Ultima dislocare a scriitorului

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Ultima dislocare a scriitorului jpeg

„Subiectul lui literar nu este Holocaustul, nici măcar persecuţiile împotriva evreilor. În opinia mea, nici nu scrie ficţiune evreiască sau ficţiune israeliană. Şi, chiar dacă este cetăţeanul evreu al unui stat evreiesc compus în majoritate din imigranţi, ficţiunea lui nu este una a exilului. Şi în ciuda plasării în Europa a celor mai multe dintre romanele sale şi a ecourilor din Kafka, cărţile sale scrise în ebraică nu sînt ficţiune europeană. Într-adevăr, tot ceea ce nu este Aharon Appelfeld se adaugă la ceea ce este el cu adevărat: un scriitor deportat, un scriitor deposedat şi dezrădăcinat. Appelfeld este scriitorul dislocat al unei ficţiuni dislocate, care a făcut din deplasare şi dezorientare unicul său subiect“, scria Philip Roth despre Aharon Appelfeld în prezentarea unei lungi conversaţii a celor doi publicate sub forma unui interviu în 1988. Sfîrşitul deceniului opt l-a găsit pe Roth într-un oarecare impas creativ, iar sinuciderea lui Primo Levi, cu care se împrietenise şi pe care-l intervievase, l-a afectat profund. Atunci a călătorit în Israel pentru a face un interviu şi cu Aharon Appelfeld, cu care de asemenea se împrietenise în urmă cu cîţiva ani, iar acea călătorie a avut urmări spectaculoase: Roth a aflat din presă de procesul lui Ivan Demjanjuk, un mecanic ucrainean imigrat în State şi deconspirat a fi fost un gardian celebru, prin brutalitatea sa, în lagărul de la Treblinka. Cît a stat în Ierusalim la Appelfeld, Roth a mers de cîteva ori şi la procesul lui Demjanjuk, episod care i-a inspirat mai tîrziu, în 1993, romanul Operaţiunea Shylok, o foarte sofisticată autoficţiune satirică sub forma unui policier politic identitar evreiesc. Am făcut această introducere pentru că eu lui Roth îi datorez descoperirea literaturii lui Appelfeld.

Tradus la noi încă din anii ’80 cu micul roman Badenheim 1939, din opera lui Aharon Appelfeld (16 februarie 1932, Cernăuţi – 4 ianuarie 2018, Israel) au apărut şi alte cîteva cărţi – răspîndite pe la editurile Univers, Hasefer şi, în cele din urmă, Polirom –, însă nu mi-e clar cît de cunoscut este la noi.

Omul a avut un destin impresionant: în plină perioadă antisemită înaintea izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial, după ce mama lui a fost ucisă de nazişti, a fost deportat la vîrsta de opt ani, împreună cu tatăl lui, într-un lagăr de muncă din Transnistria, de unde a reuşit să evadeze fără tatăl lui, supravieţuind vreme de trei ani într-o pădure ca sclavul unei bande de hoţi, înainte de a fugi din nou şi a fi adăpostit de o prostituată ucraineană într-un sat, pentru ca în cele din urmă să se alăture Armatei Roşii ca bucătar. După război şi a petrecut cîteva luni într-o tabără italiană de refugiaţi, reuşind în 1946 să imigreze în Palestina, cu puţin timp înainte de constituirea statului Israel. (Apropo, această experienţă a lui Appelfeld se regăseşte de asemenea într-unul din marile romane ale lui Roth, Contraviaţa, tradus anul trecut la Polirom.) Şi-a regăsit tatăl prin intermediul unei agenţii israeliene care se ocupa cu reunirea familiilor evreieşti trecute prin lagărele naziste. Regăsirea tatălui ca muncitor într-o tabără de refugiaţi a fost un episod atît de intens, încît Aharon Appelfeld n-a putut scrie niciodată ficţiune despre acest episod biografic.

„Cînd am ajuns în Palestina, deşi aveam capul plin de limbi, mi-am dat seama că nu aveam un limbaj“, mărturisea undeva. La fel ca Paul Celan, alt scriitor născut în Cernăuţi cu a cărui biografie împarte multe detalii, Appelfeld vorbea limba germană din familie, o familie înstărită, care se ocupa de o sinagogă. În Israel a primit numele de Aharon (îl chema Ervin) şi a învăţat ebraică, a scris mai întîi proză scurtă şi romane de mici dimensiuni, pentru ca în cele din urmă să ajungă să predea literatură la universitate. Vorbitor deja a şapte limbi străine încă din adolescenţă, Aharon Appelfeld n-a scris literatură decît în ebraică şi abia după ce a învăţat-o transcriind pasaje din Biblie, îndrăgostindu-se de concizia şi precizia ei, în timpul stagiului militar şi al convieţuirii într-un kibuţ (o foarte frumoasă meditaţie despre limbă şi scris în acest sens se găseşte în romanul Pe neaşteptate, dragoste, tradus de Any Shilon pentru Polirom în 2010), devenind, astfel, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni. De-a lungul carierei sale, întinse de-a lungul a patruzeci de ani, a publicat cam tot atîtea cărţi (proză scurtă, romane, eseuri, memorii, literatură pentru copii) şi a fost distins cu nenumărate premii internaţionale: National Jewish Book Award, Nelly Sachs Prize sau Independent Foreign Fiction Prize.

