Soţul moare

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Soţul moare jpeg

● Joan Didion, Anul gîndirii magice, traducere de Virginia Costeschi, Editura Pandora M, 2017. 

Am să-i supăr pe fanii lui Joan Didion, dar Anul gîndirii magice mi se pare o carte modestă. A primit National Book Award pentru non-ficţiune şi s-a aflat pe lista scurtă la Pulitzer în 2005, a avut parte de o receptare entuziastă, fiind doi ani mai tîrziu transformată într-un monolog pentru scenă (interpretat pe Broadway de Vanessa Redgrave). Didion era deja o scriitoare cult şi pare să fi fost vorba de o receptare pe fond emoţional (deşi au existat şi cronici negative), lucru pe care, voalat, l-a exprimat chiar Julian Barnes într-o cronică-eseu din The New York Review of Books, scriind despre o altă carte de memorii pricinuită de moartea unui soţ şi publicată, cîţiva ani mai tîrziu, de Joyce Carol Oates: A Widow’s Story. Julian Barnes, care a trecut el însuşi prin durerea de a-şi fi pierdut soţia, avea dreptate să spună că, de vreme ce durerea după pierderea cuiva drag este nefalsificabilă, nu există criteriu normal de evaluare a unei astfel de cărţi: repetitivă, obsesivă, incoerentă şi plină de platitudini precum durerea însăşi. Exprimarea durerii în perioada doliului este o ciocnire a clişeelor („car crash of cliché“), spune Barnes, dar abia asta validează un astfel de demers. În anul în care scria aceste lucruri, Barnes avea să publice el însuşi un eseu despre „grief“, Niveluri de viaţă (tradus la Nemira), o carte în trei părţi, din care doar ultima secţiune (vreo 50 de pagini) era despre doliul după soţia lui. Acele pagini scrise de Barnes sînt însă splendide – deopotrivă profunde, problematice, emoţio-nante şi impecabil scrise –, probabil cea mai bună carte despre doliu din literatura contemporană.

(Pentru o cultură în care bocetul – act oricum indecent şi oarecum ridicol, de unde şi sensul peiorativ al verbului „a boci“ – este punctul culminant al ritualului înmormîntării, e ciudat cum limba română nu are decît un cuvînt care să exprime durerea pricinuită de moartea cuiva drag. În engleză există „grief“ şi „mourning“, ambele cu sensuri legate strict de moarte; noi avem doar vestimentarul „doliu“, oricum substantiv, nu verb care să descrie întregul proces precum „to mourn“; în rest, arhaicul-religios „jale“/„jelanie“, genericul „durere“ şi convenţionalul „regret“. Motiv pentru care Mihaela Buruiană a fost nevoită să traducă – altfel inspirat – titlul cărţii lui Max Porter Grief is a feathered thing prin nespecificul Durerea e o făptură înaripată – Pandora M, 2017).

Revenind, jurnalista şi prozatoarea Joan Didion (n. 1934) era căsătorită de patruzeci de ani cu scriitorul John Gregory Dunne cînd acesta s-a prăbuşit, în urma unui infarct, pe covorul din living, înaintea cinei în penultima seară a anului 2013. Fiica lor adoptivă, Quintana, se afla în acel moment la terapie intensivă într-un şoc septic cauzat de o pneumonie. Didion a scris cartea în lunile de după moartea soţului, cînd fiica lor se afla încă în spital între viaţă şi moarte. Un an şi ceva mai tîrziu, cînd Didion plecase în turneul de promovare a cărţii între timp publicată, Quintana murea de pancreatită acută la 39 de ani. De aceea şi spun că receptarea cărţii s-a produs pe un puternic fond emoţional. Oricum, cîţiva ani mai tîrziu, Didion avea să scrie o carte şi despre moartea Quintanei: Blue Nights.

