Singur pe front

Publicat în Dilema Veche nr. 736 din 29 martie – 4 aprilie 2018
Singur pe front jpeg

● Eugen Negrici, Omul din Castranova, protoscenariu, Editura Cartea Românească, 2017. 

Această nuvelă a lui Eugen Negrici, care are la bază povestea reală a unui soldat român luat prizonier de nemţi pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial, este cea mai surprinzătoare şi mai inedită proză apărută la noi anul trecut. Prin felul în care surprinde încercarea unui om de a supravieţui frigului şi foamei, rătăcit iarna în munţi, aflat la capătul puterilor şi însoţit de un cîine străin (vezi şi fragmentul de mai jos), nuvela lui Eugen Negrici se situează între clasica „Dragoste de viaţă“ a lui Jack London şi micul roman Un repas en hiver (2012) al scriitorului francez Hubert Mingarelli, în care un evreu evadat dintr-un lagăr polonez îşi croieşte drum iarna prin sălbăticie cu un comando de nemţi pe urmele lui. Prin temă şi abordare, este o nuvelă cumva retro, ceva ce-ar fi putut scrie un Rebreanu sau vreun prozator şaizecist, unul dintre cei talentaţi în perioada lor bună.

Criticul literar Eugen Negrici (n. 1941) nu se află la prima ispravă în proză. În 2015 a publicat Sesiunea de toamnă (Cartea Românească), un splendid jurnal de sertar, situat undeva între eseu şi memorialistică, cuprinzînd notaţii începute în 1976, o proză de calitate care mă făcea atunci să mă întreb, mai în glumă, mai în serios: despre cine vorbim cînd vorbim despre Eugen Negrici? Acel jurnal conţinea două mari relatări de vînătoare, ambele dramatice, care, alăturate acestei nuvele despre omul înfruntînd capriciile războiului şi ostilitatea naturii, denotă remarcabilul talent de prozator al acestui – altfel serios şi integru – critic literar.

Nuvela de faţă, care, cum spuneam, are la bază o poveste reală, e precedată de două texte scurte: un argument critic şi un prolog confesiv. În primul text, criticul justifică deopotrivă interesul, efortul şi nevoia de ficţiune inspirată de istoria noastră recentă, cu acelaşi ton cu care a discutat literatura sub comunism în termeni de „datorii“, „întîrzieri“ şi „iluzii“: „De ceva vreme mă urmăreşte gîndul că scriitorii noştri, că noi de fapt, nu ne-am făcut datoria faţă de istoria prea puţin luminoasă a acestui popor şi că vaste capitole ale acesteia au rămas neconsemnate sau au fost tratate superficial, stîngaci (precum în vremea romantismului) ori în spirit greţos-partinic ca mai tîrziu, după un secol Subiectele [isprăvile sau umilirile armate] au fost compromise, pe de-a-ntregul de filmele operetistice şi ţanţos eroice ale lui Sergiu Nicolaescu şi ale altor ilustratori ai naţionalismului ceauşist de operetă. Poate că tocmai ele m-au determinat să dau aspect de scenariu întîmplărilor relatate de un om simplu şi lipsit de fumuri.“

Contextul vînătoresc în care Eugen Negrici a aflat – întîmplător, prin anii ’80 – povestea acestui om din Dolj pe nume Victor Măceşanu (dispărut între timp) este prezentat în prolog. Pe scurt, e vorba de povestea unui soldat genist român căzut prizonier la nemţi împreună cu întregul pluton şi închis într-un lagăr improvizat în Levoca, în ianuarie 1945, de unde evadează şi, pentru o vreme, continuă să lupte pe front, dar ca partizan în Munţii Tatra, într-un grup alcătuit din francezi, italieni, slovaci, unguri şi ruşi. Întoarcerea acasă îi rezervă cîteva surprize, pe care n-are rost să le divulg.

