Triumful viciului

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Triumful viciului jpeg

● Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Editura Cartea Românească, 2011. 

Romanul la care Octavian Soviany a scris şapte ani nu e tocmai uşor de citit. Şi nu atît din cauza dimensiunii (peste 400 de pagini relativ repetitive care anunţă o continuare) sau a limbajului (cu lexicul şi stilistica romanelor picareşti de secol XIX), cît din cauza celor istorisite, care formează o lungă şi amănunţită cronică a Răului şi a decadenţei umane, unde desfrîul, ticăloşia şi degradarea fizică scriu împreună fiecare pagină a cărţii. Viaţa lui Kostas Venetis este o anti-hagiografie, povestea unei iniţieri în Rău: protagonistul romanului nu are nimic sfînt în el, iar viaţa lui, dictată de pe patul de moarte iubitului mult mai tînăr, este istoria plină de orori, perversiuni şi coşmaruri a unei îndelungi posedări. Kostas Venetis s-a născut şi a trăit, ca sub semnul unui blestem, o viaţă plină de ură, boală şi vicii, o viaţă de-a lungul căreia toate păcatele capitale au fost împlinite cu asupra de măsură. Din această perspectivă, romanul lui Octavian Soviany funcţionează ca un exorcism literar şi cred că, mai ales într-o literatură pudibondă ca a noastră, acest tur de forţă al răului se poate lăsa cu dezgust şi abandon din partea multor cititori. Nu spun că aceia care deschid copertele acestui roman ar trebui să renunţe la orice speranţă, dar ar trebui avertizaţi că vor citi cruzimi care, la noi, n-au mai fost scrise, nici măcar în Principele (1969) lui Eugen Barbu.

Romanul se deschide cu o convenţie binecunoscută: cumpărarea dintr-un anticariat a unui exemplar, poate singurul, dintr-o ediţie, nemarcată în vreun fel, cu memoriile unui personaj misterios al cărui nume apare şi în alte manuscrise obscure de sfîrşit de secol XIX. Cartea va fi, aşadar, doar o parte din arhiva acestui straniu personaj, grec de origine, îngropat într-un cimitir vienez, dar aflat pe patul de moarte într-o hardughie din Veneţia unde, cum spuneam, îşi dictează memoriile iubitului său, un tînăr devotat, poreclit Nemţoaica, cumpărat de la un proxenet. Kostas Venetis, despre care ni se spune, la un moment dat, că ar purta o rasă călugărească, îşi pune încă de la început destinul sub semnul fatalităţii şi al tainei divine („strîmb din născare“), dar confesiunea lui se face doar în faţa şi în perspectiva semenilor, este o mărturisire din inima răului: nu crede în iertare şi-n mîntuire, în ştergerea, prin pocăinţă în faţa lui Dumnezeu, a păcatelor („Nu mă căiesc pentru nici una din faptele pe care ţi le voi povesti. Dacă binele se face din voia lui Dumnezeu, şi răul se face tot din voia lui Dumnezeu“), ci tocmai în recunoaşterea lor în faţa lumii sub forma unei istorii exemplare a viciului: „Am citit în cărţile povestaşilor celor vechi despre numeroşi oameni care şi-au cîştigat viaţa în schimbul unei istorii. Ceea ce-ţi voi povesti de acum înainte – fie sînt fapte aievea sau născociri – e bătălia lui Kostas Venetis cu moartea“.

Iar istoria lui Kostas Venetis începe într-un sat aflat în apropierea Salonicului, cu o copilărie care stă sub semnul tatălui, bărbat religios cu voce de femeie, şi a mamei adulterine care-şi ispiteşte cu trupul ei gol propriul fiu. O serie de complexe oedipiene, fantezii incestuoase, jocuri şi întîmplări homoerotice, plus un prim act heterosexual ratat care-i oferă viziunea sexului femeii ca simbol şi origine a morţii, marchează încă de timpuriu profilul gay, agresiv şi deviant („pecetluit cu ceara neagră a sodomiei“) al furiosului adolescent Kostas Venetis („mie fututul din ură mi s-a părut mereu mai presus decît fututul din dragoste“) a cărui „inimă împietrită nu mai găsea desfătare decît în fărădelegi“, printre cerşetorii, hoţii şi perverşii mahalalei Salonicului. Încercărilor de curăţare/salvare a minţii şi a trupului prin post, rugăciune şi învăţătură biblică alături de părintele satului, inclusiv un pelerinaj la o mănăstire din Athos, nu li se adaugă decît alte şi alte istorii (ale unui părinte, ale unui pustnic, ale unei slujnice ş.a.) despre nimicnicia condiţiei umane predispuse la desfrînare şi ticăloşie. Adultere şi preacurvii, pedofilii, violuri, sodomizări şi acte sadice, autoflagelări şi exorcisme, crime, mutilări, boli îngrozitoare, vedenii şi accese de nebunie, blasfemii, toate acestea, stropind cu sînge, cufureală şi „malahie“ destinul lui Kostas Venetis, nu fac decît să arate că, dacă există un drum spre mîntuire şi sfinţenie, acesta cunoaşte în mod necesar decăderea şi e pavat, mai ales, cu hulă, desfrîu şi crimă. (O temă abordată, de pildă, şi de Anatole France în Thaïs sau de Thoman Mann în Alesul.) Iar Kostas Venetis o porneşte pe acest drum de foarte tînăr: după ce îşi părăseşte satul natal, ajunge slujnicul sexual al unui spion turc din Istanbul, de la care fuge pentru a servi un îmblînzitor de şerpi, de unde încape pe mîna unui proxenet, este vîndut unui pervers-blasfemiator, ajunge „curlangiu“ de campanie pe frontul războiului otoman-muscal, însă doar pentru a scăpa ca slujitor al unui sergent român care, ducîndu-l în mahalaua Bucureştilor din timpul domniei lui Carol I, va atrage, cu talentele sale de cartofor, atenţia unei beizadele ce-l pecetluieşte, la propriu, drept robul său. Postură din care Kostas Venetis îşi continuă nelegiuirile şi crimele, împărţind răul în stînga şi-n dreapta într-un continuu act de ură şi răzbunare pe semeni şi pe propria viaţă.

