într-o nouă lume, primite-n Cetatea Ideilor. Simţeau, fizic, că înţeleg, că se pătrund de esenţa semioticii, a fenomenologiei, că intră în rezonanţă cu adevărul semnelor fundamentale...“ Interesul, repede deconspirat, al celor două vedete ale facultăţii îi cresc cota şi îi conferă asistentului un nou statut transformîndu-l într-un Orfeu înconjurat de „bacantele cunoşterii universitare“, care încep să-i umple pînă la refuz amfiteatrul. Dar ceea ce începe ca o parodie de college sex adventures glisează tot mai mult înspre ficţiunea, comică fireşte, a unui quest identitar. Ajuns la Colocviul „Lucian Blaga“ de la Sibiu, asistentul întîlneşte pe stradă un ţigan, prosper exportator de sînge, care recunoaşte în el figura unui boier valah din neamul Drăculeştilor, descendenţi ai lui Vlad Ţepeş. În mod previzibil, dar nu lipsit de suspans sau de umor, planul fetelor de a-l face pe asistent, numit în intimitate Fifi, să bea un cocktail ce conţine sînge, pentru a confirma zvonul că ar fi vampir, converge cu inevitabila curiozitate a semioticianului de a verifica dacă originile sale ajung cu adevărat la Vlad Ţepeş. Şi cu acest rezumat în chip de captatio abia am ajuns la jumătatea romanului (care sfîrşeşte într-o veselă apocalipsă ecumenist-monarhică), restul rămîne la latitudinea curiozităţii fiecăruia.

Alexandru Muşina realizează un adevărat tur de forţă narativă în măsura în care construieşte o ficţiune omogenă şi complexă, cu mai multe niveluri stilistice. Nepotul lui Dracula este, în primul rînd, o satiră academică (modelul ar putea fi David Lodge) unde limbajul de lemn, titlurile şi ierarhiile, moravurile universitare, sistemul Bologna, superficialitatea studenţilor, „eficienţa“ secretarelor (informatoare încă de pe vremea Securităţii) etc., toate acestea sînt ilustrate cu cinism sau sînt trase în derizoriu şi absurd. Romanul este însă şi o satiră la adresa postmodernităţii: feminismul, vegetarianismul, antisemitismul, rasismul, colonialismul, UE, ONU etc. – toate sînt, mai mult sau mai puţin, parodiate prin vocea universitarilor adunaţi într-un select Club al Oamenilor Inteligenţi (COI). Apoi, romanul introduce legenda vampirului în această naraţiune de mediu şi moravuri academice, dar nu în sensul policier-ului filozofic patentat de Umberto Eco, ci într-unul intelo-parodic, unde contrastul dintre preţiozitatea limbajului şi frivolitatea întîmplărilor, dintre mediul academic şi cultura populară, dintre imaginarul ştiinţific şi mitologia consumeristă, precum şi acumularea de scene şi dialoguri incompatibile stilistic creează la tot pasul efecte comice, burleşti chiar. În ceea ce priveşte dimensiunea erotică dintre Fifi şi fete, dar şi divorţurile sale ori relaţia ombilicală cu mama, toate acestea au parte de o desfăşurare lentă, cu suspansul şi melodramatismul de rigoare, suficient pentru a conferi romanului dimensiunea unei telenovele cu un vampir prins în plasa intrigilor feminine, a secretelor de familie şi a originilor învăluite în mister. Nu în ultimul rînd, romanul face uz de o gamă largă de procedee ficţionale (Mircea Horia Simionescu poate fi invocat pe destule pagini) – fantezii onirice, pastişe, liste, (false) citate, versuri –, care-l aseamănă unei farse livreşti. Alexandru Muşina face, astfel, figura unui prozator dexter, surprinzător de abil în a controla mai multe stilistici şi discursuri şi, mai ales, cu o bună priză, deopotrivă la temele intelectuale şi la cultura populară actuale.

Un singur cusur găsesc acestui roman, însă e unul important, şi anume redundanţa narativă, a procedeelor. În cele peste 400 de pagini ale cărţii, care conţine destule momente memorabile (discuţiile membrilor COI-ului, personajul ţiganului afacerist cu sînge, visele lui Fifi ş.a.), naratorul lui Alexandru Muşina face, totuşi, figura unui pisălog omniscient: se repetă, dublează personajele, explicitează şi insistă prea mult asupra unor aspecte sau procedee, sau, cel mai supărător, reia glumele pînă la insuportabil. Comicul bazat pe introducerea în situaţii frivole a unor concepte precum „saturarea“ lui Jean Luc Marion, „urma“ lui Lacan sau „diferanţa“ lui Derrida este suprasaturat. Cîte glume poţi face cu diferanţa într-un singur roman?! Un redactor de carte priceput ar fi curăţat romanul de toate repetiţiile şi l-ar fi subţiat, astfel, cu o sută de pagini. Pentru forma aceasta însă, înarmaţi-vă cu răbdare!

973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.
Online MarkLetteri jpg
Jazz post-modern - Mark Lettieri, The Baritone Sessions vol. 2, Leopard (6) Records, 2022 -
Mark Lettieri Group vor concerta în Clubul Control din București pe 7 noiembrie.

Adevarul.ro

Nicolae Balcescu jpg
Satira de excepție a lui Nicolae Bălcescu despre corupția din România. „Neam de curci” VIDEO
De Ziua Națională a României, Antena 1 a difuzat emisiunea „România, Râzi cu RoaST!”, în cadrul căreia un actor cunoscut l-a interpretat pe marele istoric Nicolae Bălcescu.
Luis Suarez FOTO EPA EFE jpg
Scandal uriaș după Ghana-Uruguay. Ce au făcut colegii lui Suarez în timp ce acesta plângea în hohote
E scandal imens după meciul Ghana - Uruguay de la Cupa Mondială 2022. Selecţionerul Uruguayului a sugerat că arbitrul german Daniel Siebert este de vină pentru eliminarea echipei sale de la CM 2022, informează DPA.
Congres AUR - George Simion - 27 mar 2022 / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
AUR cere ca România să nu mai ajute R. Moldova
Alianța pentru Unirea Românilor a adoptat în cadrul Congresului organizat la Alba Iulia o rezoluție prin care cere unificarea României și R. Moldova. Șeful formațiunii a susținut însă că România ar trebui să oprească ajutorul îndreptat către vecini.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.