Îmi place să cred că Eugen Negrici se alintă atunci cînd spune că textul lui ar fi un scenariu sau „mai bine zis, un protoscenariu“, pentru că avem în faţă o nuvelă în toată puterea cuvîntului. Deschiderea cu scena de pîndă şi de luptă iarna, în condiţii de ceaţă şi frig, de dinaintea capturării plutonului este o bucată splendidă narativ şi impecabilă stilistic, de o frumuseţe, acurateţe şi intensitate senzorială (mai ales acustică) pe care doar un operator de imagine foarte talentat ar putea-o reda pe ecran. În general, fraza lungă şi calitatea senzorială a scrisului lui Eugen Negrici depăşesc cu mult limitele unui biet scenariu alcătuit din cadre, replici şi indicaţii. Chiar dacă nuvela este construită pe secvenţe şi din cadre delimitate ca atare, naraţiunea aparţine în totalitate prozei. Cu cît descrierile sînt mai „vizuale“, adică mai elaborate, insistînd pe geografia spaţiului şi pe manifestările luminii de iarnă în condiţii de ceaţă, viscol, înnorare etc., cu atît mai mult textul se îndepărtează de scenariu şi se apropie de proză. Asta ca să nu mai vorbesc de limbaj, minunat şi el, jonglînd cu un lexic uşor arhaic şi regional (în fond, sîntem în ’45, iar soldaţii sînt, de fapt, ţărani). Rareori mai găseşti în proza de azi cuvinte precum „mozdrogan“, „ţăpligă“, „dîrlog“, „joardă“, „marmită“, „hîrdău“, „balaoacheş“, „năvleg“ sau „pîrlaci“.

Nuvela lui Eugen Negrici are de toate: atmosfera decorului hibernal pe timp de război (citind, simţi şi frigul, simţi şi foamea resimţită de protagonist), grotescul condiţiilor de încarcerare, suspansul evadării, al confruntării cu natura şi al situaţiilor de luptă (camuflaje, ambuscade, acte de sabotaj), delicateţea relaţiei cu cîinele, umorul şi absurdul de situaţie de la final. Faptul că este subintitulată „protoscenariu“ este un omagiu inutil pe care această împlinită nuvelă îl aduce unui posibil film. Omul din Castranova este o bijuterie literară de 83 de pagini. 

***

Eugen NEGRICI
Omul din Castranova (fragment) 

Calea e barată de trunchiurile putrede ale arborilor bătrîni căzuţi de vînt. După ce trece printre rădăcinile unui brad căzut, omul se opreşte; se uită în jur, apoi se întoarce, dă cu mîna la o parte zăpada de pe o rădăcină mai groasă şi se aşază. Printre rădăcinile din spate, lîngă umărul lui apare şi capul cîinelui. Fără să-i dea atenţie, se întinde după ceva printre rădăcini, scormoneşte, trage, se străduieşte să smulgă. Are în pumn puţin pămînt. Îl duce la gură, încercînd să aleagă cu limba şi cu dinţii părţile rădăcinoase. Morfoleşte fără tragere de inimă, cu pauze şi reluări, apoi scuipă tot ce are în gură. Stă o clipă şi mai încearcă o dată să aleagă ceva din pumn. Se îneacă de la prima înghiţitură. Tuşeşte puternic şi scuipă, apoi aruncă şi ce mai are în pumn, apucă repede cu cealaltă mînă zăpada şi-o bagă în gură, privit atent de cîine…

Vîntul se izbeşte cînd de un versant, cînd de celălalt, cînd se opinteşte să smulgă, de-a lungul văii, brad după brad. Ghemuit între două rădăcini apropiate, sprijinit de un buştean, omul ţine în braţe cîinele. Şi-a mai adus cîteva vreascuri, crengi, lemne pe care le-a stivuit la picioare. Dar vîntul vine de peste tot. Zăpada aşezată peste noapte e spulberată de pe cetini într-un vuiet necontenit.

E dimineaţă şi ninge cuminte. Omul iese încet la marginea unei poieni, sprijinindu-se în bîtă. După el se iveşte şi cîinele. Dacă nu ar fi ninsoarea, n ar fi prea greu să ştii unde e răsăritul. S-ar putea vedea departe, în jur, peste zidul pădurii, căci poiana se ridică la mijloc, ca o pîine, pînă la jumătatea brazilor. Se opreşte, imitat de cîine, şi scrutează îndelung cerul. Se întoarce la brazii din buza poienii, se uită cu luare aminte la coajă, le dă ocol, apoi se decide şi schimbă direcţia de mers. Îşi face cale, fără vlagă, prin zăpada care aici e troienită.

