Singurătatea Hertei Müller

Publicat în Dilema Veche nr. 347 din 7 octombrie - 13 octombrie 2010
Ángeles, triunfo y elegía jpeg

La un an de la primirea Premiului Nobel pentru literatură – un lung an de expunere personală, de interviuri, conferinţe de presă, solicitări din toate părţile – Herta Müller a venit la Bucureşti pentru a încheia perioada alienantă de după orice (mare) succes. A venit, presupun, în primul rînd pentru a-şi lansa cele trei volume recent traduse în România, poate pentru a fi alături de Ernest Wichner la lansarea superbei antologii bilingve (realizate de Gabriel H. Decuble) din opera poetică a lui Oskar Pastior, căci Festivalul de Poezie dedicat lui Pastior de trei ani încoace, la Sibiu, n-a mai avut loc şi în 2010. Herta Müller a venit, în fond, acasă, aşa cum a făcut-o periodic, invitată la diverse evenimente culturale perfect anonime pentru marele public românesc. De data aceasta, Hertei Müller i s-au organizat o conferinţă de presă şi, mai ales, o întîlnire cu cititorii bucureşteni la Ateneu, unde ultima premiantă Nobel urma să dialogheze cu Gabriel Liiceanu, directorul Editurii Humanitas, care tocmai a început publicarea seriei de autor dedicate scriitoarei. 

N-a fost însă un dialog, ci mai degrabă două discursuri paralele despre două feluri diferite de a înţelege (şi trăi) literatura, sensibilitatea omenească, disidenţa faţă de un regim criminal. De a concepe sau a refuza, la urma urmelor, „înţelegerea superioară“ a celui ce descrie un fenomen din afara lui sau din malaxorul istoriei. N-ar fi un lucru nemaipomenit, raportarea personală înseamnă, în definitiv, marca indelebilă a oricărui scriitor, viziunea sa asupra lumii şi modul de a o reprezenta. Doar că seara de 27 septembrie, la Ateneu, îi era dedicată în întregime – de către editorul său român – Hertei Müller, viziunii sale personale (cu totul stranie nu doar în context românesc) despre scris, neputinţei sale (declarate în atîtea rînduri) de a separa scrisul de viaţă, „privirii străine“ pe care ciocnirea frontală (şi cu toate riscurile cunoscute) cu Securitatea ceauşistă i-a imprimat-o scriitoarei în fiecare gest, reacţie, cuvînt scris. A o întreba, la Bucureşti, în faţa unui public care, în mare parte, nu i-a citit cărţile, dacă nu simte că oamenii s-au plictisit deja de subiectul represiunii comuniste înseamnă a-i trata toate cărţile (pentru care a primit Nobelul şi pentru care tocmai era sărbătorită, cu fast) ca simplă retorică literară. 

Înseamnă, cel puţin, a o provoca, punîndu-i în paranteză zecile de răspunsuri din romane şi eseuri autobiografice. Iată doar unul, din Regele se-nclină şi ucide: „Uneori îmi vine să-ntreb cu glas tare: cuvîntul vătămare vă spune ceva? De România m-am desprins de mult, dar nu şi de pervertirea dirijată a omului într-o dictatură, nu şi de moştenirile ei de tot felul, care în orice clipă scot capul la iveală. Chiar dacă germanii din Est n-au deloc chef să mai spună, iar cei din Vest să mai audă ceva despre asta, mie problema tot nu-mi dă pace. Scriind, trebuie să mă păstrez acolo unde lăuntric am fost mai tare rănită – altfel la ce bun să mai scriu“. Dacă asta-i plictiseşte pe cititori, a adăugat Herta Müller la Bucureşti, aceştia ar trebui să citească altceva, orice le place. 

Dacă vrei însă cu adevărat să vorbeşti cu un scriitor despre scrisul său, despre „patria“ din care a fost izgonit ca un infractor, despre ceea ce îl face să fie cine este trebuie să poţi să-ţi laşi deoparte, pentru o oră, propriile frustrări. Iar cine vrea să discute cu Herta Müller – acum, cînd sensibilitatea sa scriitoricească a intrat în alertă, poate şi din pricina nenumăratelor contexte formale, de protocol la care anul acesta a supus-o – trebuie să înţeleagă, cred, ce înseamnă pentru scriitoarea germană născută în Banat acea suprapunere vitală de planuri care transformă trecutul-prezent într-un prezent-trecut. Într-un fel, în seara aceea de septembrie la Ateneu, Gabriel Liiceanu (se) întreba, cu o gravitate retorică, ce se poate face cu trecutul, iar Herta Müller vorbea (din ce în ce mai singură, în faţa unei săli care-o aplauda aşa cum se aplaudau „şopîrlele“ pe vremuri, la teatru) despre prezentul ce repetă întocmai trecutul atîta vreme cît ea însăşi este lăsată, din nou, singură şi provocată să ţină speech-uri de circumstanţă. 

Dacă ştii cîte ceva despre trecutul continuu pe care-l retrăieşte Herta Müller în toate cărţile sale, dar şi în intervenţiile sale publice – un prezent-trecut pe care Şalamov l-a explicat foarte bine în legătură cu proza lui Soljeniţîn –, întrebarea jucat-mirată aruncată de Gabriel Liiceanu în legătură cu drumurile scriitoarei la Miliţie pentru a-şi înregistra maşina de scris pare mai mult decît o impoliteţe; mie mi-a sunat a vechi interogatoriu, pentru care „acuzata“ avea reflexe: „Cînd te aperi, n-ai voie să vorbeşti de nimic altceva decît strict de ceea ce acuzaţia oricum conţine. Şi niciodată să nu răspunzi la o întrebare prin altă întrebare. Nu trebuie în nici un caz să tulburi sentimentul de superioritate al acuzatorului“. Am înţeles cu această ocazie că, pe vremea comunismului, trebuia să ai o anumită plămadă ca să rezişti, mai mult ca altor agresiuni, dispreţului. Şi totuşi, prea multe întrebări retorice pentru o singură seară, şi aceea – de gală! Cine erau mai liberi: cei (sensibili) care au plecat sau cei (şi mai sensibili) care au rămas? Ce înseamnă să fii disident? A cui sensibilitate e mai importantă: a celui care scrie sau a celui care (doar) trăieşte? Întrebări la care scriitoarea germană a răspuns demult într-un fel care nu-i mai permite azi nici o retractare. 

Între viaţa literară germană, cu dorinţa ei de actualitate tematică autohtonă, şi viaţa literară românească ce o asimileză cu noduri în gît şi doar după un Nobel „al nostru“, Herta Müller este mai singură ca niciodată.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.