Sebastian, Eliade şi restul lumii

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Sebastian, Eliade şi restul lumii jpeg

● Mihail Sebastian, For Two Thousand Years, tradus de Philip Ó Ceallaigh, Penguin Modern Classics, 2016.

● Mircea Eliade, The Novel of the Short-Sighted Adolescent, tradus de Christopher Moncrieff, Istros Books, 2016.

Detectez o anume ironie în faptul că două romane de Eliade și Sebastian sînt traduse în engleză în același timp, dar că Sebastian e prezent cu o carte mult superioară și are parte de o presă mai consistentă.

„«I am ashamed to be sad»: the remarkable story of a Jewish student in 1920’s Romania“ se numește cronica din The Guardian pe care prozatorul Paul Bailey i-a dedicat-o, în primăvară, traducerii romanului De două mii de ani, apărut în celebra serie a clasicilor moderni de la Penguin (unde au apărut și piesele lui Eugen Ionescu, și eseurile lui Cioran, deși traduse din franceză). Trebuie să spun că am apreciat întotdeauna claritatea cu care Bailey, bun cunoscător al cărților lui Sebastian și Blecher, a scris despre aceștia. De această dată, își începe textul prin a-i numi pe prietenii lui Sebastian, mult mai cunoscuți cititorilor străini: Eliade, Cioran și Ionescu; după care îl prezintă pe mentorul său: „omul pe care l-a admirat mai mult decît pe ceilalți se numea tot Ionescu. Nae Ionescu.“ Și căruia Bailey îi face din doar cîteva rînduri portretul ideologic, citînd scurtul pasaj din prefață în care mentorul îi neagă discipolului său de origine evreiască dreptul la naționalitatea română. Bailey rezumă istoria prefeței (neinclusă, din păcate, în ediția britanică), amintește de follow-up-ul lui Sebastian din Cum am devenit huligan și spune, pe scurt, și aventura supraviețuirii Jurnalului publicat abia în 1996 (de asemenea tradus în engleză), inclusiv receptarea sa controversată (citînd poziția de bun-simț a lui Petru Creția).

Bailey îl numește pe Sebastian, cel din Jurnal, „one of the foremost chroniclers of the rise of nazism in civilised Europe“ și, apoi, face o analiză simplă, dar exactă, a romanului său de idei în care Ghiţă Blidaru „se pare că fusese inspirat de Nae Ionescu“: „Sebastian este genul de romancier care ascultă ce vor oamenii să-i spună, mai ales cînd aceștia îi spun lucruri cu care el nu e de acord. Înțelege, ca om pasionat de teatru, că o conversație poate fi mai relevantă decît un discurs. De două mii de ani este plină de conversații cu argumente. Metoda sa narativă, deloc lineară, reflectă cu exactitate societatea volubilă și volatilă din care s-a inspirat.“ Cronicarul britnic se întoarce la prietenii lui Sebastian și la felul în care Cioran și Eliade s-au raportat peste ani la perioada în care „they mistook fanaticism for reason“ („Cioran a admis că s-ar putea să se fi înșelat în tinerețe, dar Eliade și-a permis doar remarca legată de faptul că «a cîștigat comunismul»“), și subliniază calitatea morală a lui Sebastian („O persoană mai puțin umană i-ar fi încondeiat pe acești monștri în scrierile sale, dar Sebastian aparține unei ordini superioare“), a cărui atitudine galantă i-a ofensat, în 1934, pe sioniști, dar care atitudine, spune Bailey, ar fi fost în asentimentul unor Primo Levi și Giorgio Bassani.

În fine, în subsolul online al cronicii deopotrivă exacte și calde a lui Paul Bailey, s-a comentat pasional pe marginea romanului lui Sebastian. Un comentator spune că lectura cronicii îi amintește de ce trăiește ca un sionist convins în Israel, un altul îi răspunde că exagerează („this fearful mindset“). Altcineva, cititor de Cioran, găsește articolul drept „fascinant“ și încheie spunînd: „Istoric vorbind, România este o țară tragică și le urez românilor tot binele.“ Un alt comentator schițează contextul istoric românesc dintre cele două războaie mondiale, în timp ce un altul, cu nickname-ul Legion7, contestă, firește, orice urmă de antisemitism în opera lui Eliade, face indirect apologia Gărzii de Fier, pentru ca, în cele din urmă, să dea vina pe comuniști. Un anume Jezzat îl pune la punct, explicîndu-i că nu despre asta e vorba în articol, dar vine un anume Untersberg care neagă tot ce zic și Sebastian, și Bailey. Cum spuneam, pasional!

