Va urma

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Va urma jpeg

● Andrei Dósa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit, Editura Tracus Arte, 2011. 

Privind acum înapoi la cărţile menţionate de critici prin topurile sfîrşitului de an 2011, recenzate, nominalizate sau chiar premiate la debutul în poezie (Crista Bilciu – Poema desnuda, Cartea Românească; Medeea Iancu – Divina tragedie, Brumar; George Nechit – Părţi juvenile, întinse, Pandora M; Matei Hutopila, Copci, Casa de Editură Max Blecher, Vlad Ioan Tăuşance – Legende urbane, Herg Benet; dar şi alţii), probabil că volumul lui Andrei Dósa, recompensat cu Premiul „Iustin Panţa“ şi cu Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ Opera Prima, s-a bucurat, totuşi, de cea mai mare atenţie critică. Citindu-l mai tîrziu decît pe ceilalţi poeţi debutanţi am avut, astfel, aşteptări mari, care au fost confirmate însă doar în parte.

Alcătuit din trei cicluri distincte, separate de două „pauze“, reprize, „exerciţii de respiraţie“, volumul este structurat cumva cronologic şi marchează cîteva vîrste şi identităţi diferite. Primul ciclu, „într-un sul de linoleum“, este dedicat familiei. Scene domestice (precum gătitul în bucătărie, privitul la televizor, o reparaţie prin casă, o inundaţie sau o ceartă) delimitează un spaţiu, casnic şi interior, la limita dintre afecţiune şi înstrăinare, dintre complicitate şi lipsă de comunicare, dintre grijă şi frica de moarte. Prins deopotrivă cu inocenţă şi intuiţie în plasa vieţii părinţilor, dar mişcîndu-se şi pe firul introspectiv, şi pe cel temporal, cu apropieri, depărtări şi chiar rupturi, cu întoarceri în timp, proiecţii interioare şi judecăţi morale, băiatul îşi mixează nostalgia faţă de momentele de familie tihnite cu dezamăgirile ulterioare legate de micile-marile disfuncţionalităţi ale acestui mecanism al relaţiei părinţi-copil, copilărie-maturitate. Ultimul poem al ciclului dedicat familiei surprinde alienarea „legăturii părinteşti“: „eu îi rog / să îmi dea iubire / ei îmi dau de înţeles că / focul încălzeşte / masa e pusă / patul va fi desfăcut // eu vreau să ascult / pildele lor grăitoare / mă cheamă alături de ei / în faţa televizorului // eu mă pregătesc să ies / cer binecuvîntare / şi putere / ei cu ochii întorşi spre tv / văd pericole prevăd capcane / îmi spun să mă feresc // îi implor / să se întrupeze încă o dată / să facă miununi / să salveze lumea / piatra plezneşte / pe feţele lor// pierduţi în lumina albastră / a televizorului / idoli de piatră / mici şi obosiţi“.

Ca şi în cartea lui M. Duţescu, şi toată bucuria acelor ani trişti (Cartea Românească, 2010), cu care acest volum are multe asemănări de structură, ciclului dedicat copilăriei îi urmează unul plasat în mediul corporatist. Dacă M. Duţescu scria un fel de joburi & faze, avînd ca figură „paternă“ un manager, Andrei Dósa descrie, în ciclul intitulat „uşa rotativă“, alienările unei existenţe office depersonalizate, mecanizate şi înseriabile, „uşa rotativă“ fiind simbolul graniţei dintre două lumi şi, implicit, două sensibilităţi, portalul spre universul corporate în care realitatea dispare în efectul obscur al unei „duble expuneri“ sau se proiectează sub formă de slide-uri, corpurile şi identităţile sînt ameninţate de existenţa binară a informaţiei şi a codului de bare, hipermarketurile sînt nişte ozn-uri care-i „răpesc“ pe oameni. „Astăzi uşile rotative / lucrează la capacitate maximă, / separă şi apoi scuipă oamenii / în malluri, bănci, corporaţii. / blonde platinate care poartă la gît / un şir sclipitor de zerouri, / bărbaţi ce-şi duc în palme cravata / ciopîrţită cu foarfeca de angajatori, / oameni care şi-au lăsat corpurile / astrale drept garanţie pentru un credit în euro, / directori în jugularele cărora / patrulează peşti piranha, şi / eu, refugiat într-una dintre uşi, / încercînd să rămîn aici, / să nu fiu aruncat în niciuna / dintre lumile în care / nebunii şi întîrziaţii mintal / şi-au reunit forţele / pentru a desena pe hîrtie milimetrică / matriţele care vor da formă şi consistenţă / dorinţelor noastre.“ Toată această înstrăinare corporatistă din mijlocul mediului devenit existenţă (într-un poem dedicat lui Thomas Pynchon, apare sugestia unui Dumnezeu-reţea) este, la un moment dat, pusă în relaţie cu alienarea domestică a părinţilor pironiţi, în ciclul precedent, în faţa ecranului televizorului („eu nu duc greul vieţii / confruntat cu vederea aceleiaşi / ferestre aceleiaşi lumini / îmi pierd cunoştinţa / în fiecare dimineaţă“).