Cum foarte bine îl citise Philip Roth, care îl apropia mult de Kafka şi de Bruno Schultz, Aharon Appelfeld n-a scris propriu-zis despre Holocaust niciodată (aşa cum a făcut-o Elie Wiesel, spre exemplu, alt mare scriitor evreu născut în România). În interviuri vorbea despre subiectele romanelor sale ca fiind singurătatea, dislocarea, căutarea rădăcinilor, micile vieţi ale unor oameni deloc eroi. Romanele lui alcătuiesc un univers tematic şi stilistic foarte coerent şi, în ciuda istoriilor personajelor sale trecute prin aceleaşi drame istorice, literatura lui Appelfeld nu este cîtuşi de puţin violentă sau revendicativă. „Scrisul înseamnă că trăieşti. Nu poţi fi un scriitor al morţii“, spunea într-un interviu în care mărturisea că nu se identifică cu ceea ce s-ar putea numi un scriitor al Holocaustului, ale cărui date istorice nu se regăsesc niciodată în cărţile sale de ficţiune.

De altfel, în apărarea ficţiunii, Appelfeld îi mărturisea lui Roth: „N-am scris niciodată despre lucruri exact aşa cum au avut ele loc. Toate scrierile mele sînt, într-adevăr, capitole din experienţa mea personală, dar cu toate astea ele nu reprezintă «istoria vieţii mele». Lucrurile care mi s-au întîmplat în viaţă s-au întîmplat deja şi timpul le-a dat o anume formă. Să scrii despre lucruri aşa cum s-au petrecut înseamnă să devii sclavul memoriei, care este doar un element minor în procesul creaţiei. În opinia mea, să creezi înseamnă să faci ordine, să selectezi faptele şi să alegi cuvintele şi ritmul care se potrivesc poveştii. Materialul aparţine într-adevăr vieţii cuiva, dar creaţia este, în cele din urmă, o creatură independentă. De cîteva ori am încercat să scriu «istoria vieţii mele» din păduri după ce am fugit din lagăr, dar toate eforturile mele au fost în van. Voiam să rămîn fidel realităţii şi faptelor exact aşa cum s-au petrecut, dar cronica mea se dovedea a fi un eşafodaj instabil. Rezultatul era mai degrabă slab, o poveste imaginară neconvingătoare. Pentru că lucrurile care sînt cele mai adevărate pot fi uşor de falsificat. Realitatea, după cum ştii, este întotdeauna mai puternică decît imaginaţia umană. Şi nu e numai asta, dar realitatea îşi permite să fie necredibilă, inexplicabilă, îşi permite să depăşească proporţiile. Munca creatoare, spre regretul meu, nu-şi poate permite aceste lucru. Realitatea Holocaustului depăşeşte orice imaginaţie. Dacă aş fi rămas fidel faptelor aşa cum s-au întîmplat ele, nu m-ar fi crezut nimeni.“

Din fericire, Aharon Appelfeld a găsit ritmul şi cuvintele potrivite poveştilor vieţii sale aşa cum s-au întîmplat şi, în 1997, şi-a publicat memoriile sub titlul The Story of a Life, carte nominalizată la Man Booker Prize, distinsă cu Prix Médicis şi tradusă la Polirom în 2009 cu titlul Povestea unei vieţi. O carte absolut impresionantă, care ar merita reeditată pentru (re)descoperirea şi omagierea unui scriitor foarte special.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

Radu Mirică s-a sinucis
Tânărul chirurg Radu Mirică s-a sinucis. Mesajul trimis soției înainte de gestul fatal
Un medic s-a sinucis, joi, aruncându-se de pe un bloc din Pantelimon, în zona Mega Mall. Totul s-ar fi întâmplat,în jurul orei 10:15, iar Poliția Capitalei și Ambulanța au fost anunțate imediat de trecători prin intermediul Serviciului 112.
Ce va face Putin după anexarea teritoriilor ucrainiene ocupate?
Putin este încolţit. Este părăsit şi de aliaţii săi fideli, Turcia, China, India, Serbia, Kazahstan, care nu vor recunoaşte rezultatele referendumurilor de aderare la Federaţia Rusă a teritoriilor ocupate. Şi nici militar sau economic nu ajută Rusia.
Poliţia Română foto Poliţia Română
Un copil de 4 ani s-a înecat în piscina din curtea casei. Distrusă de durere, mama s-a sinucis VIDEO
O familie din orașul Găești, Dâmbovița, trece printr-o tragedie inimaginabilă. Copilul de doar patru anișori a fost găsit mort în piscina din curtea casei. De durere, mama s-a sinucis spânzurându-se în pădure.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.