Și restul e Nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 789 din 4-10 aprilie 2019
Și restul e Nimic jpeg

● Hanif Kureishi, Nimicul, traducere de Cristian Ionescu, Editura Humanitas Fiction, 2019. 

Stă în chiar natura satirei să nemulțumească. Asta pentru că evită din capul locului autostrada inimii – iar literatura, de cînd a devenit bun comercial, adică odată cu împămîntenirea romanului ca purtător de sens, suflet și voce, este enervant de „inimoasă“ – și merge pe calea creierului. Nicăieri nu transpare mai limpede justețea afirmației că literatura e „una cosa mentale“ ca într-o satiră reușită. Don Quijote e o asemenea satiră, una care se autodevorează, la polul opus situîndu-se Aventurile lui Gulliver, care e orientată înspre exterior, înspre lume.

Nimicul lui Hanif Kureishi este o satiră impură, un hibrid care se înrudește cu ambele modele de mai sus: e, în primul rînd, un roman autodistructiv, pentru că refuză orice captatio și arde cu nonșalanță punțile către cititorul ahtiat după romance sau durere bine împachetată: pe scurt, viziunea pe care Kureishi o adoptă este cea a unui celebru regizor de film, acum bătrîn și cotropit de maladii care mai de care mai mortale, care trăiește o ultimă și grozavă poveste de gelozie. Zee, soția lui mai tînără, cade în plasa unui seducător fanat, un tip care trăiește exclusiv de pe urma unor femei bogate și dispuse să se îndrăgostească pentru ultima oară.

Ce e mai greu de sesizat e că satira lui Kureishi lovește în chiar sufletul romanului contemporan, care se bazează exclusiv pe identificarea cu un personaj puternic: eroul lui, Waldo, se situează la limita extremă a „necredibilității“. E aproape imobilizat la pat, incontinent, nu aude bine (sunetele ce trădează partidele de sex dintre Zee și mai tînărul amant le aude doar dînd la maximum volumul aparatului auditiv), și mare parte din ceea ce vede și aude trece prin filtrul unui creier îmbibat cu alcool. Nu e posibilă atît de menționata și dorita empatie...

Waldo le-a avut pe toate la vremea lui: filmele pe care le-a făcut au devenit legendare, e prieten cu toate vedetele posibile (Kureishi nu se sfiește să facă name dropping) și încă trăiește, financiar, de pe urma succesului trecut. Mai presus de orice, a posedat în tinerețe și la maturitate ceea ce Kureishi numește „fuckability“: a avut parte de mai mult sex decît și-a dorit chiar, pînă cînd a cunoscut-o pe Zee, în mijlocul unei depresii sinistre (pentru amîndoi) și s-a îndrăgostit, rezumîndu-se apoi la sexul matrimonial. Acum este un „penis în cărucior cu rotile“, iar iubita lui cade în plasa unui vierme vînător de moșteniri, alături de care complotează să-și ucidă soțul.

Lucrurile se complică, însă, pentru că Eddie nu e un personaj negativ tipic: Kureishi investește în el o cantitate ridicolă de clișee care au tendința de a-l caricaturiza, trimițîndu-l adesea înspre polul pozitiv, care stîrnește mila. E un tip educat, critic de film, cu o viață de familie absolut oribilă (înșelătoriile lui au scopul de a procura bani pentru întreținerea medicală a unei fiice depresive) și cu un episod din adolescență care joacă rolul de element „explicativ“.

De altfel, marea miză a romanului este aceea de a păstra incertitudinea în punctul de origine al privirii: nu știi niciodată dacă Waldo e un bătrîn care-și „apără teritoriul“ sau un sadic bătrîn și nebun: instalează camere în toate încăperile casei, își spionează vecinii, pune la cale stratageme atît de complicate încît în cele din urmă îți dai seama că cel/cea care a căzut de fapt în plasă ai fost tu. Este, probabil, cartea cea mai apropiată de genul „noir thriller“ pe care a scris-o Kureishi vreodată. E, în același timp, o satiră socială care ia în derîdere high-life-ul artistic londonez (și nu numai). Dacă ar fi să i caut genul proxim, Teatrul lui -Sabbath al lui Philip Roth ar fi acela, la un capăt, iar la celălalt romanele tîrzii ale lui Kingsley Amis. 

Bogdan-Alexandru Stănescu este scriitor şi critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Copilăria lui Kaspar Hauser, Polirom, 2017.