După secvenţele trecut-familie şi prezent-job, ciclul final al volumului adună cîteva poeme de dragoste ce culminează cu un lung poem, cel care dă şi titlul cărţii, o fantezie foarte livrescă, plină de referinţe din zone şi registre diferite (Cîntarea cîntărilor şi Ryu Murakami, Brâncuşi şi Hendrix, Hayao Miyazaki şi Stanley Kubrick), proiecţia unei comuniuni sentimental-erotice de la nivel molecul la scară cosmică, un poem frumos, bogat în idei şi-n imagini, dar foarte cărtărescian, chiar dacă trecut, poate, prin imaginarul psihedelic al unor Murakami-Palahniuk-Noé: „dacă ne uităm afară pe geam vedem pedala wah-wah cu care jimmy (sic!) hendrix dă corzilor o răsucire imposibilă îl invocă pe The Big One // să vină să ne ia cu el acolo unde ayahuasca înfloreşte în ţeasta băştinaşilor acolo unde frunzele de marihuana sînt fractalice acolo unde opiumul din barometre nu coboară niciodată sub 760 mm acolo unde oamenii concep gemeni şi tripleţi pe ecstasy acolo unde cocaina sparge creierele ca pe nişte fiole cu adrenalină acolo unde heroina îţi provoacă un orgasm mai puternic decît orgasmul colectiv al unui grup de delfini al unui recif de corali acea pastă fluorescentă care acoperă oceanul ejaculare care durează cîteva zile acea cursă nebună a globulelor roşii de la mîna îngheţată de emoţie la buzele crăpate scurta fuziune cu sexul scurta fuziune cu inima oh echivalentul a cîte grame de uraniu îmbogăţit este inima mea cîţi megawaţi produce inima mea pe secundă ca să te încălzească pe dinăuntru...“ (Ca rocker, nu pot să nu remarc „erezia“ lui Andrei Dósa de a scrie numele lui Jimi Hendrix greşit; e-adevărat însă că „insulta“ nu e atît de gravă ca în cazul lui Nicolae Breban care, în romanul Jiquidi din 2007, scria Bill Hendrix.)

Ca şi în cazul altor volume de debut, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit este o carte ce reuneşte mai multe cicluri poetice prea puţin explorate, cu poeme curate şi corecte, dar insuficiente pentru a crea complexităţi. Lipsit de omogenitate, în ciuda structurii ce sugerează treceri şi continuităţi, volumul pare o colecţie cu ce-a scris poetul în ultimii ani, cu poeme bune care alternează însă cu texte modeste (spre exemplu, „monstrul sacru al scobitului în nas“ sau „film documentar“ sînt inexplicabil de slabe). Cartea face, deocamdată, o nedreptate talentului lui Andrei Dósa. Ce va mai scrie va avea însă toate şansele să fie desăvîrşit. 

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
Aliații lui Putin au criticat retragerea rușilor din Lîman: Sunt niște gunoaie
Susținători ai lui Vladimir Putin au criticat sâmbătă retragerea armatei dintr-un oraș din Ucraina, la o zi după ce președintele a afirmat că a anexat regiunea.
FOTO Traian Goga jpg
Bucșani, ciclism și turism alături de zimbri, într-o locație ideală, care le împacă pe amândouă
Fenomenul sportiv al mountain bike-ului a prins un avânt serios în România și se dezvoltă de la an an. Aproape că nu mai este copil care să nu știe să pedaleze sau să își dorească acest lucru.
Convoi de civili atacat in regiunea Harkov FOTO SBU jpg
Un nou atac asupra unui convoi de civili ucraineni: Cel puțin 24 de morți la Harkov
Cel puțin 24 de civili aflați într-un convoi au fost uciși în urma unui atac comis de ruși în regiunea Harkov, a anunțat guvernatorul acestei regiuni din estul Ucrainei, Oleh Sinehubov.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.