Un pornograf indecent

11 august 2010
Conjuraţia Eminescu (II) jpeg

● Alexandru Petria, Zilele mele cu Renata, Editura Tritonic, 2010

Zilele mele cu Renata ar putea avea mai toate calităţile unui roman pornografic. În primul rînd, n-are intrigă, numai situaţii. 

Protagonistul, pe nume Marius, face sex (o vreme, nişte zile – de unde şi titlul) cu Renata „Fese Crispate“, o ţigancă măritată şi mamă a doi copii, dar şi cu iubitele celor doi prieteni ai săi. În al doilea rînd, totul se întîmplă abrupt, fără nici un fel de preludiu narativ şi fără motivaţie psihologică, întrucît, cum ar zice Umberto Eco, în pornografie personajele n-au voinţă proprie, se oferă în mod automat oriunde, oricînd, în orice combinaţie: bărbaţii au la îndemînă o erecţie, iar femeile îşi desfac picioarele. Apoi, personajul masculin este viril, tupeist şi misogin. Este tot ce se vede din prestaţiile lui şi, oricum, de alte calităţi nu e nevoie. Aceasta ar fi partea de conţinut, dar şi stilistic opera lui Alexandru Petria respectă canoanele genului: frazele sînt scurte (în general enunţiative, fără propoziţii subordonate), simple (alcătuite din vocabularul cotidian), fără ambiguităţi de limbaj (tropii sînt reduşi la comparaţii, iar metaforele, cînd există, au cel mai mic grad de impertinenţă semantică). Apoi, romanul nu este întins: are cu totul 100 de pagini şi este structurat pe capitole de una-două pagini, astfel încît să poată fi citit repede şi în reprize scurte. 

Cu toate astea, romanul lui Alexandru Petria nu este cîtuşi de puţin pornografic. Din cîteva motive. Mai întîi, nu conţine sex. Scenele care trebuiau să facă sarea şi piperul cărţii nu se întind pe mai mult de două rînduri: sexul nu e descris, ci enunţat. Iată toate scenele de sex din acest porno-haiku-roman: „Mi-a luat sexul între buze“, „Îmi vîr limba în ombilic“, „Îmi tot săruta sexul“, „Vrea să-i dau limbi, îi dau“, „M-a masturbat“ şi, ultima, „I-am introdus 3 degete în anus“. În al doilea rînd, romanul evită, totuşi, clişeele pe care Nabokov le considera caracteristica principală a literaturii pornografice („pornografia este o copulaţie de clişee“). Protagonistul fiind scriitor, sînt introduse în roman articole cvasipolitice şi foarte scurte povestiri, doar unele erotice, pe care le scrie sau care îi sînt deja publicate într-o revistă numită Observator. În general, pornografia nu se complică cu astfel de artificii narative, iar dacă acceptă povestirea în povestire, textele trebuie să fie, mereu, de aceeaşi natură. Însă mai mult decît de sex, protagonistul cărţii este mai preocupat de cariera şi destinul lui de scriitor de povestiri. Se visează scriind, dar s-a blocat după prima frază atunci cînd a început un roman. „Blocaj total. Îmi reuşeau povestirile, în schimb“, crede el, a cărui concepţie despre literatură este una mediocră, de vreme ce consideră povestirile inferioare ca gen romanului: „Aveam ambiţia să scriu cel mai tare roman românesc de după 1989. Cu povestirile îmi făceam mîna.“ Prietenii lui sînt tot scriitori: unul este critic literar şi, din cînd în cînd, îi mai dă cîte un feedback la povestiri, celălalt este dramaturg. Dintre toate povestirile reproduse în roman, antologică (prin stupiditatea ei, fireşte) este confesiunea intitulată „Eu şi bateriile“, în care Eu este Dumnezeu, iar bateriile – oamenii. Începe aşa: „Unii mă numesc Dumnezeu şi m-am obişnuit aşa. Alţii îmi spun altfel şi sînt la fel de obişnuit. Şi unii şi alţii se numesc între ei oameni, e o certitudine ca răsăritul soarelui, pe cînd eu mă gîndesc la toţi ca la nişte baterii, asemănătoare celor de lanternă“. Interesant – sună replica avizată a prietenului critic literar. Singura calitate a cărţii lui Alexandru Petria este umorul involuntar.

