Sinucidere de grup (cu doamne)

Publicat în Dilema Veche nr. 406 din 24-30 noiembrie 2011
Un jurnal impersonal jpeg

De ce s-ar apuca o femeie să scrie romane? O întrebare suficient de tendenţioasă şi de incorectă politic ca să provoace răspunsuri dilematice, dar mai ales o întrebare mereu actuală, în ciuda răspunsurilor deja clasice sau a unor cărţi inovatoare în cele ale literaturii. Actualitatea ei nefericită vine din vechile prejudecăţi: cea a pasivităţii (tăcerii, pudorii, cuviinţei) feminine, a opoziţiilor fizic (feminin) – metafizic (masculin), creator (masculin) – consumator (feminin). Sînt lucruri care-au tot fost demontate, dar care ne bîntuie imaginarul ca un reflex condiţionat, apărînd, cînd te aştepţi mai puţin, în subtonurile unor comentarii, în istorii şi dicţionare literare, în sinteze critice şi mai ales în viesparul practic al lumii culturale româneşti. Degeaba o să tot auziţi, pe la lansări şi colocvii, elogii şi recomandări entuziaste, curentul subliminal e unul care combină neîncrederea şi mirarea cu ridicatul din umeri. O femeie care scrie? Ce să faci cu ea? Dar întrebarea „justă“ e alta: A cui e? Cine-o susţine? Care îi e capul de pod? – la fel ca în politică, presă sau alte zone vizibile şi combinatorii... În lipsa unui răspuns clar şi edificator, nesfîrşitele semne de neîncredere şi mirare, sportivele ridicări din umeri pot îngropa orice ispravă.

Meritul principal al sintezei publicate recent de Bianca Burţa-Cernat despre scriitoarele noastre interbelice este acela de a fi pus în evidenţă – indirect, inevitabil şi implacabil, datorită apelului la documente şi istorie literară – mecanismul acesta patriarhal de excludere, de menţinere la margine. În Fotografie de grup cu scriitoare uitate B.B.-C. se fereşte, am mai spus-o, atît de ghetoizarea scrisului feminin, cît şi de „feminismul diferenţei“, invocînd un subiect cultural neutru şi o singură literatură. Dar mecanismul excluderii (uneori al autoexcluderii) acestor scriitoare de prim rang în puzderia de grafomani şi veleitari ai oricărei literaturi vii se decupează singur. Interesată de apariţia (tîrzie) a scriitoarei în cultura română, B.B.-C. urmăreşte nu doar firul literar (mereu surprinzător), ci şi contextul politico-istorico-literar sau monden al afirmării acesteia. Oricare dintre cele nouă scriitoare luate în discuţie – atît de diferite între ele încît cu greu pot fi discutate ca grup, aflate, în plus, în relaţii de rivalitate, de competiţie literară, dar uneori şi de intrare în graţiile maestrului, fie că acesta se numea Ibrăileanu, Lovinescu sau Camil Petrescu – trece prin următoarele faze: fantasma scriitoarei; încercări şi rezistenţe; găsirea unui maestru; receptarea nedreaptă; marginalizarea; uitarea. Pare o schemă, dar e o fatalitate pe care autoarea sintezei critice nu o subliniază, nici măcar n-o enunţă, poate şi pentru că e evidenţa însăşi.

La început, titlul Biancăi Burţa-Cernat mi s-a părut nedrept. Cine n-a citit Drumul ascuns, Soare negru, Între zi şi noapte, Într-un cămin de domnişoare, Pînza de păianjen? Dar chiar şi aceste scriitoare vag cunoscute au scris mult mai mult, iar cărţile lor – adesea inovatoare şi hipermoderne – n-au fost în ultimii 20 de ani reeditate, reconsiderate şi mai ales recitite. Printre trăiriştii şi autenticiştii reconsideraţi ai ultimelor decenii nu figurează nici Ticu Archip, nici dostoievskiana Henriette Yvonne Stahl (cu excepţia romanului ei metafizic despre Jean Klein, tradus din franceză), nici Sorana Gurian (acea Mata Hari legionaro-comunistă, pe care E. Lovinescu o numea „ovreicuţa de la Iaşi cu picioarele rupte“). Şi e păcat măcar din două motive: o dată pentru că există în scriitura multora dintre aceste doamne germenii unei conştiinţe foarte actuale a scrisului; apoi pentru că multe dintre ele sînt cel puţin la fel de interesante ca anumiţi interbelici reconsideraţi cu entuziasm. Afirmate tîrziu, blocate de comunism sau schimbate la faţă (Lucia Demetrius, de pildă, parţial Ioana Postelnicu, dar şi excentrica Sorana Gurian), aceste scriitoare interbelice par să fie eternamente blocate sub canonul care le-a exclus (cu o singură excepţie) din start.

În schema fatală a evoluţiei lor există momente de-a dreptul incredibile, cînd nu fatale. De pildă, cazul Constanţei Marino-Moscu, o scriitoare foarte interesantă, supranumită în epocă „Madame Tolstoi“, prietenă cu Hortensia Papadat-Bengescu. Cine îşi mai aminteşte faptul că Sadoveanu şi-a consolidat cariera literară cu un plagiat, adică traducînd şi adaptînd un jurnal franţuzesc pe care i-l furase acesteia şi pe care l-a publicat în foileton în Viaţa românească, pînă cînd Ibrăileanu l-a oprit, fără însă să-l denunţe? Între Ibrăileanu şi Lovinescu, toate aceste doamne – unele mai bune scriitoare decît maeştrii asumaţi – au parcurs, fatalmente, drumul uitării şi sinuciderii literare. Unele au continuat să scrie, după 1948, „pe linie“, îndepărtîndu-se de prospeţimea primelor romane, altele au acceptat să dispară. Fiecare dintre aceste scriitoare (dar şi altele: Alice Voinescu, Olga Caba, Jeni Acterian) sînt uimitoare în raport cu scrisul actual. Comparaţi-o, de pildă, pe Sanda Movilă (nevasta lui Felix Aderca, aşa o ştie istoria literară) cu hispanica Rosa Montero; comparaţi-o pe Anişoara Odeanu, din perioada ei bună, cu turcoaica Elif Shafak! Comparaţi-o pe inclasabila Sorana Gurian, purtîndu-şi pălăria albastră cu voaletă roz, cu excentrica (belgiancă) Amélie Nothomb, cu sau fără joben... Poate n-am fi, în această companie, pe piscurile rarefiate ale literaturii, dar am fi, cu siguranţă, pe unele dintre potecile ei cele mai neobişnuite.

image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.
1020 16 catre paradis jpg
Paradisul uitat
Negarea radicală a „binarității”
1020 17 Cea care priveste lumea foto Jonathan Michel jpg
Un festival nou în oraș
Minunați performerii cehi, care au făcut slalom prin muzica acelor ani, cu o reconfortantă autoironie, jonglînd cu imagini, costume, coregrafii și mai ales muzică.
BUN MRM 15 noiembrie landscape jpg
image png
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii
Nu aștepta prea mult de la sfîrșitul lumii este un road-movie în care Angela (Ilinca Manolache) traversează un București aglomerat și ostil.
1019 16 coperta muscatura de mar jpg
p 17 2 jpg
Spiritism viral
Talk to Me e un horror concis și combativ, care lucrează cu filonul cel mai fertil al genului: o exorcizare a demonilor și spaimelor din mentalul colectiv al actualității.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.