Tot în The Guardian și tot în primăvară, la distanță de cîteva săptămîni, Nicholas Lezard a publicat, sub titlul „Romania’s Adrian Mole“, cronica Romanului adolescentului miop, apărut într-o nouă traducere. Nicholas Lezard își începe și el cronica despre cartea lui Eliade tot cu un acroș la prietenii celebri ai scriitorului: „Mircea Eliade este ținut minte ca un influent și respectat profesor de comparatism al religiilor de la Chicago; Saul Bellow a citit la înmormîntarea sa. Eliade a fost și romancier…“ Poate fi acesta un semn că Eliade, despre a cărui carieră internațională românii au o părere foarte bună, începe să fie uitat? Pînă și referința din titlul cronicii (Adrian Mole fiind personajul lui Sue Townsend, autoare britanică de consum) e de natură să-i dezumfle pe fanii lui Eliade, chiar dacă Lezard admite că personajul lui Eliade este „mai literat, mai histrionic, mai amuzant“.

Precum altădată Călinescu despre personajul lui Creangă (în fraza cu „copilăria copilului universal“), cronicarul britanic recunoaște în viața liceanului bucureștean de acum un secol un pattern încă actual: „Oricine a fost vreodată elev, cu capul plin de idei, dar timid cînd e să vorbească cu sexul opus sau incapabil să învețe pentru examen altfel decît în ultimul moment, va rezona cu acest personaj. La fel oricine care și-a pus vreodată gîndurile personale pe hîrtie, ca o mărturie autentică a sufletului și ca un reproş adus posterităţii.“ Lezard scrie cu simpatie despre romanul adolescentin apărut după moartea lui Eliade, e impresionat de ambițiile intelectuale ale băiatului diarist („Nu-și făcea temele pentru că citea Balzac și Dostoievski. În franceză. Nu sînt sigur că azi mai e la fel“), dar nu găsește prea multe alte lucruri de zis. Așa că în final revine, pe scurt, chestiunea antisemitismului: „Mi-am făcut griji, la un moment dat, că s-ar putea să apară pasaje antisemite neplăcute. Convingerile politice ale lui Eliade din preajma celui de-al Doilea Război Mondial nu-l umplu de glorie (nu că ar fi fost singurul, să fii român cu nostalgii romantice însemna pe atunci să flirtezi cu fascismul: prietenul lui Eliade, filozoful și autorul de aforisme Emil Cioran, a renunțat și el la asemenea opinii după război).“

În comentariile din subsolul online al cronicii sînt menționate și alte edituri care traduc romane românești (Dalkey Archive Press, Archipelago Books sau Twisted Spoon Press – și aș mai adăuga eu Old St. Publishing sau A New Directions), dar comentariul care aprinde discuțiile îi aparține unei anume Dacia, care se arată nemulțumită, hélas!, de comparația cu Adrian Mole, pe care o găsește condescendentă, dat fiind că e vorba, totuși, de Eliade, „distins istoric al religiilor etc.“, ajungînd repede la problema imaginii pline de prejudecăți a britanicilor la adresa românilor, care fac orice să ne minimalizeze meritele. Moment în care intervine cunoscutul deja Untersberg care e de părere că „în realitate, cultura română nu va avea niciodată parte de recunoașterea pe care o merită (doar dacă artistul/autorul român discutat nu e evreu). Nu de prieteni duc lipsă românii, ci, așa cum a spus Stalin, de divizii…“ Și, bineînțeles, discuția se întinde și degenerează, cronica lui Lezard e răstălmăcită frază cu frază și pusă în contextul discriminării/imigrației actuale, intervine și un anume Răsvan Lalu („muzeele britanice au momentan o politică tendenţioasă în ceea ce-i priveşte pe artiștii români“) și cu toții se războiesc cu Nicholas Lezard, cu The Guardian, cu britanicii, în special, și cu restul lumii, în general, că nu ne sînt recunoscute valorile.

Dat fiind că totul se întîmplă în subsolul unui articol despre jurnalul unui adolescent miop care citește într-un pod, găsesc toată această tevatură de un amuzament teribil.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