Cei doi mai au de străbătut cîţiva metri pînă la suprafaţa albă, netedă, ca de lac proaspăt nins. Omul se apropie, face primii doi-trei metri uşor, ca pe un pămînt îngheţat. Întinde pasul, calcă mai hotărît şi deodată se trezeşte cu zăpada la piept. Cîinele, mai uşor, trece pe lîngă el şi o ia înainte. Căznindu-se din răsputeri, izbuteşte să-şi scoată un genunchi şi să încalece crusta, dar aceasta cedează din nou. Îşi întinde braţele deasupra zăpezii şi încearcă, vîslind, alunecînd pe burtă, să se tragă afară. La nici un metru, zăpada se scufundă iarăşi cu el. Cu o zvîrcolire scurtă, îşi regăseşte poziţia verticală, dar simte, înciudat, zăpada zgrunțuroasă cum se rupe sus, la crustă, la cea mai mică apăsare a pieptului. Departe, cîinele e pe cale să intre în pădure. Şi dintr-odată, cu un glas nefiresc în care se amestecă un început de plîns în hohote, începe să strige:

– Căţel… Măi, căţel, stai, mă! dar strigătul i se sfîrşeşte într-un plîns obidit, înecat…

Afis 9 dec Sala Radio jpg
CHRISTIAN BADEA DIRIJEAZĂ SIMFONIA „DIN LUMEA NOUĂ” LA SALA RADIO
Vineri, 9 decembrie 2022 (de la 19.00), veți asculta lucrarea compozitorului ceh în interpretareaORCHESTREI NAŢIONALE RADIO.
973 15 Banu Walter Sickert, The Old Bedford jpg
Rătăciri pariziene
Rătăcirile pariziene m-au condus către un alt pictor, Walter Sickert, puțin cunoscut, descoperit în ultimii ani și prezent la Petit Palais.
973 16 coperta1 jpg
Poezia LGBT+ – dincolo de manifestul identitar –
În literatură totul este important, doar dominanta se schimbă periodic.
p 17 2 jpg
Misterul Lisabonei
O scenă de club e frumoasă fără să inspire la dans sau hormoni; o scenă de la filmare nu mizează deloc pe virtuozitatea mizanscenei încîlcite în camere și cabluri.
973 17 Biro coperta1 jpg
Plictis & angoasă
Ambii artiști sînt specializați în conținut inerent plictisitor ce eludează percepții superficiale, dar în același timp angoasează ca muzică în surdină.
317464034 503814775101509 8297660474908428773 n jpg
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre Platon – Opera integrală, volumul III
Andrei Pleșu în dialog cu Andrei Cornea despre al treilea volum din seria operei integrale a lui Platon.
5680565535 553329df21 k jpg
„Străinătate” (fragment)
Marea sculptată în tavan era tot acolo, valuri albe, bleu, bleu închis și gri, care rămăseseră cu crestele încremenite, în așteptare.
Afis 7 dec 2022 Sala Radio jpg
„GLORIA” de VIVALDI: atmosfera sacră a Crăciunului la Sala Radio
Miercuri, 7 decembrie 2022 (de la 19:00), veți asculta lucrarea lui Vivaldi la Sala Radio
972 16 coperta jpg
Iași, România
„Ce-i cu fatalismul ăsta mioritic? Nu-i chiar așa.”
972 17 Cabinele foto D  Ivan jpg
3 x FNT 2022
Este arta (literatura, teatrul, muzica) o formă de comunicare între două sau mai multe părți sau se consumă în intimitate?
MNLR dezbatere 25noiembrie 2022 png
Sociologul Gelu Duminică, scriitorul Vasile Ernu și experta în politici de gen și minorități Fatma Yilmaz dezbat pe tema identității etnice
Muzeul Național al Literaturii Române își propune să continue și să dezvolte proiectul, organizînd noi ediții dedicate și altor minorități etnice.
Afis 25 nov 2022 Sala Radio jpg
Uverturi celebre din opere și aniversarea a 70 de ani de la inaugurarea clădirii Radio România