Renata, ţiganca muncitoare în fabrică şi căsătorită cu un şofer de TIR, vorbeşte cam aşa: „Nu mă dau în vînt după lucrurile intermediate. Literatura e ca sexul cu prezervativ, nu e 100% viaţă.“ Despre Minerva, iubita criticului literar, spune următoarea frază: „N-a fost adepta nici să mi-o ia în gură“. Iată şi o descriere de natură: „Furtuna s-a declanşat după ce norii negri care au acoperit balta au fost parcă unşi, ca feliile de pîine, cu margarină şi s-ar fi lăsat peste ei ketchup, la înserat“. Pînă şi moartea personajelor secundare e comică, dar cel mai mult mie mi-au plăcut comparaţiile, toate dintr-un singur registru: „aveau bani cît dragoste de pisici are şoarecele“, „ai inteligenţă de bălţată românească“, „nu era decît o gîscă stupidă“, „le avea cu jena ca melcul cu viteza“, „are gîtul uscat ca un curcan înfipt pe rotisor“, „deschidea buzele ca un peşte pe mal“. Cînd registrul nu e animalier, comparaţiile sună cam aşa: „sînii ei ca două extinctoare de maşină“ sau „îi tresaltă sînii ca turnurile gemene din New York înainte de implozie“. Pe lîngă astfel de exprimări, cartea conţine şi o gamă variată de greşeli de gramatică şi de ortografie – dintre cele mai penibile („cu gîndul l-a cei care au murit“, „i-aşi fi sărutat sînii“, „m-am simţit a naibii de prost“) –, care arată o dată în plus (pe lîngă lipsa totală de discernămînt literar) că Tritonic este cel mult o tipografie, nicidecum o editură. 

Trădat de imaginaţie şi de gramatică, Alexandru Petria (apropo, ale cărui cuvinte favorite sînt „ombilic“, „a lectura“, „a conturba“ şi „a intromisiona“) este doar un pornograf mediocru care se vrea scriitor. Dacă întrebările pe care şi le pune personajul său îi aparţin şi lui, atunci ar putea avea un oarecare viitor literar: „Mă întrebam dacă am trăit destul ca să pot scrie veridic, dacă am suficientă experienţă de viaţă, dacă nu sînt prea necopt, cu coaie încă de piţigoi... Nu vroiam să ratez, să-mi iasă o balegă ca multor altor scriitori, paralelă cu viaţa...“ Pînă atunci însă, cărticica sa chiar asta este – cea mai ciudată, proastă, involuntar comică, paralelă cu viaţa şi cu literatura carte pe care am citit-o în ani. Fără însă a fi măcar interesantă în stupiditatea ei, ci doar înduioşătoare prin naivitate. „Cine stabileşte limita indecenţei? Un popă, un medic, o curvă, un politruc? Indecentă e lipsa de talent“, spune la un moment dat personajul-scriitor, şi nu pot decît să-i dau dreptate. 

De ce am citit, dar mai ales, de ce am şi recenzat cartea acestui pornograf indecent? Din cauza recomandării de pe coperta a patra, aparţinînd unui confrate de critică şi membru în jurii literare în a cărui seriozitate (încerc să) cred în continuare: „După dispariţia cenzurii şi a pudibonderiei fals-proletare, adică după 1989/ 1990, «s-a dat drumul» la sex: în viaţa reală, pe ecranele televizoarelor şi în literatură. Întrebarea care s-a pus încă de atunci şi s-a tot repetat ulterior a fost: mai este această literatură artistică, ori simplă manufactură pornografică? Citind excelenta proză a lui Alexandru Petria, veţi vedea diferenţa“. Diferenţa care se vede este însă între manufactură şi maculatură pornografică.

p 17 2 jpg
Singurătate
Fassbinderul actorului Oliver Masucci e convingător pentru că, înainte de a ne ameți cu panseuri spirituale, se impune în calitatea sa de corp fără rușine.
951 17 Breazu jpeg
Capsule de timp
Considerate atunci prea bizare, vor fi lansate, din nou, 30 de ani mai tîrziu, devenind un fel de dioramă a felului în care a putut naviga o fabuloasă formație uitată a anilor ’80 prin soundscape-ul începutului deceniului următor.
951 21 Pavilionul SUA   Simone Leigh jpg
Laptele viselor la Veneția
Ediția din acest an nu e, din fericire, grandioasă și nici sentimentul de parc de distracție nu mai e la dispoziția ta, ca pînă acum.
TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.