TIFF anunță Sunscreen jpg
Organizatorii TIFF anunță prima ediție SUNSCREEN, un nou festival de film la Constanța
Între 8 și 11 septembrie, spectatorii din Constanța vor putea urmări pe marele ecran zeci de filme de succes și se vor bucura de întîlniri cu invitați speciali din lumea filmului.
p 16 Pdac Iamandi jpeg
Jurnalele (bombardării) Berlinului
În goana după supravieţuire nu mai e timp de reforme şi revoltă.
p 17 2 jpg
Pe holurile facultății
Dragoș Hanciu îl filmează aici pe Gheorghe Blondă (zis și „nea Jorj”), fostul responsabil cu materialul tehnic de imagine al UNATC-ului, aflat la vremea turnajului în pragul pensionării.
950 17 Audio1 jpg
Contra naturii
Nu ne-am lămurit încă dacă există un gen muzical LGBT, ori dacă ideea de gen mai are vreo noimă în general, însă sesizăm o propagare a sexualității alternative în zone muzicale conservator-tradiționaliste asociate identitar cu bigotismul, cu electoratul lui Trump, cu viața lipsită de dileme.
p 21 Portretul lui Novalis,1943 jpg
Victor Brauner, vizionar, magician și alchimist
Începînd cu anii 1939-1940, creația pictorului este influențată de literatura romantică și de ezoterism, îndreptîndu-se cu deosebire către scrierile lui Novalis în care artistul consideră a fi găsit ecoul propriei sensibilităţi.
Piața Unirii din Cluj Napoca   Foto Nicu Cherciu jpg
Spectatorii sînt așteptați la un eveniment impresionant, care ia startul în Piața Unirii din Cluj-Napoca
Pînă pe 26 iunie, cel mai mare eveniment cinematografic din România va aduce în orașul recent desemnat UNESCO City of Film peste 350 de proiecții.
p  15 The Plains jpg
21 de drame
Dacă veniți la cea de-a 21-a ediție de TIFF exclusiv pentru filme, iată 21 de titluri care s-ar putea să vă placă.
949 16 freemnas schimbare png
Noaptea alegerilor
Votul e o iluzie, nimic nu se va schimba pentru visători & imigranți.
p 17 jpg
Ciclon
Dramele sale nu „radiografiază” decît prin ricoșeu fragmentele de real care s-au nimerit în cadru, fiindcă adevăratul lor subiect, universal și incoruptibil, este pasiunea.
949 17 Breazu jpg
Perspective și traume
De la premiul acela neașteptat și pînă astăzi, Kendrick Lamar a fost mai degrabă absent.
Al Tomescu jpg
Alexandru Tomescu cîntă „Anotimpurile” lui Vivaldi
„Anotimpurile” lui Vivaldi sînt interpretate la Sala Radio de apreciatul violonist Alexandru Tomescu, în concertul ce închide stagiunea Orchestrei de Cameră Radio.
Film Food 2022 jpg
TIFF 2022: Cine de 5 stele inspirate din povești de pe marele ecran, la Film Food
Secretele celor mai apreciate bucătării ale lumii și poveștile oamenilor care îndrăznesc să testeze limitele convenționalului se întorc în secțiunea Film Food la Festivalul Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie, Cluj-Napoca), dedicată cinefililor pasionați de experiențe culinare inedite.
p 23 Georges Clarin jpg
Teatrul de odinioară, scrinul femeilor
Femeile au constituit adevărate constelații de socialitate. Dacă nu dispuneau de puterea economică sau politică, ele și-au exercitat, în schimb, geniul animînd viața capitalei pe fond de „plăcere” a spiritului comun împărtășită.
948 16 sus Romila jpg
Poetul și moartea
Nu o carte despre viața lui Nichita Stănescu a scris Bogdan Crețu, ci una despre un mare poet și moartea lui apropiată.
948 16 jos SAxinte jpg
Logica vieții, nervurile poeziei
Simona Popescu nu exclude imaginația din poezia realului, a cotidianului. Ea poate avea o funcție integrativă a realității, tot așa cum visul (structura visului) potențează atributele spectrului diurn.
948 17 1 foto Albert Dobrin jpg
Palatul minții și palatul de păpuși
Rosencrantz și Guilderstern sînt „jucați” de Hamlet care, în „nebunia” lui, inventează o scenetă.
948 15 afis craiova jpg
WhatsApp Image 2022 06 03 at 19 12 39 jpg
Sala Radio 8 iunie 2022 jpg
Concert Mozart / Haydn la Sala Radio
Miercuri, 8 iunie 2022, de la ora 19:00, veți avea ocazia de a asculta la Sala Radio un concert Mozart / Haydn prezentat de Orchestra de Cameră Radio, sub bagheta dirijorului Gheorghe Costin.
EducaTIFF 2022 png
TIFF lansează opționalul de educație cinematografică pentru elevi
Programul EducaTIFF continuă să se dezvolte la cea de-a 21-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (17 – 26 iunie).
947 16 sus BAS jpeg
Maimuțe, muzică și baseball
Cea de-a 22-a carte a scriitorului japonez este o culegere de povestiri scrise la persoana întîi, cu un narator de vîrsta a treia, ce gravitează în jurul unor teme precum nostalgia tinereții, muzica, erotismul, totul învăluit într-o folie de „unheimlich” care a devenit marca autorului nipon.
947 16 jos coperta jpg
Secretul corespondenței
O cu totul altă carte față de aceea, știută tuturor, din 1978, este actuala ediție, definitivă, a „Romanului epistolar” dintre I. Negoițescu și Radu Stanca.
p 17 2 jpg
Nu te supăra, frate
„Frère et sœur” rămîne ilustrativ pentru un cinema anchilozat, cu trăiri rezonabile – însăși lipsa de măsură a pasiunilor sfîrșește prin a fi „rezonabilă”, necesară – și morală burgheză.
947 17 ABiro cover2 jpg
Eroi
Grimus ies din pandemie cu un album în limba maternă ce le oferă mai mult spațiu de manevră pentru poezie.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.