Anul gîndirii magice – titlul preia expresia freudiană ce denumeşte trucul cognitiv prin care cineva se autoamăgeşte că o tragedie poate fi reversibilă pînă cînd durerea dispare sub efectul timpului – este mai puţin decît un eseu confesiv în genul practicat strălucit de Barnes şi mai mult un amestec de jurnal (cu nenumărate date calendaristice & note medicale) şi jurnalism (de investigaţie personală). Aflată încă sub şocul tragediei care se produce brusc, neaşteptat, neanunţat, Didion caută, cumva melodramatic, semne că soţul ei îşi prevăzuse moartea şi este preocupată să afle cînd mai exact a survenit moartea soţului ei: imediat în living, pe drum în ambulanţă sau abia la spital în timpul intervenţiei doctorilor. Nu e o carte atît despre „grief“ şi „mourning“, despre natura şi procesul doliului (ca la Julian Barnes sau ca la Roland Barthes în Jurnal de doliu, tradus la Cartier), cît despre cronologia şi circumstanţele tragediei, motiv pentru care multe pagini sînt, prin irelevanţă literară, cam plicticoase. Scrisul lui Didion nu are detentă eseistico-filozofică şi nici ea nu şi-a dat timp, căci, scrisă sub imperiul şocului şi al imediatului, cartea n-a beneficiat de vreun proces de reflecţie elaborat şi nici de căutarea, aprofundarea şi raportarea la alte referinţe culturale (în afara celor primare, precum C.S. Lewis, Freud şi Philippe Ariès). Mai degrabă un act terapeutic, cartea nu are o prea mare însemnătate literară. 

● Don DeLillo, Arta corpului, traducere de Radu Surdulescu, Editura Polirom, 2017. 

Tot moartea unui soţ este şi subiectul micului roman al lui Don DeLillo (n. 1936), dar efortul literar este vizibil. Publicat în 2001, The Body Artist (cum e titlul original) venea după capodopera Underworld (roman considerat, alături de Zgomotul alb, Libra, Mao II şi The Names, printre marile sale ficţiuni – apropo, încă aşteptăm traducerea la The Names) şi aducea o mare schimbare stilistică în scrisul lui DeLillo, schimbare neagreată de critica literară, dar perpetuată şi în următoarele sale mini-romane: Cosmopolis, ecranizat de David Cronenberg, şi Punctul Omega (ambele traduse la Polirom). De altfel, cu acesta din urmă, Arta corpului împarte preocuparea pentru tema pierderii şi a timpului, precum şi identitatea intelectuală a personajului. Dacă în Punctul Omega protagonistul era un profesor retras în deşert, aici e vorba de un regizor de film căzut în uitare care se sinucide.

Văduva este o tînără artistă a corpului care pune în scenă un spectacol al decorporalizării după ce, o vreme, trăieşte „singură“ în casa unde locuise cu soţul ei, mult mai în vîrstă decît ea. Am pus ghilimele la „singură“ pentru că, de fapt, după dispariţia regizorului, femeia descoperă în casa lor un copil-bărbat care apare şi dispare, vorbind ecolalic, monosilabic sau neinteligibil cu vocea soţului. Strania apariţie a unui corp „tăcut şi vulnerabil“ este fantasma care o ajută pe femeie să accepte pierderea şi să treacă de perioada de doliu. (Şi în poemul livresc al lui Max Porter citat mai sus e vorba tot despre durerea îndoliată, provocată de dispariţia bruscă a soţiei, întrupată de un straniu vizitator zoomorf.) Copilul-bărbat, pe care artista îl numeşte domnul Tuttle şi pe care îl îngrijeşte deopotrivă ca pe un copil neajutorat şi ca pe un bărbat cu dizabilităţi, întruchipează însăşi dispariţia trupului celui iubit, regresia, degradarea şi absenţa. Spus cu emfază livrescă, copilul-bărbat este întruparea jalei. De altfel, vorbele lui, criptice şi repetitive, cu o sintaxă sucită în care verbele nu respectă concordanţa timpurilor, par un fel de cîntec (jelanie): „Nu ştia cum să numească aceste vorbe. Le-a numit cîntări. Totul era o cîntare, un psalm.“

Fiinţă imaginară a consolării, simulacru fantasmatic al celui dispărut, domnul Tuttle este şi un mesager din afara timpului („timpul e singura naraţiune care contează“), un medium al planurilor paralele. De aceea, romanul este şi construit pe mai multe planuri – narativ, introspectiv şi expozitiv –, alternează vocile şi corpurile, le depigmentează, le alterează, le dislocă. Femeia îndurerată/îndoliată vede cu coada ochiului, aude voci, rătăceşte între trecut şi viitor, între memorare şi imitare – un amplu şi complex balet al mişcărilor interioare al unui corp care internalizează dispariţia şi absenţa.