1026 16 impostorul webp
Impostor ca mine
Impostorul își propune să readucă la viață toate frămîntările sociale ale unei epoci, prin intermediul cîtorva personaje situate de ambele părți ale baricadei.
p 17 jpg
Joker
Aici e de găsit un oarecare merit al filmului: în secvențele în care Ridley Scott minte conștient, de dragul cinema-ului.
p 17 Audio jpg
Voci umane, voci artificiale
Am sentimentul că, în cazul tehnologiei de simulare a vocii umane, sfîrșitul jocului va veni cînd nu vei putea face diferența între vocile AI și cele umane.
1025 16 coperta corin braga jpg
Străinătăți, stranietăți și alte fantasme literare
Mi‑e greu să cred că proza lui Mircea Eliade ar putea fi înțeleasă pe deplin fără dialectica sacru‑profan.
p 17 2 jpg
Pînă la capătul drumului
Filmul vorbește despre condiția de a ajunge mereu prea tîrziu.
1025 17b cover1 jpg
Solo & solos
Curînd ne vor vizita artiști de la celălalt capăt al lumii, din Noua Zeelandă și Australia, care au acumulat cu sîrguință simpatie internațională și și-au făcut în cele din urmă curaj să ne caute și pe noi pe hartă.
image png
O călătorie narativă ajunsă la final: Asociația Heart a încheiat cu succes proiectul „Povești de familie”
Asociația Hearth are plăcerea de a anunța încheierea cu succes a proiectului cultural “Povești de familie” – o inițiativă recuperatoare și artistică
1024 16 cop1 png
Anxietatea lucrurilor definitive
Cele două cărți discutate în această pagină au în comun o anumită anxietate (aparentă sau nu) a definitivului.
1024 17 Am avut o livada foto Sabina Costinel jpg
Livezile noastre de vișini
Într-un fel sau altul, noile perspective asupra Livezii de vișini explorează răsturnarea vremurilor de care tot avem parte în ultimii ani.
Doru Covrig Doua maini,model cu roșu și negru, polimer, 17x25x18cm, 1995 jpg
Expoziție personală DORU COVRIG - sculptură mică și desene - la un an de la dispariția artistului
Doru Covrig este pentru arta contemporană un reper al sculpturii conceptuale
Poster orizontal 23 11 2023 Gianni Gagliardi Nomadic Nature jpg
„NOMADIC NATURE”: jazz cu saxofonistul spaniol GIANNI GAGLIARDI, la Sala Radio
A înregistrat peste 40 de albume, dintre care 5 ca solist, albume ce au primit aprecieri foarte bune din partea presei internaționale.
1023 16 antologia palatina cartea a v a produs galerie mare jpg
p 17 2 jpg
Bîrfoteca
Jeanne du Barry îneacă monarhia franceză în unsoarea tabloidelor.
1023 17 Kenny Garrett jpg
Jazz Syndicate Festival
Pentru un succes total însă, festivalul ar fi meritat o promovare mai extinsă.
1023 21 Iamandi coperta jpg
Adio, Europa de Est!
Aș adăuga: poate noua formă a folclorului est-european.
1022 16 donnatela jpg
Black Hole Sun
Cred că o iniţiativă a traducerii lui ar fi cu profit pentru literatura română contemporană.
p 17 2 jpg
Zeița
Și ne arată că această utopie e la îndemînă.
1022 17 The Beatles Now And Then jpg
Beatleși și Stoneși în 2023
The Rolling Stones este o formație în (plină) activitate, niciodată întreruptă, niciodată scurtcircuitată de ego-urile supraexpandate ale componenților.
1022 21 Florescu jpg
Brâncuși, Picasso: artiști, expoziții, efecte în paralelă
Dar acesta e un alt artist, un alt efect în paralel, un alt posibil subiect al unei alte expoziții „în paralelă” care va avea loc cîndva, în viitor.
Poster orizontal09 11 2023 Contemporan în România 2 jpg
„CONTEMPORAN ÎN ROMÂNIA” – seară de jazz și vernisajul expoziției „Centaur”, la Sala Radio
Prin Proiectul Cultural dorim să oferim o revelatoare experiență multimedia
1021 16 coperta jpg
„Grecia călătorește, călătorește mereu”
Grecia călătorește, călătorește mereu.
p 17 jpg
Detalii
Frumusețea filmului e inseparabilă de o stare de plutire a tuturor lucrurilor.
1021 17 cover1 jpg
Încredere
Lansările din acest an au arătat un grup în formă maximă.
1021 21 moscova inhata romania robert bishop e s crayfield editura corint istorie 01 jpg
Origini românești ale Războiului Rece
Ordinele noastre erau să ne ocupăm de naziști, dar am aflat curînd că urgia comunistă „este mai rea decît cea nazisă”, au mărturisit autorii.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.