Din acest punct însă, destinul lui Kostas Venetis capătă şi accente politice. Este sfîrşit de secol XIX, organizaţiile francmasonice pun la cale revoluţii, Imperiul Austro-Ungar este ameninţat de conspiraţii şi intrigi, iar în tot acest timp Kostas Venetis trece printr-un falanster de instrucţie, se ascunde în munţi şi începe să joace rol de spion şi terorist într-o reţea europeană care vrea să aducă, prin violenţă, „pacea de o mie de ani“. Ajunge la Viena şi la Paris unde, sub acoperirea uceniciei pe lîngă un maestru iluzionist, se îndeletniceşte în continuare cu ura, violenţa şi desfrîul („pojarul cărnii“ nu poate fi vindecat), umileşte şi siluieşte, subjugă şi este subjugat, profanează morminte, pune la cale atentate şi crime luînd parte la mişcările fourierist-anarhiste purtate împotriva Comunei pariziene, iar o vreme trăieşte ca amant al arhiducelui austriac în acelaşi perpetuu balans între noroc şi decădere, între lux şi mizerie („după legea cercului care se mişcă, fără odihnă, înainte şi înapoi“). Sfîrşitul cărţii nu marchează însă şi sfîrşitul poveştii lui Kostas Venetis care, revenindu-şi în simţiri, îşi părăseşte iubitul scrib lăsînd în urmă „un morman de hîrtii acoperite cu scrisul său chinuit“. Urmarea poveştii vieţii lui Kostas Venetis abandonate undeva în pragul Primului Război Mondial rămîne să fie spusă altădată.

Această invertire pe drumul Sodomei, această descriere a religiei viciului care oferă sacralitate Răului (există o permanentă raportare la Biblie şi multe pasaje reverberează cu Cartea lui Iov) sub forma unui roman picarest de moravuri şi intrigi politice de sfîrşit de secol XIX este, stilistic vorbind, o realizare remarcabilă a lui Octavian Soviany care, printre altele, reuşeşte performanţa de a nu fi cîtuşi de puţin obscen. Dar, oricît de expresiv ar fi limbajul arhaic în care este scris, oricît de pitoreşti ar fi personajele şi descrierile de mediu, oricît de enorme, prin violenţa lor, ar fi întîmplările istorisite, romanul suferă din cauza formulei: întîmplările, prin natura lor, povestite cu acelaşi dramatism şi patetism, devin, la un moment dat, obositoare şi chiar plictisitoare prin structura lor repetitivă (există un cerc vicios al naraţiunii de tip picaresc), lipsind contraponderea, variaţia şi imprevizibilul (alternanţa perioadelor de mizerie cu cele de lux îşi deconspiră repede ritmul şi logica), şi un anume crescendo, cu inerentele momente de repaos, necesar întreţinerii interesului – practic, romanul nu te lasă să respiri şi să asimilezi întîmplările, este un climax de la un capăt la altul. Cu toate aceste neajunsuri şi exagerări, poate tocmai datorită lor, Viaţa lui Kostas Venetis este cel mai surprinzător şi spectaculos roman din 2011.

964 16 coperta jpg
Febra etică
Ca o concluzie, atît Mariana Marin, cît și Mariana Codruț practică o literatură în răspăr cu poetica dominantă a generației ’80, dar nu într-un mod manifest, ostentativ.
964 17 Va urma  Pe planeta Oglinda foto Marius Sumlea 1 jpg
La 146 km de război. Teatru la Piatra Neamț
Ce regăsesc la fiecare ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț este un efort de adecvare la problematicile momentului, la crizele lumii și la ideile ce se dezbat, un efort care face festivalul viu, vibrant, departe de formatul obosit de „vitrină” teatrală.
964 23 png
Lucrările maeștrilor peisagiști britanici (și nu numai) la București
Pavilioanele Art Safari sînt deschise publicului pînă la 11 decembrie și, cu siguranță, promit o experiență vizuală memorabilă.
afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.

Adevarul.ro

harry camilla charles afp jpg
Prințul Harry ar fi vorbit-o de rău pe regina consoartă, Camilla
Ducele de Sussex, Harry, ar fi făcut o serie de afirmații negative la adresa reginei consoarte, Camilla Parker Bowles, încă de pe vremea când aceasta nu se căsătorise încă cu tatăl său.
coronavirus
Bilanț COVID. Mai puțin de 500 de cazuri noi în ultimele 24 de ore. Câte decese au fost raportate
Bilanț COVID. Un număr de 444 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS-CoV-2 au fost înregistrate în ultimele 24 de ore, a anunţat, duminică, Ministerul Sănătăţii.
pompieri romani in grecia foto igsu
Avarie ivită la golirea Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare. Localnicii vor fi evacuaţi preventiv
Primarul comunei Roșia Montană a semnalat o avarie la golirea de fund a Barajului Lacului Piscicol Tăul Mare, Localnicii din avalul Lacului de acumulare Piscicolă Tăul Mare vor fi evacuaţi preventiv.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.