Dacă, în cazul autobiografiei, validarea vine tocmai din exprimarea durerii prin clişee, după cum elegant spunea Barnes, DeLillo arată că romancierul trebuie să meargă mai departe cu ajutorul limbajului şi al imaginaţiei. Diarista Didion înregistrează jurnalistic şi descrie cronologia durerii, romancierul DeLillo explorează artistic şi scrie fantasma durerii. Didion & DeLillo, două faţete ale doliului.

afis conferintele dilema iasi 6-8 octombrie 2022
Conferințele Dilema veche la Iași. Despre Război și pace 6-8 octombrie 2022, Sala Henri Coandă a Palatului Culturii
Între 6 și 8 octombrie, de joi pînă sîmbătă, Conferințele Dilema veche ajung pentru prima dată la Iași. E o ediție la care conferențiarii invitați vor aborda o temă foarte actuală: „Război și pace”.
963 16 Pdac Romila jpg
Hibridizări
Aplicate preponderent pe Craii de Curtea-Veche, „investigațiile” lui Ion Vianu sfîrșesc prin a da un portret de adîncime al lui Mateiu Caragiale.
p 17 2 jpg
Melancolie pariziană
Ambreiajul ficțiunilor lui Hers este doliul: moartea unui apropiat (în magnificul Ce sentiment de l’été și Amanda), ruptura amoroasă și adolescența (care tot un fel de doliu – al absenței grijilor – se cheamă că e) în Les Passagers de la nuit.
963 17 Breazu jpg
Vremea schimbării
Dezbrăcat de pompa, efervescența și galvanitatea primelor opere discografice ale The Mars Volta, noul album poate fi o ecuație cu prea multe necunoscute pentru vechii fani, dar are caracter și culoare.
Ultimul interviu jpg
Ultimul interviu (roman) - Eshkol Nevo
„Eshkol Nevo scrie cu talent, cu umor și cu inteligență… Prietenie, invidie, iubire, nefericire, puterea de a merge mai departe – nimic nu-i scapă.“
962 16 coperta BAS1 jpg
De la mistic la psihedelic
Viciu ascuns pastișează delicios genul noir, oferind un personaj central care rulează printre tripuri și realități halucinante, în încercarea de a dezlega enigma dispariției amantului căsătorit al unei foste iubite.
p 17 jpg
Frustrare
Om cîine arată din capul locului ca un film ajuns într-o gară din care trenul (succesului de public, al aprecierii critice, dar mai ales al originalității pur și simplu) a plecat de mult.
962 17 Biro cover01 jpg
Estetici synth
Am crescut cu minciuna persistentă că ultimele inovații muzicale s-ar fi realizat în anii ’70.
p 21 coperta jpg
O poveste din Nord, cu voluptate și multă tristețe...
Publicat în cursul acestei veri la Editura Polirom, ultimul roman tradus al lui Stefánsson este, cu siguranță, o piesă importantă în portofoliul colecției de literatură străină al Poliromului.
p 23 jpg
O arhitectură de excepție și o propunere: expoziția permanentă ”Brâncuși în lume”
Cu cîteva zile înainte de inaugurarea acestui Centru, programată pentru 15 septembrie 2022, am organizat o discuție care a pornit de la arhitectura edificiului și a ajuns, firesc cumva, la modul în care, pe de o parte, cultura română de azi îl metabolizează pe Brâncuși.
The John Madejski Garden at the V&A (c) Victoria and Albert Museum, London (1) jpg
Opere de artă rare din patrimoniul Marii Britanii vor fi expuse în această toamnă în București, la Art Safari
81 de opere extrem de valoroase semnate de John Constable (1776-1837), dar și de Rembrandt, Albrecht Dürer, Claude Lorrain și alte nume mari din colecția muzeului londonez sînt împrumutate către Art Safari
p 17 1 jpg jpg
Scandalizare
Ce s-ar fi schimbat în Balaur dacă relația fizică de intimitate ar fi avut loc nu între elev (Sergiu Smerea) și profesoara de religie, ci între elev și profesoara de limba engleză, de pildă? Nu prea multe.
961 17 Breazu jpg
Prezentul ca o buclă temporară într-un cîntec pop retro
Reset, albumul creat de Panda Bear și Sonic Boom, a fost lansat pe 12 august de casa de discuri britanică Domino.
copertă Pozitia a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine jpg
Cătălin Mihuleac - Poziția a unsprezecea și domnișoarele lui Fontaine