Evenimentul din data de 25 noiembrie punctează și o aniversare specială a Sălii Radio
p 16 Fernando Pessoa WC jpg
De ce moare, totuși, Ricardo Reis?
Ricardo Reis se întrupează din adîncurile mării, vine din străfundurile apelor, purtat de o navă fantomă, pentru a se incarna.
p 17 1 jpg
Departe de tot
O casă pe buza sălbăticiei. O pădure care promite tihnă și de fapt ascunde belele. O protagonistă care fuge zadarnic de propriul trecut
971 17 Breazu jpeg
Rebelă cu mai multe cauze
Chiar dacă punch-ul primelor albume a rămas în urmă, în 2022 M.I.A. propune tot o formulă a insurgenței.
Afis 18 nov Sala Radio jpg
Cîștigător al celebrului Concurs de dirijat Gustav Mahler - FINNEGAN DOWNIE DEAR - invitat la Sala Radio
Cîștigător al celebrului Concurs Internațional de Dirijat Gustav Mahler, Germania - 2020, FINNEGAN DOWNIE DEAR, care va debuta în noua stagiune la Staatsoper Berlin.
970 16 coperta Chirita jpg
Uciderea unei metafore
Thomas Hobbes descrie, în Leviatanul, apariția gîndurilor din mici mișcări mecanice care au loc în interiorul creierului.
p 17 jpg
Eșuat pe mal
Insula e un buchet de mici intuiții care se chinuie din greu să se coaguleze în ceva rotund.
970 17 Biro coperta1 jpg
Muzici cu tronc
Jazz-ul postmodern se întoarce în cluburile noastre după o spectaculoasă ofertă de festivaluri de peste vară; să fim o piață așa primitoare chiar și cu cele mai elitiste nișe?
970 21 Ioana jpg
Un film cu mize mari înecat în derizoriu
Din punct de vedere imagistic, filmul este ireproșabil, însă nu rezistă nici sub raportul construcției narative, nici al construcției personajelor și nici măcar al criticii pe care se angajează să o facă.
green hours lives   square jpg
Green Hours celebrează cei aproape 30 de ani de activitate printr-o expoziție multimedia imersivă
Experiență culturală imersivă – 30 de ani de Green Hours relevați în cadrul unei instalații gîndite sub forma unui parcurs – expoziție
Afis Sala Radio 11 nov 2022 jpg
CHRISTIAN LINDBERG - desemnat artistul anului în 2016 - este invitat la Sala Radio
Desemnat în 2016 „Artistul anului” în cadrul galei International Classical Music Awards, trombonistul, dirijorul și compozitorul suedez CHRISTIAN LINDBERG este invitat special la SALA RADIO
comunicat noutati anansi noiembrie png
Noutăți în colecția ANANSI: integrala operei poetice a lui César Vallejo, un nou roman de Gheorghi Gospodinov și una dintre cărțile-revelație ale ultimilor ani, semnată de chilianul Benjamín Labatut
Trei noi titluri din portofoliul literaturii universale au fost publicate recent în traducere în cadrul îndrăgitei colecții Anansi. World Fiction de la Editura Pandora M.
Afis Sala Radio 10 nov 2022 jpg
Concert spectaculos de electro-swing: Big Band-ul Radio și Alice Francis
Joi, 10 noiembrie 2022, BIG BAND-UL RADIO dirijat de SIMONA STRUNGARU va susține la SALA RADIO un concert de electro-swing, invitată specială a serii fiind solista vocală ALICE FRANCIS.

Adevarul.ro

image
Scandalul Dorian Popa versus restaurantul care l-a refuzat pe Cheluțu. „Ne criticați fără să ne cunoașteți” | adevarul.ro
Personalul restaurantului din Turda despre care vloggerul Dorian Popa a spus că nu l-a primit în incintă pe Cheluțu, câinele său, le-a dat replica artistului și fanilor săi.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.