Care va să zică, pentru a pluti ca o lebădă în apele noilor timpuri, omul înțelept are nevoie de un patriotism bicefal, care să se adreseze atât României, cât și Uniunii Sovietice!
960 15 Banu jpg
Cu sau fără de cale
Colecționarul se încrede în ce e unitar, amatorul în ce e disparat. Primul în calea bine trasată, pe care celălalt o refuză, preferînd să avanseze imprevizibil. Două posturi contrarii.
960 17 afis jpg
Un spectacol ubicuu
Actorii sînt ghizi printre povești în care protagoniști sînt șapte adolescenți care participă virtual la spectacol.
p 21 Amintire de calatorie, 1957 jpg
Victor Brauner, Robert Rius și „arta universală“
Poetul Robert Rius, pe care Victor Brauner îl vizitează la Perpignan în anul 1940, este unul dintre cei pasionați de scrierile misticului catalan Ramon Llull, al cărui nume figurează în lista „străbunilor suprarealismului“ redactată de Breton odată cu publicarea primului manifest suprarealist
Cj fb post 2000x1500 info afis jpg
Conferințele Dilema veche la UBB. Despre Bogați și săraci 14-16 septembrie, Sala Jean Monet a Facultății de Studii Europene
O ediție specială a Conferințelor ”Dilema veche” în care am invitat cele mai competente voci din disciplinele care, în opinia noastră, sînt obligatoriu de convocat dacă vrem să înțelegem cu adevărat chestiunea complicată și nevindecabilă a rupturii dintre bogați și săraci.
959 16jos Iamandi jpeg
România și meritocrația
Cum s-a raportat spațiul românesc la toate aceste sinuozități? Normal, lui Wooldridge nu i-a trecut prin cap o asemenea întrebare, dar cred că un răspuns destul de potrivit ar fi „cu multă detașare”.
p 17 jpg
Canadian Beauty
Dintre subgenurile născute în epoca post-#metoo și influențate decisiv de aceasta, satira corozivă, cu trăsături îngroșate pînă la caricatură, are astăzi vînt din pupă.
959 17 Biro jpg
Reformări
Tears for Fears, celebri pentru răsunătorul succes „Shout” al epocii Thatcher, dar și pentru chica optzecistă pe care o promovau la vremea respectivă, ar părea că se relansează a doua oară după 18 ani de absență, însă reformarea propriu-zisă a avut loc cu ocazia albumului precedent, din 2004.
event seara de film 28 August Bucuresti 02 jpg
ZILELE SOFIA NĂDEJDE 2022 - SCURTMETRAJE REALIZATE DE FEMEI Proiecție la București – 28 august ora 19.00 MNLR
Duminică, 28 august, în cadrul evenimentului Zilele Sofia Nădejde – ediția a V-a, în Sala Iosif Naghiu a MNLR (Calea Griviței 64), va avea loc o proiecție de scurtmetraje românești regizate de femei.
958 16 Avanpremiera jpg
Librarul din Florența
Vespasiano n-a făcut el toate cele 200 de manuscrise pentru biblioteca abației din Fiesole, așa cum avea să susțină. Cosimo a cumpărat 20 dintre ele printr-un alt librar florentin, Zanobi di Mariano.
p 17 jpg
O dispariție
Însă această fetiță nu reprezintă, în film, doar tropul copilașului gingaș care e de ajuns să respire pentru a emoționa durabil.

Adevarul.ro

Hadis Najafi Foto Profimedia
O tânără împușcată de șase ori în timpul protestelor din Iran devine un nou simbol al sfidării VIDEO
Najafi a fost împușcată de șase ori și ucisă miercuri în orașul Karaj de către forțele de securitate iraniene, fiind rănită în abdomen, gât, inimă și mână.
Camera Deputatilor vot FOTO Inquam Photos
Salariile aleșilor locali, mărite de Parlament
Parlamentul a adoptat proiectul de lege prin care sunt mărite salariile aleșilor locali cu 10% de la 1 noiembrie 2022. Prin urmare, vor fi crescute lefurile primarilor, viceprimarilor și șefilor de CJ.
arestare
Un vasluian a distrus mai multe mașini într-o parcare, supărat că nu este lăsat să intre la discotecă
Poliţiştii Compartimentului de Investigații Criminale Negrești au reținut un tânăr în vârstă de 19 ani sub acuzațiile de distrugere, amenințare și tulburarea ordinii și liniștii publice.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.